MUZ. Înv., rar Acord (II 1).
- 1862 ANTONESCU, D., 169: Diaphonie, … la început nume generic pentru orice intervale dissunanți, … accordanță rea, dissunantă.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I, 353: Discordanță …, nepotrivire în acordanță.
- 1920 IORGA, Ist. Lit. Romanice, I, 98: Toți trubadurii … cred că forma e la îndemâna oricui, că nu e om care să nu și-o poată însuși, cu stilul corect al presei după o gramatică: „nu e om, oricât de dur și rudˮ, spune unul din aceste catehisme, „care s-ar gândi și ar munci puțin să facă acorduri de cuvinte și care să nu le poată face, căci aceleași cuvinte poate cineva să le împreune în multe dăți, în rime diverse, adecă în acordanțe diverseˮ.
Încă 2 citate
– Scris și: accordanță.
– Pl.: acordanțe.
– Din it. accordanza.
