ACUZÁRE s. f.

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
ACUZÁRE s. f.
Acțiunea de a acuza și rezultatul ei.
1. Învinuire, învinovățire, culpabilizare, acuzație (2), acuză (2). Cf. acuza (1).
  • 1851 STAMATI, D.
  • 1857 POLIZU, Vocab.
  • 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1871 LMD, I.
  • 1885 DOBROGEANU-GHEREA, St. Art., I, 379: La aceste toate acuzări s-a răspuns și se va răspunde la timp; acei neștiutori și de bună-credință vor înțelege rătăcirea lor.
  • 1888 DELAVRANCEA, Art. Polit., I, 188: Decretați ca toată țara să fie junimistă și ați scăpat de ciudata acuzare ce vi se face că nu aveți o mică bagatelă, un partid cu care să guvernați.
  • 1891 ZAMFIRESCU, Coresp., I, 264: Nimeni mai bine decât cei de la „Constituțional” nu poate ști cât e de falsă și de absurdă această acuzare, prin urmare să răspundă cu seriozitate, că nu șade frumos să se lege cineva din senin de capul unui om.
  • 1892 URECHIA, Ist. Rom., I, 112: Să ascultăm ce răspunde N. Mavrogheni la asemenea acuzare.
  • 1897 COȘBUC, Scrieri, II, 258: În aceste articole am arătat cititorilor Epocei numai învinuirile ce se aduc lui Goethe; într-alte articole vom arăta dovezile cari apără pe Goethe sau mai bine care răstoarnă toate acuzările, de multe ori stupide și mai totdauna răutăcioase ale unor dușmani ai poetului.
  • 1910 C. BACALBAȘA, Buc., III, 244: După plecarea episcopului, a fost o mare dezlănțuire de acuzări din partea mitropolitului.
  • 1928 ZARIFOPOL, Arta Liter., II, 132: N-am pomenit până acum nimic de acuzarea cea mai grea adusă de dl. Ibrăileanu criticii estetice: o numește „act de obscurantism, act împotriva culturii unui popor”.
  • 1932 IONESCU, Pub., I, 41: Acuzarea de dispersare a substanței, de fărâmițare, de atomizare a suportat-o, ca toți analiștii, Proust însuși.
  • 1947 Rev. Fundaț., nr. 8–9, 74: Dar tendința de acuzare în literatura rusă este diferită din punct de vedere principial de aceeași tendință a naturalismului occidental.
  • 1957 PARHON, Opere, II, 372: Bolnava … uneori iese din starea ei de inhibiție … pentru a intra într-o stare de neliniște și chiar de mânie neîndreptățită, ceea ce se exprimă mai mult prin fizionomie decât prin vorbe sau prin gesturi de acuzare.
  • 1970 Viața rom. (R. US.), nr. 3, 94: Orice ar fi, dezbaterea actuală mi se pare că intervine de o manieră oarecum tardivă. … Pentru apărare sau pentru atac, enunțurile de principii și reflecțiile asupra metodei au fost prezentate pe tonul de apologie sau de acuzare.
  • 1993 GOMA, Jurn. III, 90: Regret că ieri, vorbind cu Monica la telefon, (iar) am fost dezagreabil. Dar și ea (atenție, acum vine justificarea, ba chiar acuzarea! – căci și eu sunt român, măcar prin asta…): a zis că „totuși, Petru Dumitriu e mai puțin rău ca alții…”
  • 1997 MIHĂILESCU, Lit. Postceauș. I, 433: Neguțătorul de vorbe … provoacă pentru a se plânge de provocare. Ispitește denunțând ispitirea și acuză însăși ideea de acuzare.
  • 2003 BUZURA, Tentația, 151: „Realitatea e, că orice succes are ceva dubios pentru ceilalțiˮ, cum bine spune François Mauriac. Este aici un adevăr. Iar altul este că o astfel de interogație-acuzare seamănă leit cu felul de a judeca al lui Stalin.

