Care poate fi acuzat; condamnabil, blamabil, criticabil, reprobabil.
- 1848 NEGULICI, Vocab., 15.
- 1854 ZALOMIT, El. Filos., 143: Orice faptă, izolată de rezultatul ei, ni se arată de sine, când ca bună și lăudabilă, când ca rea și acuzabilă.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1871 LMD, I.
- 1893 DDRF, I.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- 1913 ARGHEZI, Tablete Cron., I, 84: Bogdan-Pitești … a cucerit, pe de o parte, opinia publică întreagă, pe de alta însă a răzvrătit simțul de conservare al celor acuzați în ziar, către care au venit cei acuzabili.
- 1959 Studii, nr. 3, 221: Gh. Georgescu-Buzău acceptă concluzia lui Albini, adăugând însă că „nu numai Eliade este acuzabil pentru partea negativă a proclamației”.
- 1987 An. Inst. Ist. (Cluj), XXVIII, 250: Memorialistul sas câtuși de puțin acuzabil că ar fi subiectiv apreciază tot la 400 numărul celor căzuți.
- 1998 M. RĂDULESCU, Ist. Lit. Det., II, 452: Ei nu de faptul că ne-au închis sunt acuzabili, ci de ceea ce au făcut cu noi în detenție.
- 2002 CIOROIANU, Focul, 370: Cred că această condamnare a lor [a uzurpatorilor] ține și ea de un conformism istoriografic acuzabil; nu că nu ar fi un sâmbure de adevăr în ea, dar condamnarea univocă nu poate duce decât la falsificare.
Încă 13 citate
– Scris și: înv. accusabbil (1848 NEGULICI, Vocab.).
– Pl.: acuzabili, -e.
– Din fr. accusable.
Referințe bibliografice:
1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1 ; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2011 URSU – URSU, Împr. Lex., III ; 2023 DELR2 s. v. acuza (delr.lingv.ro).