✧ (Ca termen de comparație)
  • 1919 REBREANU, Nuv., I, 236: Glasul răsună ca o acuzare. David avu o tresărire.
✧ P. anal.
  • 1895 CRĂINICEANU, Igiena, 240: Acusarea ce se face mămăligii că ar fi indigestă nu poate fi justificată, decât pentru persoanele acelea cari nu sunt deprinse cu ea sau cari sufer de boale de stomac.
2. JUR. Acuzație adusă cuiva într-un proces. Cf. acuza (2).
  • 1876 EMINESCU, Pub., I, 142: Pe câtă vreme credeam că apărătoriul legii din parte-și sau vreun contribuabil comunal au atacat Tipografia națională, ne credeam datori a reflecta acuzările aduse.
  • 1914 NEGULESCU, Filos. Renașt., II, 32: Acuzările de căpetenie ce i se aduceau [lui Giordano Bruno] erau în număr de cinci.
  • 1937 ARGETOIANU, Îns., II, 58: Telegramele din străinătate – Londra și Berlin – aduc vești contradictorii despre cele ce se petrec la Moscova. Neînțelegeri între Stalin și Voroșilov, atentat împotriva procurorului care a adus acuzarea în ultimul proces politic, încăierări între studenți.
  • 1955 DUMITRIU, Cron. Fam., II, 85: Asta e meseria lui de procuror: să ceară pedeapsa și, dacă se poate, maximă … Acuzarea se baza pe propria mărturie a lui Sterie, pe care acesta, dintr-un sentiment de onoare militară rău înțeles, nu voia să și-o retragă.
  • 1977 Rev. Istor., nr. 11, 1 981: Contele Anton Jankovics … a adunat dovezile acuzării în decurs de o lună de cercetări. Tribunalul special și-a rostit sentința la 26 februarie 1785.
  • 1983 D. Dr. Proces., 314: Potrivit legii, n[edemnitatea] s[ucesorală] este atrasă de săvârșirea uneia din următoarele fapte: … acuzația capitală calomnioasă (acuzarea pe nedrept a defunctului de a fi săvârșit o faptă gravă, pasibilă de pedeapsa capitală).
  • 1994 MIHĂILESCU, Lit. Postceauș., I, 294: Apoi, cine-i „familia M ” de la pagina 128, cu un destin atât de amar și de „romanesc”? Un om arestat în anii ’50, căruia i s-a adus acuzarea că „ar fi vrut să pună bazele unui curent mistic în cadrul realismului socialist”? Că n-o fi Aurel Mihale.
  • 2004 D. Adm. Publ.2, 95: Minister[ul] public participă la actul de justiție … susținând acuzarea și apărând interesele generale ale societății.
  • 2009 D. UE, 338: Tratatul de la Lisabona stipulează … că se poate lua o decizie unanimă de către Consiliu pentru înființarea unui Parchet European … El ar fi responsabil de anchetarea, acuzarea și aducerea în fața instanței a persoanelor responsabile sau complice în infracționalitatea transfrontalieră gravă.
  • 2017 Ministerul pub., 78: Procurorul poate … sau să înainteze act de acuzare sau să declare că renunță la acuzare.

✦ Concr. Parte care acuză într-un proces.
  • 1864 Cod. Pen. (1864), 11: Nici acuzarea nu impută inculpaților vreun mobil din acelea cari ar împinge pe cineva să comită un delict de drept comun, cum ar fi cupiditatea, dorința de a se îmbogăți, invidia, resbunarea personală sau altele ca acestea.
  • 1901 C. BACALBAȘA, Buc., III, 15: Acuzarea, prin d. procuror Mumuianu, pretinde cum că Candiano a fost îndemnat, pe când era la Văcărești, să simuleze nebunia.
  • 1947 CIPRIAN, Un lup, 262: Ați putut constata că toți martorii acuzării depun uniform, recitând, cu mai multă sau mai puțină îndemânare, o lecție oarecare învățată pe de rost.
  • 1962 KAHANE, Dr. Proces. Pen., 56: Nu există contradictorialitate propriu-zisă, deoarece acuzarea și apărarea sunt concentrate în aceeași mână (a organului de urmărire).
  • 1984 DRIMBA, Ist. Cult., I, 185: Executarea pedepsei capitale … avea loc în public și consta de regulă în uciderea cu lovituri de pietre … prima piatră trebuiau să o arunce martorii acuzării; după care, urmau la rând toți membrii colectivității.
  • 2011 Legisl. României, I, 784: Orice acuzat are, în special, dreptul … să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării.

✦ Pledoarie pentru punerea sub acuzare a cuiva.
  • 1899 ADAMESCU, Man. Ret., 137: După ce se termină ascultarea martorilor, prezidentul dă cuvântul procurorului ca să rostească acuzarea (rechizitoriu).
  • 1916 Epoca, nr. 16, 3: Locot. G. Panaitescu a fost apărat de d. avocat C. Cernescu și căpitan G. Linari din artilerie. Acuzarea a fost susținută de d. căp. Ghiorghiu comisar regal.
  • 1938 ARGETOIANU, Îns., IV, 298: Petrovicescu a fost comisarul regal care a susținut acuzarea în procesul asasinilor lui Duca în 1934 … și a venit să declare că Codreanu n-a avut nicio vină în acel asasinat.
  • 1954 VORNIC, Sub pajura, 256: Domnul procuror e rugat să dezvolte oral acuzarea.

✧ Sint. (Calc după fr. mise en accusation) Punere sub acuzare | Punere în acuzare = rechizitoriu prin care cineva este trimis în judecată; concr. act prin care cineva este trimis în judecată.
  • 1876 Timpul (Z.), nr. 82, 2: Se începe desbaterea resoluțiunilor din raportul comisiunea însărcinată cu formarea actului de punere sub acuzare a foștilor miniștri.
  • 1877 Românul (Z.), 29 ian., 87: Din acest principiu constituționale rezultă mai întâi că acțiunea civilă, resultândă dintr-un fapt imputat unui ministru și privitor la funcțiunile sale, nu poate fi exercitată decât prin punerea în acuzare a inculpatului.
  • 1881 România lib. (C.), nr. 1 122, 2: Din causa grămădirii de materie n-am putut pune sub ochii cititorilor noștri, nici ieri nici azi, actul de punere sub acuzare a atentatorilor la viața primului-ministru.
  • 1891 Lupta, nr. 1 391, 1: Am citit stupidul articol al Riformei, relativ la punerea în acuzare a d-lui Crispi.
  • 1901 Cod. Pen. (1864), 326: Extrădarea va fi acordată pe baza, fie a hotărârilor, fie a unui act de punere sub acuzare, fie a unui mandat de arestare sau de aducere, sau a oricărui act judiciar.
  • 1923 Opinia, nr. 4 754, 3: Chiar dacă Codreanu ar fi inculpat ca autor material în rebeliune legea nepedepsind rebeliunea făcută de 13 persoane nearmate decât cu închisoare până la 6 luni, judecătorul de instrucție este obligat după art. 117 pr. p. să-l pue imediat în libertate pe cauțiune, cu toată confirmarea mandatului de punere sub acuzare.
  • 1943 NICODIN, Revoluția, II, 535: Vă spun, așa că eu semnam puneri sub acuzare și… – Zi, ordine de execuție!
  • 1945 CONSTANTINESCU, Scrieri, VI, 248: Maiorescu … după o scurtă ședere la Berlin, ca agent diplomatic, post din care-și dă demisia dezgustat de punerea sub acuzare de către Cameră a 11 foști miniștri, între care și el … consemnează în Însemnările zilnice: „Sosit iarăși în București.ˮ
  • 1968 BRATU, Creangă, 248: La București, Maiorescu trecea succesiv prin deznădejdi și înseninări, apăsat mereu de prelungita punere sub acuzare.
  • 1989 M. LOVINESCU, Unde scurte, V, 235: Mascarada, circul, potemkiniada erau lichidate o dată cu prima spărtură în zidul Berlinului,… cu punerea sub acuzare a lui Jivkov la Sofia.
  • 2017 PLEȘU, Despre inimă, 47: „Bătrânii” sunt parte a conducerii comunității iudaice, membri ai Sanhedrinului … răspunzători, așadar, de punerea sub acuzare și de condamnarea lui Iisus.

✧ Sint. Cameră de punere sub acuzare v. cameră.
✧ Sint. (Calc după fr. chef d’accusation) Cap de acuzare | Astăzi rar Punct de acuzare = motiv pe care se întemeiază acuzarea; cap de acuzație.
  • 1877 EMINESCU, Pub., I, 11: Nu avem nevoie a repeta că punctele 2, 3 și 4 nu pot forma în niciun caz puncte de acuzare.
  • 1922 BARNOSCHI, Orig. Democr., 298: Opoziția … își procură o copie a condicei oficiale de boieri, pentru a putea susține, cu documente, principalul cap de acuzare.
  • 1938 ARGETOIANU, Îns., IV, 290: Poate fi Dimăncescu crezut pe cuvânt? … N-a putut vorbi de la Berlin … tocmai pentru a stabili un grav punct de acuzare împotriva lui Zelea Codreanu?
  • 1941 CĂLINESCU, Ist. Lit. Rom., 662: Danton, „uimit, ia mandatul, face un gest de «sunteți nebuni»”. Pentru hotărârea Președintelui de tribunal revoluționar de a găsi cu orice chip lui Fabre un punct de acuzare, se explică interpretului: „calm cu socoteală”.
  • 1968 Sportul, nr. 400, 3: Acuzații sunt pasibili de pedepse cu detențiune care ajung până la 20 de ani de închisoare și o amendă de zece mii de dolari pentru fiecare cap de acuzare.
  • 1992 CONSTANTE, Evad. Tăcută, 124: Un birou, o sufragerie și un mic dormitor. Acest apartament, prea modest, făcea și el parte din capetele de acuzare adunate împotriva lui Pătrășcanu și a soției sale.
  • 1997 CONSTANTINIU, O istorie sinceră, 464: Deși Pătrășcanu declarase că vorbește în numele PCR și al guvernului, poziția sa va fi condamnată, mai târziu, ca naționalistă și șovină, iar … cuvântarea de la Cluj din iunie 1946 … a fost unul din capetele de acuzare.

✧ P. ext.
  • 1998 M. RĂDULESCU, Ist. Lit. Det., II, 48: Acestea două fiind capetele de acuzare, cititorul nu se mai poate mira, când va ataca memoriile lui Loredan, de faptul că el însuși … n-a înțeles nimic, bietul, din ea.
✧ Sint. (Calc după fr. banc d’accusation) Banca acuzării = totalitatea locurilor dintr-o sală de tribunal pe care le ocupă persoanele acuzate împreună cu apărătorii lor.
  • 1893 Universul (C.), nr. 295, 1: Pe banca acuzării au apărut foștii membrii ai cabinetului liberal sârbesc de sub preșidența lui Avacumovici.
  • 1900 Bul. Deciziunilor, XXIX, 1 386: Acusatul nu era singur pe banca acusărei, ci însoțit de Elena P. Tătaru, acusată pentru pruncucidere.
  • 1910 N. Rev. Rom., nr. 11, 154: Neckludov … fiind jurat – regăsește pe Katiușa pe banca acuzării.
  • 1938 DIAMANDI, Galeria dictat., 370: Procesul autorilor Putsch-ului din 9 Noembrie. Pe banca acuzării: Hitler, Ludendorff, doctorul Weber, Frick, Röhm, Pohner, Kriebel și alții.
  • 1945 BOGZA, Pag. Contemp., 593: Pe banca acuzării din Nürenberg, marii criminali de război stau unul lângă altul.
  • 1958 D. Politic, 197: La procesul de la Leipzig, Dimitrov, de pe banca acuzării, a demascat cu curaj fascismul, chemând pe oamenii muncii din întreaga lume să-și strângă rândurile.
  • 1964 Studii, nr. 3, 450: Sutele de muncitori … au venit … să-și exprime solidaritatea cu conducătorii petroliștilor și ceferiștilor aflați pe banca acuzării.
  • 1976 Studii, nr. 10, 1 540: Pe banca acuzării au stat alături de cei care urmau să fie judecați tot sistemul hitlerist, guvernul, partidul nazist, SS-ul, SA-ul, Gestapoul.
  • 1981 Studii, nr. 6, 1 055: Pe lângă elementele politice ale procesului, avocații apărării s-au străduit să demonstreze că tinerii militanți comuniști aflați pe banca acuzării erau „reprezentanți autentici ai doleanțelor economice și sociale ale maselor muncitoare exploatate și asuprite”.
  • 1997 BREBAN, Riscul, 223: Acum că nimeni nu mai era la adăpost în fața „bănuielii”, a vigilenței „de stat și de Partid”, oricine, de la orice nivel social, putea fi scos, târât, smuls din „respectabilitatea” civică și împins pe banca acuzării.
  • 2012 Apostrof, nr. 11, 16: Miron R. Paraschivescu, care distinge între politica (în descendență leninistă) a lui Stalin, de factură pacifistă, și cea a oponenților lui, aflați – crede autorul – pe drept cuvânt, pe banca acuzării, întrucât duc o politică „războinică în afară, teroristă înlăuntru”.

✧ P. ext.
  • 1946 PANDREA, Portr., 87: Burghezia are pozițiile câștigate, pe care le apără cu o îndârjire remarcabilă … Titlul juridic și rolul lor aflate pe banca acuzării istoriei economice și sociale contemporane găsesc mereu avocați. Avocați politici în primul rând.
✧ Sint. JUR. Act de acuzare v. act.
✧ Loc. vb. (Calc după fr. mettre en accusation) A pune sub acuzare | Înv. A pune în acuzare = a chema în instanță în calitate de învinuit.
  • 1873 Cod. Pen. (1864) – Adn., 61: În principiu Curtea cu jurați poate condamna pe un individ la o pedeapsă mai grea ca recidivist … condamnat pentru alte fapte decât pentru acelea pentru care ar fi fost pus în acusare.
  • 1874 Bul. Deciziunilor, XIII, 79: Trebuia a se pune o chestiune juraților asupra acelui fapt, căci recurentul era pus în acusare pentru faptul punerei în circulație de monedă falșă, conform art. 113 cod. Penal.
  • 1896 XENOPOL, Ist. Rom., XII, 114: Dreptul adunărilor de a pune în acuzare pe miniștri a devenit un izvor de abuzuri, la niște adunări, ale cărora majorități se compuneau din vechii privilegiați.
  • 1975 PREDA, Delirul, 142: Justiția să-și spună cuvântul, … să cerceteze și să pună sub acuzare pe toți cei care săvârșiseră crime.
  • 1982 D. Dr. Publ., 151: Victor Raul Haya de la Torre … pus sub acuzare de autoritățile peruane, s-a ascuns și apoi a cerut și primit azil … la ambasada Columbiei din Lima.
  • 1998 POPOVICI, Cartierul, 111: Argatu, pus sub acuzare de pactizare cu fascismul și, mai grav, de ascundere a acestui lucru, jura că banditul minte.
  • 2006 Tribuna (C.) – SN, nr. 4 631, 9: Directorul general al clubului Juventus Torino, Luciano Moggi, a fost pus sub acuzare pentru asociere în vederea săvârșirii unei infracțiuni și fraudă sportivă.

– Scris și: înv. acusare.

– Pl.: acuzări.

– V. acuza. – Pentru sensul 2, cf. fr. accusation.

Referințe bibliografice:
1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA I1; 1931 CADE; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2006 URSU – URSU, Împr. Lex., II; 2007 DEXI; 2008 GALR – 2008, II, 814.

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar