ACORDÁ vb. I

Nimic de afișat

1 rezultat
ACORDÁ vb. I
I. Tranz.
1. A atribui cuiva (în semn de recunoștință) favoruri, privilegii, avantaje etc.
  • 1794 Calend. Viena, 33/24: Eu mă voi duce a mă geta în genunchi la picioarele sale, pentru a o solițita dispensația aceasta norocoasă. Eu sum secură că compațienția sa mi va acorda.
  • 1856 TEULESCU, Cesar, 387/6: Senatorii … nu s-au adunat decât după convocarea ta ca să te declare monarh al întregului Imperiu Roman … și ca să-ți acoarde privilegiul d-a purta banda și diadema.
  • 1862 ANTONESCU, D., 61: În Francia se numea [amortissement] astfel favoarea ce regele accordă unei comunități, mai ales bisericești, ca să posede patromonie în perpetuitate.
  • 1871 MAIORESCU, Discursuri, I, 60: Toate propunerile ce fac, deși unele sunt cereri de augmentări, se compensează cu altele care sunt cereri de reduceri, încât niciun ban nu vi se cere mai mult decât ceea ce era alocat, și astfel vă rog să binevoiți a le acorda favoarea d-voastră.
  • 1873 I. NEGRUZZI, M. Vereanu, 397: O vizită se întoarce, dar a primi o invitare la masă îi părea cucoanei Sevastiței un lucru prea însemnat pentru a-l acorda și de aceea găsi un pretext oarecare pentru a porni mai înainte.
  • 1889 OLLǍNESCU-ASCANIO, Teatru, 236: Sper, doamnă, că-mi vei acorda favoarea de-a juca cotilionul cu mine.
  • 1892 DELAVRANCEA, Pub., 399: Dacă românii s-ar fi mulțumit cu spovedaniile mamelor în fiece zi, în loc de a absorbi lumina ilustrelor cursuri din Franța și Germania, am fi fost astăzi ca și la 1500, iar marea generațiune de la 1848 nu ar fi izbutit să ridice la gurile Dunărei un popor … vrednic de onoarea pe care i-o refuză Carmen Sylva, dar pe care i-o acordă Europa.
  • 1895 URECHIA, Ist. Rom., VII, 244: Din contra boierilor cu trecere la Constantinopole, Hangeri le acorda mili și favoruri.
  • 1915 PĂCALĂ, Monogr. Rășinariu, 36: Regele Emeric … scutește pe Ioan Latinul … dimpreună cu toți erezii săi de orice impozite, mai acordându-le lor și alte privilegii nobiliare.
  • 1925 FILITTI, Cl. Soc., 10: C. Mavrocordat … legalizează scutirile de dări pe care domnii anteriori le acordase de obicei dregătorilor în funcție și le extinde și la cei ieșiți din slujbe și la fii[i] lor.
  • 1938 CĂLINESCU, Enigma Otiliei, II, 10: [Georgeta] îl privea pe Felix matern, îngrijorându-se de studiile și reputația lui, acordându-i favoruri din caritate.
  • 1956 RALEA, Cele două Franțe, 142: Ludovic al XI-lea acordă pieței acestui oraș importante privilegii.
  • 1967 G. BARBU, Arta vindec., 201: [Franz Rissdörfer] l-a cunoscut pe domnitor, care i-a acordat atunci unele favoruri.
  • 1991 Ș. PAPACOSTEA, Evul Mediu, 10: În 1358, Ludovic I a acordat negustorilor dintre [sic!] Brașov un privilegiu de scutire vamală totală între Carpați și Dunăre.
  • 1994 BUZURA, Tentația, 93: După Revoluție nu i-am uitat pe acei apostoli ai fricii și ignoranței, nu aveam cum, dar le-am acordat o șansă, aceea de a se căi.
  • ante 2005 MARINO, Libertate, 57: Catolicii sunt în continuare nemulțumiți, în secolul al XVII-lea, de toleranța acordată „ereticilor”.

✧ (Cu pronumele în dativ)
  • 1933 SADOVEANU, Locul, 460: Cantacuzin își acorda acest privilegiu.
✧ Refl. pa s.
  • 1862 ANTONESCU, D., 61: Patințile prin care se acorda [amortisement-ul] se numea lettres dʼamortissement.
  • 1930 ZARIFOPOL, Arta Liter., II, 239: Păcatul poate părea modest față de proporțiile pedepsei: se acordă obișnuit oarecare drept la inocență ocazionalelor gentilețe literare între colegi, amici sau rude.
  • ante 1964 VINEA, Lunatecii, 337: A implorat să i se acorde favoarea de a achita.
  • 1968 Ist. Lit. Rom., II, 7: La 1774 … se acordă Principatelor un nou statut juridic.
  • 1984 Magazin istoric, nr. 3, 33: Concesiunea se acorda pe perioada a două vieți, a spaniolului care primea encomienda și a primului său moștenitor.

✧ Fig.
  • 1847 TEULESCU, Indiana, 326/1: Natura, dându-mi un suflet arzător, a făcut o ciudată nepotrivire: a pus pe obrazul meu o mască de fer și pe limba mea o greutate nesuferită și a refuzat aceea ce acordează ființelor celor mai ordinare: puterea d-a-m esprima sintimentele prin privire sau prin cuvinte.
  • 1866 EMINESCU, Poezii, 14: Dar așa ne e destinul, Vitreg prea adeseori, Unui lumea i-acordează, Iar pe altul îl botează Cu-a lui rouă de plânsori.
  • 1917 IORGA, Mem., I, 51: Argetoianu trebuie să găsească ocazia de a dovedi mai bine inteligența ce i se acordă.
  • c. 1980 NOICA, Devenirea, II, 226: Heidegger acordă ființei toate privilegiile.

✧ P. anal.
  • 1856 TEULESCU, Cesar, 118/17: Când voesc să pedeapsească pe oameni, le acordă din când în când vreo isbândă ca să-i îmbete de nepedeapsa lor.
  • <1935–1936> IONESCU, Pub., II, 10: Victor Hugo are, nu știu de cine acordat, dreptul de a pretinde că vocea lui de tenor îl consacră și filosof, și om de stat, reformator social și profet.
  • 1936 ARGHEZI, Cimit., 71: Ca să nu-i acord pe față dreptatea pe care știu de mult cu părere de rău că o are, … mi-am ascuns gândul adevărat.
  • 2013 CIOLAN, Misterele cuv., 258: Nu am solicitat așadar, și nici doamna Marta Petreu nu mi-a acordat, dreptul la replică.

2. A pune la dispoziție, a aloca un termen, o amânare sau o prelungire de timp (solicitate de către o persoană sau o instituție).
  • 1837 VOINESCU II, Misantropia, 144/2: Dacă el nu mă uraște de tot, să-mi acordeze câteva minute de audiență.
  • 1852 BĂJESCU, Chernoc, 11/2: Negrii ce-i transportau de la Africa la Antile, amorțiți de frigul cel umed ce străbătea în cămara de jos, nu puteau să se târască până pe punte ca să soarbă aerul pentru un pătrar de oră ce le accordau la aceasta.
  • 1864 Cod. Civ. (1864), 242: Desființarea trebuie să se ceară înaintea justiției, care după circumstanțe, poate acorda un termen părții acționate.
  • 1876 EMINESCU, Pub., I, 222: La 10 octomvrie … un consiliu de miniștri estraordinar ar fi hotărât de a acorda un armistițiu de 6 luni, adică până la finea lui martie anul viitor.
  • 1885 CARAGIALE, O scrisoare pierdută, 175: Dați-mi voie, domnule prezident; mi-ați acordat cuvântul.
  • 1894 CARAGIALE, O soacră, 426: Din contra, doamnă, aș dori, te-aș ruga să fii bună a-mi acorda o prelungire de termen.
  • <1899–1900> Analele Acad. Ist., seria 2, tom XXII, 93: Împăratul Alexandru acordă ambasadorului Angliei prima audiență.
  • 1926 AGÂRBICEANU, L. Trupului, 138: Dar nu mai avea nicio speranță că șeful îi va acorda două ceasuri, de la două la patru după- prânz, pentru patinat.
  • 1935 DIAMANDI, Galeria oamenilor pol., 115: [Take Ionescu] se ocupă îndeaproape până și de bucătăria partidului, scrie articole, acordă interviuri, întreține o vastă corespondență și numeroase relații în toate straturile sociale.
  • 1950 CAMIL PETRESCU, Nuv., 131: Era o vreme când nu trebuia să aștept trei zile ca să-mi acorzi o audiență.
  • 1962 PREDA, Risipitorii, 578: Domnișoara vrea să-mi acorde câteva minute întreținere?
  • ante 1972 CRAINIC, Mem., I, 242: Din cele două audiențe pe care mi le-a acordat în 1933 și 1934, reieșea limpede că dorea neapărat prietenia României.
  • 1980 PREDA, Cel mai iubit, II, 952: V-aș ruga să-mi acordați două minute să vă explic ce era cu fraza aceea din scrisoare.
  • 1994 O. DRIMBA, Ist. Cult., IV, 404: În Spania, în 1499 regii catolici le acordă [țiganilor nomazi] un termen de 60 de zile pentru a renunța la nomadism sau a părăsi Spania.
  • 2016 Vânătorul și pescarul, nr. 43, 24: Acest timp de refacere crește, de asemenea, odată cu vârsta și trebuie să i-l acordăm fără ezitare.

✧ (Cu pronumele în dativ)
  • 1935 TEODOREANU, Lorelei, 108: Putea să mănânce fără grabă, acordându-și și o pauză recreativă de o jumătate de oră, înainte de-a pleca la tribunal.
  • 1936 SEBASTIAN, Jurn., 72: Pentru mâine-dimineață mi-am acordat un scurt concediu, ca să urc pe Ghilcoș.
  • 1970 BACONSKY, Biserica, 189: Abia reușeam să-mi acord răgazul unei plimbări pe țărmul cotropit de zăpezi.
  • ante 1972 CRAINIC, Mem., I, 117: A doua zi, prietenii și cunoscuții plecau la unități. Cei mai mulți nu-și acordau măcar răgazul unui rămas-bun.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, I, 297: Dormise ceasul și jumătate pe care și-l acorda în fiecare după-amiază.

✧ Refl. pas.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I, 83: Audienție … Locul în care se acordă audienția.
  • 1878 ALECSANDRI, Proză, 557: Amicul meu d. Ruscalla mă lăsă să mă odihnesc, făgăduindu-mi că … va veni mai târziu să-mi anunțe oara audienței ce mi se va acorda.
  • 1942 Cod. Gen. Rom., XXX1, 247: Pentru prezentarea dovezilor prevăzute la art. 3 de mai sus se acordă un termen de 3 luni de la data publicării prezentului decret-lege.
  • 1980 D. Dr. Civ. (1980), 235: Creditorul poate cere rezoluțiunea, fără a se acorda debitorului un termen de grație pentru plată.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, II, 95: În dimineața zilei de 23 decembrie i s-a acordat o permisie de zece zile.

3. A da, a pune la dispoziția sau în beneficiul cuiva un bun de natură materială.
  • <1842–1844> Curier a. sexe, IV, 772/24: Oricare ar fi lucrurile lumești care îți vor lipsi, acest tânăr prieten poate să ți le accorde.
  • 1858 FILIMON, Pub., 333: Beneficiul acordat de guvern și foloasele ce dă teatrul nostru îi permite [impresarului] a împlini aceste condițiuni în toată întinderea lor.
  • <1882–1883> KOGĂLNICEANU, Orat., III2, 389: Vă rog să binevoiți a lua în considerațiune această cerere și să acordați acestei artiste suma de 200 lei pe lună.
  • 1889 BARIȚIU, Ist. Transilv., I, 614: Cu acea sumușioară trimit pe unul dintre ei [tineri] cu vicerectorul la Sibiiu unde acoardă la profesorul de pictură Neuhauser două cortine și mai multe aparate mărunte.
  • 1894 URECHIA, Ist. Rom., VII, 227: Dar pitacul lui C. Hangeri, prin care din țiganii domnești donează doamnei seale, deci sieși 20 salașe de țigani, cum se poate cualifica? Dar târgurile și bâlciurile acordate la moșiile domnești, la Comarnic, la Breaza, la Cojăsci etc.?
  • 1896 CARAGIALE, Scrieri, II, 811: Toate subvențiile acordate de stat sunt mai mult gratificări date la oarecari persoane decât ajutoare date la niște instituțiuni.
  • 1905 An. Băncilor Rom., 166: Banca austro-ungară nu acordă împrumuturi cu scadență lungă.
  • 1910 ap. PAVLESCU, Ec. Breslelor, 317: În secolul al XV-lea, evreii deja existau în țară, lucrau la ridicarea stării ei economice …, făcând operațiuni financiare de mare însemnătate prin aceea că acordau împrumuturi până și Curții lui Vodă.
  • 1916 LOVINESCU, Crit., II, 336: Legea … acorda delatorilor o treime din averile confiscate.
  • 1936 SADOVEANU, Pub., II, 39: [Banca] a acordat până acum 22.000 lei împrumut la patruzeci de gospodari.
  • 1948 IONESCU-MUSCEL, Tr. Țesătorie, 24: Avantajele acordate … au dat posibilitate industriei laniere să satisfacă 60% din consumul intern.
  • 1955 PREDA, Moromeții, I, 1 211: Era vorba de titlul de proprietate asupra pământului pe baza căruia banca acordase suma.
  • 1964 CĂLINESCU, Viața Eminescu, 177: Întreba acum pe Maiorescu … ce sumă i-ar putea acorda.
  • 1973 Ist. Lit. Rom., III, 71: Maiorescu îi acordă [lui Lambrior] o bursă de studii la Paris.
  • 1992 Gazeta sport., nr. 742, 3: În discuție s-a aflat, de asemenea, și suma care ar trebui acordată.
  • 2009 D. UE, 140: Banca Europeană de Investiții (BEI) acordă împrumuturi pentru investiții productive care contribuie la atingerea obiectivelor prioritare ale UE.

✧ Refl. pas.
  • 1862 ANTONESCU, D., 81: Apanagiu, … oferință de proprietăți făcută principilor din familia reginte. Se accordă prin devoluțiune sau prin hereditare.
  • 1879 ap. EMINESCU, Coresp., 620: Te-am rugat să fii bun să-mi faci o suplică la minister în care să ceri să mi se acoarde leafa lui Micle de la Universitate, până la regularea pensiunei mele.
  • <1892–1893> Analele Acad. Ist., seria 2, tom XV, 652: Cu pitacul din 27 mai 1793 se acordă de la cutia de milostenie 15 taleri pe lună lui Ștefănică.
  • 1896 CARAGIALE, Notițe, II, 112: Pentru a încuraja tinerimea de ambe sexe, indiferent de naționalitate, să-și dezvolte talentele pe calea artistică și să renunțe odată la pornirea funcționarismului, se va acorda fiecărui elev din Conservator câte o bursă.
  • 1906 G. IONESCU, Călăuza, 391: Pentru împărțitul literelor care se desfac greu, se va acorda lucrătorului o bonificație corespunzătoare.
  • <1945–1946> BLAGA, Hronicul, 107: Mi se acordase o serioasă bursă, cu care mi-aș fi putut termina studiile universitare.
  • 1948 D. GUSTI, Pag. Alese, 238: S-au acordat credite speciale pentru lucrări de cercetări arheologice în străinătate și pentru a organiza conferințe științifice de muncă comună.
  • 1958 Agrotehnica, I, 647: Se vor acorda gospodăriilor colective credite pentru investiții productive, canale de irigație și asanare.
  • 1996 D. Dr. Afac., I, 73: Creditele B.E.I. se acordă pe o durată de 10–15 ani.
  • 2002 BRĂTESCU – CERNOVODEANU, Biciul, 140: Medicul primar al orașului Bârlad … a renunțat la indemnizația sa lunară specială de 300 de lei, ce i se acordase pentru îngrijirea bolnavilor de holeră din târg.

✧ P. ext.
  • 1856 TEULESCU, Cesar, 102/3: Plecă din Roma cu acest plan, fără a se-ngriji deloc de micul număr al legioanelor ce i se acorda de către Republică …, fiindcă resbelul nu era pentru dânsul decât un mijloc de imperiu, iară nu un scop de ambițiune împăcată prin victorii.
✧ P. anal.
  • 1932 GALACTION, Mahmud, 263: Medicamentul acesta nu ne costă nimic și putem să i-l acordăm.
  • 1945 DEMETRIUS, Album., 285: I-am acordat toate de la început.

4. A oferi cuiva ajutor, sprijin, îngrijire, protecție etc.
  • 1847 TEULESCU, Indiana, 19/20: Omul ăsta … merită poate oarecare îngrijiri; și chiar dacă nu le-ar merita, obligația noastră [a] femeilor este de a i le acorda.
  • 1852 PÂCLEANU, Ierusalimul, I, 82/18: Ajutorul ce cere … să-l poci acorda.
  • 1914 Luceafărul (R.), nr. 11, 338: Și ministrul (din guvernul pacificatorului Tisza) a răspuns că acordă ajutor însă sub condiția maghiarizării învățământului în studiile principale.
  • 1948 Const. (1948), 3 380: Statul acordă sprijin tuturor celor ce muncesc.
  • 1951 Contemp. (S.), II, 2: Uniunea Sindicatelor metalo-chimice nu acordă sprijinul necesar Asociației sportive „Metalul”.
  • 1968 STOICESCU, Sfatul domnesc, 82: Puterea centrală … a acordat un sprijin larg Bisericii.
  • 1995 D. Mitol.3, 231: O variantă mitografică prezintă acest război ca pe o înfruntare cu tribul chiyou, compus din 81 monștri, împăratul Huangdi acordând sprijin militar împăratului Dan Di cu o armată alcătuită din urși bruni și albi, lupi, pantere, tigri.
  • 2002 CIUBOTARU, Catolicii, II, 104: Nașii multipli nu mai pot să acorde acea asistență de suflet, atât de necesară întăririi familiei la început de drum.
  • 2009 D. UE, 89: În perioada de preaderare, Uniunea Europeană acordă asistență statelor candidate.

✧ (Cu pronumele în dativ)
  • 1970 Ș. PAPACOSTEA, Evul Mediu, 255: Urmează îndatorirea reciprocă asumată de cele două părți de a-și acorda permanent ajutor „cu sfatul și cu fapta” împotriva tuturor vrăjmașilor.
✧ Refl. pas.
  • 1892 MO, nr. 281, 7 566: Se acordă ajutor membrilor activi.
  • 1935 Rev. Fundaț., nr. 10, 64: Aceeași lege autoriza Guvernul federal să emită bonuri de Tezaur în valoare de trei miliarde trei sute milioane de dolari, din care să se acorde ajutoare diferitelor state ale Uniunii pentru executarea de lucrări publice.
  • 1958 D. Politic., 237: Pentru întreținerea aparatului administrativ și pentru apărarea țării, se acordă ajutor populației sub forma asigurărilor sociale de stat.
  • 1967 M. D. Dipl., 33: Proiectele pentru înfăptuirea cărora se acordă asistență tehnică sunt finanțate de către Fondul special cu 20–50% din valoarea lor, iar diferența se acoperă de către guvernul beneficiar.
  • 1987 D. Enc. Psihiatr., I, 18: În 1910 [Abraham] înființează „Mica societate psihanalitică berlineză”, … – primul loc în lume unde se va acorda asistență medicală celor ce nu-și puteau permite costul unei cure psihanalitice.
  • 2007 D. Medic. (2007), 173: Ajutorul social se acordă, de regulă, conform unor reglementări variabile în funcție de țară.

✧ Expr. A (se) acorda primul ajutor | A acorda prim-ajutor = a da primele îngrijiri unui bolnav sau unui rănit.
  • 1913 Viața rom. (R.), nr. 13, 58: Nu se hotărăște însă în lege în ce măsură … față de numărul lucrătorilor este îndatorat patronul a acorda primul ajutor și tratament ambulatoriu.
  • 1954 Sportul pop., nr. 2 467, 7: În marele pavilion construit pe malul apei se află cabinetul medical unde se află în permanență un medic de serviciu. El urmărește ca antrenamentele să se desfășoare strict științific, iar, când e cazul, acordă primul ajutor.
  • 1959 BELEA, Prim. Ajutor, 69: Cel care acordă primul ajutor va trebui să facă totul pentru a improviza o targă.
  • 1964 ABC Săn., 88: [Instituția medicală] acordă primul ajutor în caz de accident și în caz de îmbolnăvire subită și gravă.
  • 1969 D. Medic. (1969), I, 466: În cadrul cursului, echipierul sanitar învață cum … să acorde prim-ajutor altor persoane.
  • 1985 Sportul, nr. 11 120, 3: Mii de tineri (muncitori, studenți, elevi) vor fi mobilizați și pregătiți corespunzător pentru a putea oricând să ajute la prevenirea incidentelor în timpul manifestațiilor sportive și să acorde primul ajutor în caz de nevoie.
  • 1999 MO, nr. 468, 7: Funcționarii consulari vor sprijini personalul, pasagerii și încărcătura în transporturile internaționale feroviare și rutiere de mărfuri și de călători în caz de accidente de circulație și vor interveni la autoritățile țării de reședință pentru a le acorda primul ajutor în funcție de situația în care se află.
  • 2006 România lib. (Z.), în DCR3, 396: Paramedicii au acordat primul ajutor supraviețuitorilor.
  • 2016 Man. Elt. X, 221: În toate situațiile de accidente intervenite în procesul de exploatare a echipamentelor și mașinilor electrice se va acorda primul ajutor.

5. A oferi ceva de natură intelectuală sau morală (în semn de omagiu sau de prețuire).
  • 1847 TEULESCU, Indiana, 267/26: Societatea câteodată voește să o înfrunte cineva; ea nu acordează amirarea ei acelor care se tărăsc pe drumurile cele bătute.
  • 1850 PELIMON, Coliba, 18/17: Rajahii sau suveranii din India nu înaintează decât până la șase covoare; Prinții, fiii Mogolului, la trei; și că nu este acordat decât Mogolului de a se onora cu apropierea până la venerabila căpetenie, ca să-i sărute picioarele.
  • 1856 TEULESCU, Cesar, 354/10: Poporul roman și Cesar părea pă tăcute că-și arată dorința, unul de-a lua, celă[l]alt de-a acorda maestatea supremă.
  • 1900 DENSUSIANU, St. Filol., 170: S-o considerăm [Școala latinistă] în întregimea activităței pe care a urmărit-o și să-i acordăm partea de merit ce i se cuvine.
  • 1919 LOVINESCU, Crit., III, 210: Din venerația ce am pentru înțelepciunea Academiei Române, i-am putut acorda un prisos de încredere.
  • 1925 VIANU, Coresp., 105: Vă rog să-mi acordați și de aci înainte încrederea dvs. și să așteptați de la mine și lucruri mai bune decât acelea pe care le-am putut da până acum.
  • 1933 SADOVEANU, Locul, 423: Cantacuzin nu acorda acestei categorii niciun fel de considerație.
  • 1942 ARGHEZI, Lina, 96: O întâmplare îi acordase și un prestigiu nedorit.
  • 1954 VORNIC, Sub pajura, 105: Știi cât de greu acord încrederea mea oamenilor.
  • ante 1964 VIANU, Ist. Geniu, 464: Geniile sunt rareori recunoscute de contemporani, și recompensa, gloria, le sunt acordate numai de posteritate.
  • 2002 CIUBOTARU, Catolicii, II, 103: Comunitatea rurală românească arhaică a acordat nașilor întotdeauna un respect deosebit.
  • 2010 D. Inform. (2010), 233: Rețeaua a fost lansată în 2003 …, ca un mecanism de recomandare profesională bazat pe încrederea personală pe care utilizatorii o acordă altor utilizatori înregistrați.

✧ Refl. pas.
  • 1923 PHILIPPIDE, Orig. Rom., I, 423: Scriitorii târzii, de după epocele așa-numite clasice, și latini și greci, merită mai multă considerație decât li se acoardă de obicei. [Notă de subsol].
  • 1995 D. Mitol.3, 544: Primii kamikaze din 1944–1945 au fost zeificați, acordându-li-se familiilor onoruri.
  • 1996 Adevărul (C.), nr. 1 760, 5: Deocamdată, deci, s-a acordat mai departe încredere tot lui Florin Cheran și colaboratorilor lui.

✧ P. anal.
  • 1958 St. Lb. Stil, 203: Considerațiile teoretice ale lui Russo au acordat apoi o cumpănită prețuire arhaismelor.
  • 1971 Contemp. (S.), nr. 1 281, 6: Sobrietății cântului îi putem desigur acorda, fără risc, însușirea unei orientări stilistice bine cumpănite.
  • 1990 O. DRIMBA, Ist. Cult., III, 559: Aprecierea cea mai înaltă era acordată conținutului – care însemna două lucruri: conformitatea cu principiile religiei (și ale moralei) și conformitatea cu adevărul, prezentarea lui cât mai exactă.

✦ A oferi ceva de natură spirituală sau a face un gest în semn de afecțiune.
  • 1847 TEULESCU, Indiana, 6/31: Doamna Delmare … lăsă pe Ophelia să-și rasme capul pe ambele ei mâini ce le ținea încrucișate pe genunchi, fără a-i acorda vreo mângâiere.
  • 1910 NEGULESCU, Filos. Renașt., I, 109: Filosoful pare a fi fost un om de lume foarte prețuit, judecând după faptul că un suveran sever, cum era Carol Quintul, îi acordase prietenia sa.
  • 1920 CODREANU, Trad., 323: Sărutul să nu mi-l acordați.
  • 1934 BELLU, Apărarea, 61: Silvia, văzându-se înșelată în presupunerile sale, îmi acordă aceeași dragoste de la început.
  • 1984 Viața rom. (R. US), nr. 5, 6: Huysmans … i-a trimis vorbă confratelui său să-și schimbe linia de conduită în cele ale spiritului și să acorde o mai mare solicitudine periclitatului său suflet.

✧ (Cu pronumele în dativ)
  • 1942 ARGHEZI, Lina, 89: Dar își acorda, din singurătate, din întristare și din căință că s-a născut, mângâierea falsă că poate maica îi trăiește.
  • 1997 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 146: Din când în când îmi acordam deci destinderea unui drum până la șemineu, unde, cu urechea atentă afară, rămâneam o vreme, strângând în pumn mânerul ornamentat al cleștelui.

✧ Refl. pas.
  • 1999 PALER, Memorie, 159: Simpatia care i se acordă … tânărului nostru e totdeauna provocată de milă.
  • 2012 PLEȘU, Parabolele, 268: Iertarea nu se acordă după reguli fixe.

✧ Expr. A(-i) acorda mâna | A (i) se acorda mâna = a consimți să dea o fată în căsătorie.
  • 1862 BOLINTINEANU, Elena, 166: Când văzu că i se acordase mâna Sofiei și pe Caterina atât de indiferintă pentru această căsătorie, începu să se căiască pentru că făcuse acel pas.
  • 1952 EFTIMIU, O nuntă, 52: Celălalt se ridică, tot atât de solemn, și-i răspunse că-i acordă, cu aceeași plăcere și onoare, mâna domnișoarei Lenuța Paraschivescu.
  • 1984 O. DRIMBA, Ist. Cult., I, 468: Opera ne-a ajuns sub forma reelaborată, în limba incașilor quechua, de un indigen cu nume spaniol … Este povestea nobilului căruia Inca refuză să-i acorde mâna fiicei sale.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, II, 59: Situația era delicată, mai ales că intransigența i-ar fi fost socotită un răspuns la refuzul de a i se acorda mâna Evei și, în orice caz, un gest lipsit de eleganță.

✧ (Cu schimbarea construcției)
  • 1907 CARAGIALE, Proză, 567: Mâna cerută este, după nazurile de rigoare ale copilei, acordată.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, I, 505: Eva va veni de ziua baronului, Kraft și acesta vor înfrânge ultimele rezistențe ale doamnei Csáky, iar el îi va cere mâna, care-i va fi acordată.

✧ Exp r. A nu acorda o privire | A nu acorda nicio privire = a ignora ceva sau pe cineva, a nu lua în seamă.
  • 1956 Viața rom. (R. US), nr. 11, 59: În realitate, Ioanide rostea mental o inscripție mare făcută cu cretă pe gard și cu caractere elegante, căreia nimeni nu-i acorda nicio privire.
  • 1975 PREDA, Delirul, 136: Ștefan lucra, i-a făcut semn, fără să se ridice, să ia loc, în timp ce nu-i acorda o privire.

✧ Expr. (Adesea completată de calificative) (Calc după fr. accorder de l’attention) A acorda atenție | (Calc după fr. accorder de l’intérêt) A acorda interes | (Calc după fr. accorder de l’importance) A acorda importanță | A acorda însemnătate | Înv., rar A acorda luare-aminte = a ține seama de …, a fi atent la …, a trata pe cineva sau ceva cu respect, cu considerație.
  • 1881 HASDEU, Cuvente den bătrâni, III1, 54: Linguistica a început a acorda din ce în ce mai multă atențiune acestei limbi copilărești, de care – din diverse puncturi de vedere converginți – se interesă nu mai puțin filozofii, pedagogii și biologii.
  • 1928 IORGA, Ist. Învățământ., 63: Nici bolnavul mitropolit Mitrofan, înlocuitor harnicului și luminatului Antim, nu acorda, ori nu putea să acorde vreo atenție școlii lui Hrisant.
  • 1933 GALACTION, Doctorul Taifun, 345: Mi-ați acordat o foarte măgulitoare luare-aminte.
  • 1953 Contemp. (S.), nr. 330, 5: Bălcescu acorda o mare importanță documentației istorice.
  • 1954 VORNIC, Sub pajura, 91: Socoteau pur și simplu nedemn să acorde vreo atenție deosebită faptului.
  • 1965 DAICOVICIU, Dacii, 15: Nu trebuie să acordăm … importanță acestei deosebiri de nume.
  • 1966 Scânteia, nr. 6 908: Statul nostru acordă o mare atenție înzestrării agriculturii cu mijloace de muncă moderne.
  • 1968 PREDA, Intrusul, 1 054: Iar fata în loc să se simtă jignită rămânea cu ochii ei limpezi agățați parcă de gesturile și cuvintele celorlalți, care de asemenea nu-i prea acordau atenție.
  • 1970 NOICA, Rostirea, 55: Am acordat totuși un interes de o clipă acestor ciudățenii lexicale de ordin filosofic, spre a arăta care este adevărata solicitare filosofică la care supune gândirea un termen ca ființă.
  • 1977 PREDA, Viața, 62: Văd … că presa ți-a acordat multă atenție și s-au cam repezit asupra cărții dumitale.
  • 1981 Flacăra, nr. 44, 4: Arăturilor de toamnă … să le acordăm cea mai mare atenție.
  • 1982 Contemp. (S.), nr. 15, 9: Am acordat … o atenție specială epocii romane.
  • 1984 Magazin istoric, nr. 8, 45: „The evening star” a acordat de asemenea o deosebită atenție evenimentelor românești.
  • 1992 GROȘAN, La porțile Orientului, 162: În viața de zi cu zi, nu acordase niciodată prea multă însemnătate siluetelor în fuste, socotind femeia un lucru normal.
  • 2002 BRĂTESCU – CERNOVODEANU, Biciul, 7: Relativ „blândei” holere autohtone, denumite acum „Cholera nostras”, „Cholera europea” sau holerină, corespunzătoare unor toxiinfecții alimentare cu simptome mai severe, i s-a acordat, firește, o atenție cu mult mai redusă decât extrem de agresivei nou-venite „Cholera morbus”.
  • 2006 OPRIȘ, Enc. Lumii Vii, 553: Columb n-a acordat interes acestui joc.

✧ (Cu inversarea construcției)
  • 1937 CONSTANTINESCU, Scrieri, I, 123: Ce importanță acordă d. Davidescu tradiției s-a văzut.
  • 1937 C. C. GIURESCU, Ist. Rom., II1, 225: O deosebită atenție a acordat acest voievod vieții bisericești.
  • 1978 Scânteia, nr. 11 045: O atenție specială se acordă combinatului de îngrășăminte chimice de la Arad.
  • 1985 Magazin, nr. 1 452, 2: O atenție deosebită trebuie acordată adolescenților ajunși la pubertate.
  • 2016 Vânătorul și pescarul, nr. 43, 25: O atenție deosebită este acordată efectelor benefice pe care [gingko biloba] le poate avea asupra sistemului nervos.

✧ Expr. (Calc după fr. accorder du crédit) A (se) acorda credit = a avea încredere în cineva sau ceva; a da crezare cuiva sau la ceva.
  • 1889 CARAGIALE, Proză, 811: Ferește-te a acorda credit aventurierilor cari sunt azi aici, mâine în Focșani.
  • 1929 TEODOREANU, Bal mascat, 510: Ștefana nu acorda niciun credit vorbelor lui.
  • 1930 GALACTION, Roxana, 16: Dovedește-mi întâi, prin mijloacele d-tale proprii, că nu ești nici escroc, nici poet … Mulțumește-te că îți acord acest credit.
  • 1944 PRODAN, Transilv., 16: Din capul locului, notarul cronicar, istoricul putea fi în stare să acorde vreun credit istoric unui asemenea colportaj, să-l ia drept fapt istoric?
  • 1960 St. Clasice, II, 281: Dacă ar fi să acordăm credit lui Aetius, termenul a fost folosit prima dată de Pitagora.
  • 1971 Tr. Lingv. Gener., 327: În general, se poate acorda credit periodizărilor făcute cu mijloace tradiționale.
  • 1980 PREDA, Cel mai iubit, I, 842: El e un om interesant și nu mi se pare că greșești acordându-i atâta credit.
  • 1997 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 72: Dacă nu ne acordăm credit unii altora, cum să mai trăim?
  • 2003 GRIDAN, Univ. Bijut., 243: Ca și în cazul Atlantidei, nu există pentru Mu nicio dovadă concludentă, iar știința nu acordă niciun credit încercărilor de a aduce argumente indirecte, subiective și de cele mai multe ori pătimașe, izvorâte din fantezia nostalgică a unora după „lumi pierdute în zorii umanității”.
  • 2008 N. MANOLESCU, Ist. Crit. Lit., 25: Dacă acordăm credit lui Perpessicius, … cântecul de lume hrănește abundent poezia, cu sentimentalitatea lui „joasă” licențioasă, dar și cu picanteriile și „deșănțările” lui simulate, cu pitorescul lui verbal.

6. A atribui cuiva recunoașterea unui drept (pe baza unei legislații).
  • 1856 TEULESCU, Cesar, 3/27: Poporul … îi acordase … drepturi de alegere, care-l făcea egal cu Senatul.
  • 1862 ANTONESCU, D., 35: Mai târziu imperatorii accordară facultatea de a adopta.
  • 1864 EMINESCU, Coresp., 3: Pe asemene considerente, vă rog, domnule președinte, a-mi acorda demisia și a regula și eliberarea salariului cuvenit.
  • 1876 EMINESCU, Pub., I, 268: Senatul acordă autorizarea cerută de Cameră pentru urmărirea senatorilor foști miniștri puși în acuzație.
  • 1885 Cod. Pen. (1864) – Adn., 194: Aceasta [partea vătămată] ar avea în mână ambele acțiuni: civilă și penală, putând renunța la una și menține pe cealaltă, în fine partea vătămată ar putea face și apel asupra pedepsei, în cas de achitare sau condemnare, fără ca aceste drepturi să-i fie acordate de vreun text de lege.
  • 1887 Cod. Comer. (1887), 138: Mandatul încetează: … Prin revocarea autorizațiunei de a exercita comerțul, ce fusese acordată femeei măritate sau minorului cari au dat sau primit mandatul.
  • 1900 CARAGIALE, Proză, 1 205: Ministerul răspunde primarului că nu poate acorda autorizația cerută până când, conform legii, comisia monumentelor istorice nu va merge la fața locului și nu va face un raport asupra stării și importanței acelei biserici ruinate.
  • 1934 BLAGA, A. Iancu, 252: Iar amnestia poftească Koșut s-o acorde hoților de cai de pe pustă!
  • 1937 DIAMANDI, Eroii, 103: Aliații refuză să-i acorde viza.
  • ante 1961 BLAGA, Gândirea rom., 77: Singurul mijloc de a-și păstra supușii este … acela de a le acorda libertate deplină.
  • 1965 Const. (1965), 10: Republica Socialistă România acordă drept de azil cetățenilor străini urmăriți pentru activitatea lor în apărarea intereselor celor ce muncesc.
  • 1980 D. Dr. Civ. (1980), 28: Legea acordă această îndreptățire persoanei care a încheiat un act juridic având consimțământul viciat.
  • 2013 CIOLAN, Misterele cuv., 226: Suveranii epocii … îi acordau unui căpitan de vas civil autorizația de a naviga, pe propria cheltuială, și de a prăda navele comerciale inamice.

✧ P. ext.
  • 1980 SÎRBU, Adio, I, 376: Acum dăduse lovitura cea mare: se oferise să-i acorde azil bustului marelui învățător.
✧ P. anal.
  • <1945–1946> BLAGA, Hronicul, 53: Clasei el îi pregătea … o surpriză, acordându-i un soi de autonomie.
✧ Refl. pa s.
  • 1856 TEULESCU, Cesar, 8/19: O causă de neînțelegere … era întindirea titlului de cetățean roman, ce să cerea cu tot dreptul de locuitori cetăților libere și nu se priimea … sau se acorda cu sgârcenie de către Senat.
  • 1868 Românul (Z.), nr. 2, 118: Dreptul de priveghiare se acordă și consiliului suprem de justiție.
  • 1887 Cod. Comer. (1887), 34: Partea care va uza de dreptul ce i se acordă prin acest articol este datoare să încunoștiințeze prealabil despre aceasta pe cealaltă parte contractantă.
  • 1930 HAMANGIU — NICOLAU, Dr. Roman, I, 345: În unele cazuri se acordă pupilului o „actio tutelae utilis”.
  • <1945–1946> BLAGA, Hronicul, 111: Prelungirile de concediu mi se acordau fără de nicio dificultate.
  • 1953 Scânteia, nr. 2 686: Declarația cere să se acorde tuturor femeilor dreptul de a fi alese în toate organele puterii de stat, fără restricție sau discriminare.
  • ante 1961 BLAGA, Gândirea rom., 69: Se acordă acestora [iobagilor] libertatea … de a-și gospodări bunurile fără a cere în prealabil încuviințarea proprietarilor de pământ.
  • 1972 Cod. Muncii (1972), 72: În cursul programului de lucru se poate acorda o pauză pentru masă.
  • 1991 D. Asig., 121: În cadrul concediului de maternitate se acordă și un concediu plătit pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 3 ani.
  • 1997 D. Dr. Muncii, 74: Femeilor care au copii bolnavi mai mici de 3 ani li se acordă, cu avizul medicului, concedii plătite pentru îngrijirea acestora.
  • 2003 Cod. Muncii (2003), 52: Concediile pentru formare profesională se pot acorda cu sau fără plată.
  • 2009 D. UE, 138: Azilul teritorial se acordă, la cerere, în cazuri de persecuții politice exercitate asupra unei persoane în propriul stat.

✧ Expr. (Calc după fr. accorder la citoyenneté) A (se) acorda cetățenia | Înv. (Calc după fr. accorder la naturalisation) A acorda naturalizarea | Înv. A acorda împământenirea | Înv., rar A se acorda indigenatul = a da cuiva, la cerere, calitatea și drepturile de cetățean al statului în care locuiește; a naturaliza (1).
  • 1861 ap. KOGĂLNICEANU, Orat., I2, 45: Domnul Alexandru G. Moruzi, însurându-se cu pământeancă la 1832, au dobândit și dritul legiuirei votate de Obșteasca Adunare la anul 1832 și 1833, prin care acelor însurați cu pământence înaintea promulgărei Regulamentului li se acordează indigenatu[l].
  • 1875 KOGĂLNICEANU, Orat., II4, 42: Astăzi nu mai putem face acel patriotism că daca este cineva din Bucovina să-i acordăm împământenirea.
  • 1889 KOGĂLNICEANU, Orat., III5, 10: Acest domn nu ne prezintă niciun act de acestea, și prin urmare noi nu putem să-i acordăm împământenirea.
  • 1930 HAMANGIU — NICOLAU, Dr. Roman, I, 209: În urma războaielor sociale – o lege Julia acordă cetățenia tuturor italioților.
  • 1948 Studii, nr. 3, 185: Locotenența Domnească dă la 2 august 1848 un decret prin care se acordă cetățenia română „D-lui Const. Rosental, pictor istoric”.
  • 1984 O. DRIMBA, Ist. Cult., I, 769: Cu toată opoziția înverșunatului Cato Censorul …, au continuat să vină la Roma medici greci cu o pregătire superioară, cărora – pe baza unei legi promulgate de Iulius Caesar în anul 46 î.e.n. – li s-a acordat cetățenia romană.
  • 1999 DJUVARA, Ist. Rom., 189: Unii dintre ei, venind la noi, au încercat să forțeze țările române să acorde imediat cetățenia română evreimii care intrase după 1830 în principatele noastre.
  • 2000 D. Adm. Publ., 28: Pentru terți, bipatrid poate fi considerat cetățean al oricăruia dintre statele care i-au acordat cetățenia.
  • 2003 GRIDAN, Univ. Bijut., 329: Cu timpul, celor ce adoptau normele culturale, religioase, morale și bineînțeles limba, li se acordau [sic!] chiar și cetățenie romană.

✧ (Cu inversarea construcției)
  • 1866 Const. (1866), XI: Naturalizarea nu se poate acorda decât prin lege și individual.
  • 1909 Doc. Bârl., V, 191: Pentru meritele sale didactice și cetățenești îi fu ușor a căpăta împământenirea care îi fu acordată în anul 1884.
  • 1980 D. Dr. Civ. (1980), 240: Cetățenia română poate fi acordată, la cerere, cetățeanului străin sau persoanei fără cetățenie care s-a născut și domiciliază, la data cererii, pe teritoriul României.

✧ Expr. POLIT. A acorda încredere | A acorda vot de încredere | Înv. A acorda încrederea = (despre Parlament) a încredința unei persoane prin vot misiunea de a forma un nou guvern; p. ext. a vota pentru un candidat sau pentru un partid politic.
  • 1886 Epoca, nr. 39, 3: După ce prin urmare guvernul n-a corespuns așteptărilor nici într-o privință, oratorul și partidul său nu pot a-i acorda încrederea și prin urmare depune propunerea ce a anunțat.
  • 1888 Desbaterile Adunărei Dep., nr. 5, 68: Dacă astăzi D. Panu nu ne poate acorda încrederea D-sale, binevoiască a ne aștepta la fapte, și când va vedea că în ceea ce privește legile folositoare țărei noastre noi ne dăm în lături … atunci D-sa va fi în tot dreptul a ne ataca.
  • 1889 Desbaterile Adunărei Dep., nr. 38, 738: Eu înțeleg ca guvernul, pe răspunderea sa, să vie în Cameră și să ceară ceea ce-i trebue, și Camera să-i acorde încrederea sa fără ca să-l întrebe pentru ce.
  • 1935 DIAMANDI, Galeria oamenilor pol., 86: Țărănimea … nu vrea să știe de meritul lui Brătianu în direcția acestor două reforme, ca și în aceea a unității naționale. Ea e înverșunată în contra liberalilor; refuză cu încăpățânare să le acorde încrederea; voturile sunt smulse cu sila.
  • 1991 Const. (1991), 41: Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorității deputaților și senatorilor.
  • 2011 MO, nr. 440, 8: Președintele României poate dizolva Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 45 de zile de la prima solicitare și numai după respingerea a cel puțin două solicitări de învestitură.

✧ Expr. JUR. (Din fr. accorder des circonstances atténuantes) A acorda circumstanțe atenuante | Înv., rar (Din fr. accorder les circonstances atténuantes) A acorda circumstanțele atenuante = a trata pe cineva sau ceva cu indulgență pentru o faptă condamnabilă.
  • 1874 Bul. Deciziunilor, XIII, 85: La noi jurații nu pot acorda circumstanțele atenuante decât numai când faptele sunt crime.
  • 1882 Dreptul, nr. 4, 32: Jurații, foarte mișcați de aceste cuvinte, acordară circumstanțe atenuante și viața paricidiului fu astfel scăpată.
  • 1891 Bul. Deciziunilor, XXX, 364: În materie de delicte silvice, tribunalele pot acorda circumstanțe atenuante.
  • 1901 Cod. Comer. (1887) – Adn., 279: În asemenea caz nu s-a lăsat judecătorilor facultatea de a acorda circumstanțe atenuante.
  • 1942 Cod. Gen. Rom., XXX1, 154: Judecata nu va putea, în aplicarea pedepselor prevăzute în acest articol, să acorde circumstanțe atenuante.
  • 1981 Studii, nr. 6, 1 054: Nu am citat punctele 20, 21, 22, 24 și 25, întrucât reprezentau întrebări chestionar în privința faptului dacă „infracțiunile” menționate au fost săvârșite sau nu pe un teritoriu aflat sub incidența stării de asediu, dacă inculpatul … avea sau nu vârsta majoratului și, în sfârșit, dacă i se puteau acorda ori nu circumstanțe atenuante pentru faptele ce-i erau incriminate.

✧ Fig.
  • 1935 DIAMANDI, Galeria oamenilor pol., 86: Un tânăr … își va face un titlu de glorie dintr-o broșură care nu-i altceva decât un aspru rechizitoriu la adresa lui Brătianu. Nu i se acordau nici măcar circumstanțe atenuante.
  • 1969 BACONSKY, Add., 309: Pe la 1890 erau foarte mulți care se întristau că Eminescu nu scrisese versuri chiar atât de desăvârșite ca ale lui Vlahuță, fiind, e drept, dispuși să-i acorde circumstanțele atenuante ale boemei și ale sfârșitului prematur.
  • 1981 PALER, Viața, 173: Cine dintre cei care asistă la acest proces va mai risca ceva pentru adevăr dacă dumneavoastră veți acorda circumstanțe atenuante?
  • 1982 România liter. (S.), nr. 11, 23: Istoria are implacabilul obicei de a nu acorda circumstanțe atenuante.
  • <1990–1992> CONSTANTE, Evad. Imposibilă, 87: Cum poate fi judecată Bibica, fără a-i acorda circumstanțele atenuante ale copilăriei ei petrecute într-o jalnică cârciumă de sat?

✧ Expr. A (se) acorda prioritate | (Calc după fr. accorder la primauté) A acorda întâietate = a) a pune pe primul plan, a da o atenție deosebită.
  • <1890–1891> KOGĂLNICEANU, Orat., III5, 202: Cred dar că domniile-voastre veți acorda întâietate domnului doctor Patzelt.
  • <1945–1946> BLAGA, Hronicul, 84: Noi românii … acordăm … o întâietate Forului lui Traian.
  • 1955 Sportul pop., nr. 2 483, 4: Acum, când ne aflăm la câteva ore de la terminarea concursului, și ne-am pregătit însemnările de la stadion, ca să vi le transmitem, nu știm căruia din cele două recorduri mondiale la care am fost martori să-i acordăm întâietatea.
  • ante 1960 M. FLORIAN, Recesivitatea, I, 73: Uneori ne-am gândit să exprimăm caracterul specific la recesivități printr-o comparație care acordă fiecărui termen un fel de întâietate alternativă.
  • 1965 DAICOVICIU, Dacii, 103: E de neînțeles cum un șef get din câmpia munteană ar fi putut acorda prioritate unui război dificil în îndepărtatul nord-vest, neglijând mai bine de un deceniu Dobrogea și linia Dunării.
  • 1969 FD, 246: Unii învățați indieni sunt înclinați să acorde prioritate factorului cultural în ridicarea unui idiom la demnitatea de limbă.
  • 1975 Rev. Economică, nr. 5, 26: Se prevede intensificarea colaborării tehnico-științifice …, acordându-se prioritate elaborărilor complexe din ramurile industriale conducătoare.
  • 1989 Studii, nr. 8, 768: Va fi continuat procesul de dezvoltare a industriei prelucrătoare, acordându-se prioritate industriei de vârf.
  • 1990 Apostrof, nr. 2, 7: Autoarea pare a acorda întâietate intuitivului, lecturii simpatetice, menite să-i faciliteze accesul înspre inefabilul nucleu generativ al creației eminesciene.
  • 1995 D. Mitol.3, 120: Toma din Aquino … acorda prioritate credinței.
  • 2002 BRĂTESCU – CERNOVODEANU, Biciul, 271: S-a acordat prioritate reviziei sanitare operative față de imobilizarea prelungită a călătorilor la punctele carantinale.
  • 2010 D. Inform. (2010), 328: Algoritmul alocă ciclic, secvențial, durate de timp egale fiecărui proces, fără a acorda prioritate vreunuia dintre ele.
  • 2013 CIOLAN, Misterele cuv., 13: Lumea … credea că [cineromanul] desemnează … filmele care, asemenea romanului, acordau prioritate povestirii și aventurii.

b) Spec. a (se) permite trecerea printr-o intersecție nedirijată a unui vehicul înaintea celor care sosesc în același timp din direcții diferite sau trecerea unui pieton care se angajează în traversare prin locurile special amenajate.
  • 1967 Sportul, nr. 5 468, 2: Astfel, în cazul celor trei vehicule din fig. 1, ordinea de trecere prin intersecție va fi următoarea: 1. bicicleta care vine din dreapta automobilului; 2. autoturismul care are prioritate de dreapta față de autocamionul cu remorcă; 3. autocamionul care este dator să acorde întâietate autoturismului.
  • 1971 Cod. Pen. (1969) – Adn., 307: Fapta inculpatului, care a intrat în intersecție neatent, fără să acorde prioritate de dreapta și cu o viteză ce nu i-a permis să evite coliziunea, din care cauză o persoană și-a pierdut viața, iar alta a fost grav rănită, constituie infracțiunile [sic!] de ucidere din culpă.
  • 1984 Cod. Pen. (1969) – Adn., 306: În acea zonă, există o trecere de pietoni marcată cu linii transversale, iar culoarea verde permitea și accesul pietonilor, inculpatul … era obligat să acorde prioritate acestora.
  • 2002 Cod. Rutier (2002), 37: La apropierea de o intersecție conducătorul de vehicul trebuie să circule cu o viteză care să îi permită oprirea, pentru a acorda prioritate de trecere participanților la trafic care au acest drept.
  • 2010 Adevărul (C.), în DCR3, 365: După ce doi tineri … au murit duminică din cauza unui turist grec, care nu a acordat prioritate, ieri și astăzi, doi mopediști au fost accidentați din același motiv.

✧ Fig. (Urmat de deteminanți spațiali, implică ideea de importanță)
  • 1949 Cum vorbim, nr. 8, 47: Cei mai mulți [autori] continuă să folosească împărțirea tradițională a gramaticilor în fonetică, morfologie și sintaxă, … iar lexicului și semanticii li se acordă rareori un loc.
  • 1956 VIANU, St. Stil., I, 113: Istoria și critica literară acordă un spațiu restrâns și nu totdeauna bine ocupat acestor cercetări.
  • 1963 Cinema (R.), nr. 9, 15: Critica noastră profesionistă nu acordă un spațiu și un comentariu mai adâncit producțiilor deosebite.
  • 1980 PREDA, Cel mai iubit, III, 1 296: Ghicisem atunci în el bărbatul de modă veche, care nu putea concepe să acorde în sinea lui femeii un locșor cât de mic, oricâte viclenii, ură sau iubire l-ar fi asaltat din partea vreuneia.
  • 1984 O. DRIMBA, Ist. Cult., I, 554: Către anul 650 î.e.n. în sculptură … continuă reprezentările de animale, dar locul preponderent va fi acordat de acum înainte figurii umane.
  • 2008 Apostrof, nr. 5, 22: Virgil Nemoianu chiar îmi reproșează amical că am acordat prea mult spațiu poeților optzeciști.
  • 2012 PLEȘU, Parabolele, 240: Parabola acordă un loc privilegiat căinței.

✧ Refl. pas.
  • 1989 Studii, nr. 7, 732: Un amplu spațiu se acordă în volum marilor bătălii de la Mărăști, Mărășești și Oituz din vara anului 1917.
✦ A permite, a concede.
  • 1871 LMD, I.
  • 1922 BARNOSCHI, Orig. Democr., 124: Poporul vrea să acorde altora libertatea religioasă.
  • 2003 BUZURA, Tentația, 152: Societatea în care trăiam putea fi și ea silită să acorde drepturi celor ce le obținuseră cu tenacitate și eforturi.

✧ Refl. recipr.
  • 1984 Teatrul (R.), nr. 6, 35: Își acordă mutual suficient spațiu de manevră.
✦ SPORT A determina sau a stabili pe baza regulamentului o anumită lovitură, poziție etc.
  • 1954 Sportul pop., nr. 2 448, 6: Santamaria este nevoit să acorde în ultima instanță corner.
  • 1954 Sportul, pop., nr. 2 451, 8: Ling a comis două greșeli, care au influențat direct rezultatul: nu a acordat un penalti în favorea echipei maghiare, atunci când Kocsis a fost faultat în careu și a anulat un gol valabil înscris de Puskas.
  • 1957 Sportul, nr. 5 435, 3: Tare curajoși sunteți voi cronicarii! La 1–1 să acord 11 metri?
  • 1967 Sportul, nr. 5 434, 2: Arbitrii acordă offsaid.
  • 1981 Flacăra, nr. 44, 21: Arbitrul acordase grămezi la 5 m de but.
  • 1982 Sportul, nr. 10 049, 3: Arbitrul acordă fault, după ce lăsase impresia că acordase avantaj.
  • 1983 LR, nr. 5, 474: Lascu acordă corner.

✧ Refl. pas.
  • 1954 Sportul pop., nr. 2 453, 6: Se va acorda aruncare de la 16 m.
  • 1971 Sportul, nr. 6 583, 2: Se acordă aruncare de la 7 metri.
  • 1975 Sportul, nr. 7 927, 2: S-a acordat atunci minge de arbitru și s-a jucat până la primul gol.

7. A oferi, a atribui funcții, ranguri, demnități, titluri etc. (ca recunoaștere a unui merit sau drept recompensă).
  • 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I, 33.
  • 1881 ALECSANDRI, Proză, 516: Odată am vroit să capăt un post de subprefect și am comis greșeala de a adresa cererea mea a treia zi după ce postul fusese acordat unui amic al meu.
  • 1895 BACALBAȘA, Pub., II, 180: Cel mult, îți pot acorda un loc de suplinitor.
  • 1898 CARAGIALE, Scrieri, II, 851: Așa n-a vroit să mă asculte odinioară … primarul Iașilor, când, înainte de inaugurarea Teatrului comunal, i-am cerut, prin două petițiuni respectuoase, să-mi acorde mie administrația și direcția artistică a acelui teatru.
  • 1910 NEGULESCU, Filos. Renașt., I, 139: În 1562 însă, încep să întemeieze, și în Franța, colegii, cu toate protestările universităților, care refuzau să acorde titluri academice studenților ce urmaseră cursurile iezuiților.
  • 1912 AGÂRBICEANU, Schițe, III, 432: Eu am fost totdeauna convins că institutele noastre bancare au marea datorie morală de-a-i ajuta pe intelectualii noștri, de-a le acorda lor posturile de încredere, care aduc parale bunișoare pe lângă muncă mai puțină.
  • 1936 ARGHEZI, Cimit., 107: Vă rog să binevoiți a-mi acorda postul.
  • 1938 DIAMANDI, Galeria dictat., 149: În ziua de 19 Septembrie 1921, Marea Adunare Națională îi decerne lui Mustafa Kemal titlul de „Gazi” (biruitorul) și-i acordă gradul de mareșal.
  • 1965 Const. (1965), 19: Președintele Republicii Socialiste România îndeplinește, în conformitate cu Constituția și cu legile, următoarele atribuții principale: 1. Prezidează Consiliul de Stat; … 6. Acordă gradele de general, amiral și mareșal.
  • ante 1972 CRAINIC, Mem., I, 107: Universitatea vieneză i-a acordat [lui Gerhard Hauptmann] titlul de doctor honoris causa.
  • 1984 O. DRIMBA, Ist. Cult., I, 327: Începând din sec. II î.e.n. împăratul … hotărăște politica imperiului, celebrează actele rituale de stat, acordă și retrage titlurile nobiliare.
  • 1991 Ș. PAPACOSTEA, Evul Mediu, 13: Tot pe țărmul apusean al Mării Negre, Bizanțul își asigură cooperarea lui Dobrotici, căruia îi acordă titlul de despot.
  • 2010 D. Inform. (2010), 46: În anul 2002, lui Tim Berners-Lee i-a fost decernat Japan Prize pentru inventarea Web-ului, iar în 2003 i-a fost acordat titlul de cavaler al Marii Britanii.

✧ Fig.
  • 2012 PLEȘU, Parabolele, 274: Dar nu e prea mult să acordăm tuturor acestor personaje rangul suprem al înțelepciunii?
✧ Refl. pas.
  • 1899 CARAGIALE, Momente, 439: Vă rog respectos a mi se acorda mie postul de avocatul statului, pe care o voiu îndeplini cu zel și activitate.
  • 1948 Studii, nr. 4, 130: Sub portrete se află o diplomă mare scrisă pe pergament și iscălită personal de Maria Tereza, prin care se acordă titlul de nobil familiei române Oprea.
  • 1956 RALEA, Cele două Franțe, 66: După un examen de capacitate se acorda „licentia docendi”.
  • 1958 Agrotehnica, I, 46: Nu s-au acordat locurile necesare pentru completarea corpului profesoral. 2006 D. Enc. Mar., 231: I s-a acordat titlul de membru de onoare al Ligii Navale Române.

8. A decerna, a conferi premii, decorații etc.
  • 1901 CARAGIALE, Proză, 1 312: O comisiune de trei redactori ai revistei noastre și două persoane recunoscute ca amatoare luminate de literatură vor cerceta lucrările și vor acorda premiile.
  • 1912 AGÂRBICEANU, Schițe, III, 446: Pentru activitatea lui literară i-au fost acordate mai multe premii de către deosebite instituții culturale.
  • 1952 Scânteia, nr. 2 393: Regulamentul mai prevede premiile ce vor fi acordate cadrelor tehnice conducătoare.
  • 1975 BĂLĂIȚĂ, Lumea, 123: Altul care aștepta de un an de zile o decorație a fost făcut să creadă că decorația i-a și fost acordată.
  • 1986 România liter. (S.), nr. 12 843: Luni au fost acordate pentru prima oară noile premii internaționale … oferite de faimoasa Enciclopedie Britanică, veche de 218 ani.
  • 2003 GRIDAN, Univ. Bijut., 268: Aceste ordine au fost acordate de regina Ahhotep fiilor săi Kamose și Ahmose pentru rolul important pe care l-au avut în timpul războiului de eliberare.
  • 2006 OPRIȘ, Enc. Lumii Vii, 291: În 1975, Premiul Nobel pentru medicină a fost acordat cercetătorilor americani H. Temin și D. Baltimore.
  • 2010 CĂRTĂRESCU, Frumoasele, 92: În afară de premiul propriu-zis, italienii mai acordaseră și altul, pentru poezie.
  • 2013 CIOLAN, Misterele cuv., 14: În 2001, se instituie premiul „Ciné Roman Carte Noire”, pentru a fi acordat anual în cadrul Festivalului de Film de la Paris, autorului unei opere „susceptibile să fie transpuse pe ecran”.
  • 2016 Vânătorul și pescarul, nr. 15, 14: Sponsorul … a acordat diplome.

✧ Refl. pas.
  • 1876 EMINESCU, Pub., I, 140: Medalia Bene-Merenti cl. I s-au acordat prin decret domnesc No. 1. 109 d-lor Timotei Cipariu, canonic prepozit al Sf. Mitropolii din Blaș, G. Bariț, membru al Societății Academice, și I. C. Maxim, profesor.
  • 1898 D. Muz. Voci, I, 257: Acest premiu se acordă în urma unui dublu concurs.
  • 1900 Enc. Rom., II, 918: Nu erau premii mari care se acordau învingătorilor, ci o simplă coroană de măslin sălbatec dovedea că purtătorul se distinsese printre cei mai distinși fii ai Eladei.
  • <1905–1906> Natura, nr. 1, 11: Comisiunea a găsit că premiul I … nu se poate acorda niciunui concurent.
  • 1911 AGÂRBICEANU, Schițe, II, 503: Un fost ministru, o marchiză … veniseră anume să mă felicite pentru medalie. Spunea fostul ministru că toate gazetele din Țară au scris coloane întregi cu ocazia distincției ce mi s-a acordat.
  • 1928 TEODOREANU, Turnul, 18: Se vor acorda câte trei importante premii în numerar, precum și numeroase mențiuni onorifice.
  • ante 1972 CRAINIC, Mem., I, 309: Am rostit întâi o cuvântare de mulțumire pentru distincția ce mi se acordă.
  • 1985 Cinema (R.), nr. 6, 11: Mi s-a acordat o mențiune specială a juriului.
  • 1998 MIHĂILESCU, Lit. Postceauș., III, 409: S-au acordat 391 premii întâi, 416 premii doi, 483 premii trei și 221 premii patru.
  • 2003 GRIDAN, Univ. Bijut., 339: Premiile Oscar se acordă într-o adevărată sărbătoare, prilej de etalare a celor mai fastuoase, opulente, magnifice, senzuale sau delicate bijuterii de către divele și alte celebrități ale zilei.
  • 2016 Vânătorul și pescarul, nr. 43, 17: S-au acordat premii pentru cele mai bune preparate culinare.

9. A atribui o semnificație unui termen, unui cuvânt, unei expresii etc.
  • 1932 IONESCU, Pub., I, 30: Nu știu ce sens acordă d. Cicerone Theodorescu termenului „generozitate”.
  • 1941 VIANU, Arta prozat., 88: El [Eminescu] acordă acestui cuvânt un alt înțeles decât acel comun.
  • 1950 Cum vorbim, nr. 6–10, 21: Doriți să știți … dacă există cazuri când oamenii, în funcție de apartenența lor la clasă, acordă semnificații diferite unora și acelorași expresii?
  • 1978 D. Filoz., 220: Concepând matematica în strânsă legătură cu realitatea, cu aplicațiile ei în fizică, reprezentanții efectivismului au recunoscut valoarea fundamentală a finitului, calculabilului, constructivului, numărabilului. Fără a exclude infinitul, conținutul, definițiile axiomatice, ei le acordau doar un sens negativ.
  • 1994 O. DRIMBA, Ist. Cult., IV, 477: Acordând filosofiei o nouă accepție, deci și o nouă funcție – de viziune globală și activă a lumii și a omului – L. B. Alberti este nu numai filosoful care, în „Della cura della famiglia”, delinează formarea omului culturalmente complet al Renașterii, ci este și arhitect, sculptor, pictor, matematician.
  • 2008 D. Term. Muzic.2, 40: Teoria antică acordă termenului „antifonie” accepția de alternare a două coruri precum și aceea de cânt la octavă.

✧ P. anal.
  • 1934 BLAGA, A. Iancu, 242: Domnule prefect Iancu, nu pot îngădui să fiu bănuit că acord un înțeles greșit misiunii ce mi s-a dat.
  • 1987 D. Enc. Psihiatr., I, 315: Unii subiecți … continuă și azi să acorde semnificații eronate unor banale fenomene astrale: comete, forma lunii, stele căzătoare.

II.
1. Tranz. MUZ. A aduce sunetele unui instrument muzical la înălțimea corectă; pop. a potrivi.
  • 1837 VOINESCU II, Misantropia, 46/14: Pui de-mi acordează clavirul pe cât să pricepe meșterul nostru de țară.
  • 1839 VAILLANT, Vocab.
  • 1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I, 10/6: Acest instrument este bine acordat.
  • 1842 ASACHI, Lex., I, 752/39.
  • 1847ARICESCU, Florica, 49/17: Amantul (ce-i artistul), pătruns de-a lui chiemare, El numai poate bine cea arpă să acoarde. El numai poate atinge ușor a sale coarde.
  • 1851 STAMATI, D.
  • 1852 ASACHI, Cul. Poezii, 56: Acordează a ta arfă, fiio a giuniei mele!
  • 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
  • 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
  • 1863 ORĂȘANU, Opere, I, 46: O liră și un Bucium, poți oare să n-alegi, Să acordesi cea liră, pe Bucium să inspiri?
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1871 ALECSANDRI, Legende, 59: Plângând, Tonin acordă mandolina Și, inspirat de vechiul Palestrina, Prelude-ncet, apoi cu glas sonor Prin viers duios el spune al său dor.
  • 1871 LMD., I.
  • 1893 DDRF, I.
  • 1925 TEODOREANU, La Medeleni, I, 160: Asta o am și eu de la un franțuz care acorda piane la Iași.
  • 1933 CĂLINESCU, Cartea nunții, 158: Jim se ridică și el și luă o vioară de pe capacul pianului și începu să o acordeze.
  • 1962 BARBU, Prânzul, 436: Acesta lovi ușor clapele pianului și-l acordă, trăgând cu urechea.
  • 1985 D. Artă Pop., 204: Din cauza construcției oarecum rudimentare, scările fluierului nu sunt acordate după un anumit diapazon.
  • 2008 D. Term. Muzic.2, 138: Coardele contrabasului sunt acordate în cvarte perfecte.

✧ (Cu pronumele în dativ)
  • 1850 PELIMON, Poezii, 127/12: Orfeu ș-acoardă lira, e tunetu-n tărie, Arhangelii în ceruri serbează-n veselie, Adoarme gelozia a oricărui artist.
  • 1865 CODRU-DRĂGUȘANU, Peregr., 220: Poetul încălecă Pegasul, și-acordă lira și cântă mărirea creațiunei.
  • 1914 AGÂRBICEANU, Arhanghelii, 98: Muzicanții băură, ieșiră în verandă; acordându-și viorile, Lăiță le zise cu multă seriozitate: – S-a schimbat uriașul! De-acum să vezi petrecanii.
  • 1920 REBREANU, Ion, 14: Din când în când Briceag se oprește să-și acordeze vioara.
  • 1947 CAMIL PETRESCU, Nuv., 24: Orchestra își acorda stăruitor instrumentele.
  • 1964 BĂNULESCU, Iarna, 22: Amândoi în picioare, priveau peste apă acordându-și instrumentele.
  • 2019 MERCEAN-ȚÂRC, Muzicoanalitice, 125: Astăzi la un concert simfonic stai nemișcat, încremenit, pentru a nu disturba atmosfera creată … în pauza dintre două părți ale unui concert, în care solistul se relaxează dezinvolt, … își acordează instrumentul.

✧ Refl. pa s.
  • 1859 CODRESCU, D., I, 9861/19: Fals, care nu se acordează, nu conglăsuește.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I, 337: Destonare …, a ieși din ton, a nu mai ține tonul, a nu se acorda cu tonul general.
  • 1898 D. Muz. Voci, I, 19: Se acordă mai întăi, după diapazon … un sunet și purcezând de la acesta, prin octave și quinte, se acordă toate celelalte.
  • 1900 Enc. Rom., II, 153: Cea mai importanță semnificațiune a cuvântului diapason e ca nume a unui mic instrument, determinând sunetul fix, după care se acordează toate celelalte sunete musicale.
  • 1905 D. Muz. (1905), 31: Azi însă și orga se acordează la fel cu celelalte instrumente.
  • 1956 ALEXANDRU, Instr. Muzic., 104: Călușul era prevăzut cu capete metalice perforate, de care se fixau coardele, încât fiecare cor se putea acorda separat.
  • 1979 D. Muz. (1979), 57: [Tijele] fixează coardele și … prin răsucire acestea se acordează.
  • 2008 D. Term. Muzic.2, 72: La orgă, la pian sau la armoniu, cvintele perfecte fiind temperate, se acordează la o valoare ceva mai mică decât aceea a cvintelor perfecte naturale respective.
  • 2015 D. Instr. Muzic.,137: Fagotul se acordează la nivelul port-anciei.

✧ P. anal.
  • 1837 PANN, N. Erotocrit, II, 25/9: L-alaiul său înainte cinci inși trimbițași avea, Cu trâmbițe supțirele, și mergând călări zicea. Carii așa de frumoasă armonie acordea, Cât socotea fieșcine că filomili melodea.
  • 1905 D. Muz. (1905), 14: Mai târziu clopoțelele au fost înlocuite cu pahare, ca cele de vin, care, pentru a le acorda sunt umplute mai tare sau mai puțin cu apă.

✧ Fig.
  • 1867 ALECSANDRI, Pasteluri, 374: Marea-n spume scânteiază, Cerul e strălucitor, Iar prin stele acordează îngerii harpele lor.
  • 1927 PUȘCARIU, Mem., 776: Toamna lui 1918 a fost, desigur, punctul culminant în viața mea, căci ea aduse acea orgie de fericire pe care am așteptat-o o viață întreagă, pentru care erau acordate toate coardele sufletului meu strunit pentru acest ideal.
  • 1936 D. PROTOPOPESCU, Fenomenul, 29: Lucrul va dura un ceas, sau atâta timp cât e de ajuns ca asistența să fie acordată ca un instrument unic.
  • 2008 N. MANOLESCU, Ist. Crit. Lit., 1 169: Radu Petrescu este ceea ce se cheamă un stilist. Fraza lui e trecută prin mai multe filtre, instrumentele au fost acordate cu grijă, niciun sunet fals nu se produce.

✧ Refl. Fig.
  • 1858 PELIMON, Călăt., 57: Acoarde-se dar arpele gloriei române, spre a cânta pentru dânsul imnul memoriei eterne și generațiunile viitoare încunune mormântul său cu flori!
  • 1869 I. NEGRUZZI, Cópii de pe natură, 152: Al săgeței cânt S-acordează-n vânt Ș-într-un pept de dușman falnic amuțește!

✧ Fig. (Cu pronumele în dativ)
  • 1882 ALECSANDRI, Poezii post., 218: Ronsard mândru-naintează. Lira el își acordează Ș-un cânt straniu intonează.
  • 1916 BACOVIA, Plumb, 57: Toamna-n grădină și-acordă vioara, Strada-i pustie.
  • 1925 TEODOREANU, La Medeleni, I, 124: Ca pentru un început de chef, nevăzuți, greierii își acordau subțire scripcele.
  • 1928 VORONCA, Ulise, 117: Autobuzele își acordează ca o orchestrație instrumentele.
  • 1929 BART, Peste ocean, 390: Nu pot să-mi acordez pașii vieții în cadența galopului exaltat care mă împresoară.
  • 1954 TUDORAN, Toate pânzele sus, 254: Ismail se culcase abia de un sfert de oră, dar avusese vreme să-și acordeze sforăitul pe trei glasuri, unul subțirel, ca struna de vioară, altul mijlociu, de caval, iar al treilea grav, plin de nădejde, ca buciumul de muntean.

✦ A aduce tonurile unui ansamblu vocal sau ale unui grup de instrumente la o anumită înălțime, identică pentru întregul grup.
  • 1896 CARAGIALE, Pub., 624: Un lucru principal trebuie să spun, și e lucru care pentru prima oară se poate spune: orchestra lui Peters este. Ce? Este acordată.
  • 1947 C. DELAVRANCEA, Arpegii, 169: Amestecul sonor dintre suflători și coarde este perfect acordat ca să exprime entuziasmul.
  • 2008 D. Term. Muzic.2, 22: Toate instrumentele orchestrei simfonice sunt acordate în raport cu un sunet fix, de obicei „la”.

2. Tranz. A armoniza culorile dintr-o compoziție artistică, dintr-un ansamblu vestimentar etc.
  • 1842 ASACHI, Lex., I, 752/39.
  • 1943 OPRESCU, Man. Ist. Artei, I, 64: Cam violente și brutale la aspect, tonurile sunt acordate totuși cu multă măestrie, așa încât ne impresionează prin sonoritatea și prin căldura lor.
  • 1946 OPRESCU, Man. Ist. Artei, IV, 201: Whistler însă da mai mare importanță armoniilor subtile de tonuri și de aceea dominant în această operă va fi albul, în jurul căruia el acordează celelalte note.

✧ Refl.
  • 1969 România liter. (S.), nr. 6, 127: Petalele „Gălbenelelor” (1964) înadins schematizate se acordă complementar cu fondul subtil nuanțat de violet.
3. Refl. Astăzi rar (Despre oameni) A se învoi, a se pune de acord (asupra unui fapt, asupra unui preț, asupra unui serviciu etc.).
  • 1848 NEGULICI, Vocab., 14/32: Toți se acordează, se unesc că omul trebue să fie fericit.
  • 1862 ALECSANDRI, Buc., 578: Dar unii ș-alții se acordară Într-o unire și într-un rost Că toate-ar merge bine în țară.
  • 1866 ALEXI, D. P. Germ.-Rom., 53.
  • 1867 Archiv filol., nr 3, 54: La a. 1648, Petru Bethlen morind la Ban în Ungaria, fiscul ocupă dominiul Blajului, erʼ înțelegund că P. Bethlen l-ar fi testat văduvei rămase, se acordă cu legataria și veni în posesiunea lui pre calea legei.
  • 1871 LMD, I.
  • ante 1960 M. FLORIAN, Recesivitatea, I, 219: Dacă comparăm între ele definițiile metafizicii și concepțiile absolutului, observăm că filozofii se acordă, în ciuda divergențelor lor aparente.
  • 1966 STREINU, Versificația, 20: În ceea ce privește verslibrismul lui La Fontaine, Maurice Grammont se acordă cu Becker, deosebirea fiind numai aceea că romanistul german deduce metrica fabulistului din infiltrațiile italiene în Renașterea franceză.

✧ Absol.
  • ante 1960 M. FLORIAN, Recesivitatea, I, 437: Nici Platon nu respinge principial o tranziție de la materie la spirit, cum chiar misticul Plotin va acorda.
4. Refl. A se pune în armonie, în acord; a se potrivi, a se armoniza.
  • 1856 TEULESCU, Cesar, 256/3: Cesar … purta în sine toată dulceața, toată misericordia și toată mărinimia ertării, ce se acorda așa de bine cu succesele norocului său.
  • 1858 PELIMON, Călăt., 46: Atâtea insecte care scot deosebite feluri de sunete, înfiorarea copacilor și urletul pădurii la strigătul păsărilor de noapte, trosnetul ramurilor uscate sub pașii trecătorului și murmura apelor; toate acestea formează o armonie ce se acoardă prea mult cu întunericimea nopții cea însuflețită numai de lumina stelelor.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1864 BOLLIAC, Art. Liter., 76: Cine n-a simțit umilință când i s-a adresat vreun învățat, vreun limbist european să-i ceară un dicționar, un vocabular, o gramatică română și a fost silit să răspunză: dicționar român, vocabular român nu avem; gramatică nu știm pe care să recomendăm, căci avem vreo cincisprezece cari nu se acord între dânsele?
  • 1866 ALEXI, D. P. Germ.-Rom., 174.
  • 1867 MAIORESCU, Crit., I, 50: Cuvântul zis este numai un fragment al raportului ce se stabilește între suflet și suflet: restul se acordă pe tăcute și formează ascunsa armonie a simțirilor omenești.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., II, 642: [Tripotagiu =] împreunare de lucruri care nu se acordă între ele.
  • 1878 ALECSANDRI, Proză, 588: Cum se va acorda pășirea Principatelor cătră Unire, cu voințele, cu interesele de dinastie a doi Prinți, cu spiritele de partid, cu luptele parlamentare a două Camere?
  • 1935 ARGHEZI, Palmă, 248: Această puritate care se acordă cu tămâia și cu savoarea aerului închis din anticamera unei săli de disecții, se obține din cel mai ignobil excrement al familiei și al societății.
  • 1937 C. DELAVRANCEA, Arpegii, 78: Inteligența interpretului se acorda cu sensibilitatea autorului.
  • 1945 D. Filosofiei, 40: Ideile, judecățile și raționamentele se acordă logic între ele, fără contradicții și fără goluri între ele.
  • 1979 DRĂGUȚ, Arta gotică, 13: Cistercienii au rămas cantonați între ramele programului lor de debut, care, către sfârșitul secolului al XII-lea, era tot mai puțin capabil să se acordeze cu îndrăzneala invențiilor constructive și cu abundența decorativă a noilor monumente.
  • 1985 D. Artă Pop., 58: Cromatica veselă cu tonuri de roșu, violet, galben, portocaliu, negru, se acordă cu funcția ceremonială a batistei cusute.
  • 1988 M. COMAN, Mitol. Pop., II, 132: Gânditorii populari au încercat să echilibreze sistemul, să găseasă o soluție de transformare prin care semnul lingvistic să se acorde cu cel mitologic.
  • 1995 D. Mitol.3, 488: Filologii indianiști au sugerat, pentru numele Prometheus, un etimon sanscrit: pramatha (producător de foc prin frecare), care însă nu se acordă cu ideea mitică a focului furat din cer.
  • 1997 BOIA, Istorie și mit, 57: Ne interesează modul cum permanenta elaborare a discursului istoric, la toate nivelurile, … s-a acordat cu evoluția însăși a societății românești.
  • 2005 CÂRCIUMARU, Paleoliticul, 29: Funcția unui utilaj, precizată azi prin metoda traseologică, se acordă rar cu o formă particulară a utilajului.

✧ Tranz.
  • 1859 CODRESCU, D., I, 4891/43: Conciliateur des antinomies, cel ce să silește să acordeze legi care se par a fi contrară una altia.
  • 1862 ANTONESCU, D., 66: Congruința însă a acestui an cu anul solar era așa de mică încât el obligă pe magistrați să aibă cură necontenit pentru viitor de a acorda anii cu mișcările cerești.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I, 236: Un om este consecvent, când acordă conduita cu principurile sale.
  • ante 1972 CRAINIC, Mem., I, 245: Dacă centrul activității sale ar fi fost interesele României, suplețea extraordinară a acestui om ar fi știut să le acorde cu noile fenomene ale politicii europene.
  • 1989 Studii, nr. 4, 339: Doctrina reprezentării intereselor trebuie acordată cu reprezentarea poporului, a națiunii.
  • 2006 OPRIȘ, Enc. Lumii Vii, 617: Se preconizează filme unde imaginea să fie perfect acordată cu emisiunea unui parfum anumit care ar contribui, alături de muzică, la reliefarea „atmosferei”.

5. Tranz. GRAM. A stabili acordul gramatical.
  • 1858 ORĂȘANU, Misterele, VI, 4/4: Poeții … pun subiectul la singular și verbul la plural, adiectivul feminin îl acord cu substantivul masculin și o mulțime de viceversa.
  • 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
  • 1878 OLLĂNESCU în St. Doc. Liter., II, 388: Propun eu acum, în loc: „noi puteri și nouă viață”, din aceiași odă, să se zică, întărire și viață, evitând astfel provincialismul bucureștean, de-i pot zice astfel, care acordă numele neutre cu qualificative masculine.
  • 1920 Transilvania, nr. 3, 403: D-sa acordă foarte rar subiectul cu predicatul.
  • 1951 Cum vorbim, nr. 2, 37: Pentru vorbitori, atunci când nu-și dau seama de construcția gramaticală corectă, e mai ușor să acorde predicatul cu pronumele demonstrativ.
  • 1955 VIANU, St. Stil., I, 451: Participiul exprimate este fals acordat în gen dacă se leagă cu termeni.
  • 1969 România liter. (S.), nr. 14, 14: Articolul nu e acordat cu substantivul său, cum ar trebui, ci cu atributul dependent.
  • ante 1972 CRAINIC, Mem., I, 101: Pentru un maestru de literatură română avea defectul capital de a nu acorda subiectul cu predicatul.
  • 1980 M. D. Term. Lingv., 233: Din teama de a nu comite dezacorduri gramaticale, vorbitorii acordă adverbul cu substantivul pe lângă care stă.
  • 1997 Ist. Lb. Liter., 333: Firește, când numeralul este antepus substantivului, el este acordat cu acesta: „Întâia hasnă”.
  • 2015 St. Ist. Lb., 97: Considerarea primului element din tiparul [adverb + de + adjectiv] ca adverb s-a făcut din prisma românei contemporane; în perioada cercetată, când este acordat, primul element are trăsăturile formale ale adjectivului.

✧ Refl. pa s.
  • 1859 CODRESCU, D., I, 4872/4: Concerné … se întrebuințează numai cu înțeles activ și se acordează cu complinirea lui, când această complinire este pronume.
  • 1885 CARAGIALE, Proză, 802: Nu credem ca epitetul necesar să se acorde mai bine pe lângă un alt substantiv.
  • 1890 LUPUL-ANTONESCU, Lb. Lit. Rom., 118: Articol sau preposițiune, acest a amplificativ se așază la finele demonstrativelor, relativelor, nedefinitelor și ordinarelor ori de câte ori acestora le precede sau le lipsește substantivul cu care se acordă.
  • 1923 Arh. Iași, nr. 2, 225: În vechea franceză to(u)t este socotit ca adjectiv, de aceea se acordă în gen cu substantivul.
  • 1925 TEODOREANU, La Medeleni, I, 341: Atunci eu am sărit și i-am spus că nu știe să vorbească românește, fiindcă în românește subiectul se acordă cu predicatul.
  • 1940 PUȘCARIU, Lb. Rom., I, 131: Îndată ce a fi nu mai avea sensul pregnant de a exista, el nu s-a mai acordat cu subiectul.
  • 1954 VIANU, St. Stil., II, 401: Aceste epitete se acordă în gen și număr cu substantivele lor, … atunci când sunt folosite ca adjective.
  • 1957 St. Gram., II, 122: Acest adjectiv are în propoziție funcțiunea de atribut și se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
  • 1971 ROSETTI – CAZACU – ONU, Ist. Lb. Liter., I, 26: În limba română predicatul se acordă cu subiectul după anumite principii. 1981 Lb. lumii, 62: Autorul unei acțiuni poate sta și în cazul instrumental, predicatul acordându-se atât cu subiectul, cât și cu obiectul.
  • 1987 S. ANGELESCU, Calpuzanii, 12: Orice verb, în paleosarmatică, se acordă în gen și număr cu substantivul pe care-l determină.
  • 2006 AVRAM, Coment. Etim., 113: Culegătorul textului a identificat, în propozițiile interogative, un substantiv feminin, pleandă, cu care se acordă în gen determinantul următor, numeral ordinal cu valoare de adjectiv.
  • 2013 CIOLAN, Misterele cuv., 255: Primul comentariu vizează articolul posesiv care, știm din generală, se acordă cu obiectul posedat.

✧ P. anal.
  • 1992 GROȘAN, La porțile Orientului, 35: Știți voi câte rapoarte, câte misive, câte înscrisuri trebuie să citesc zilnic? Și dacă le-ați vedea cum sunt scrise! … Virgulele sunt puse aiurea, subiectul se-acordă cu câte-un grup de boieri mai mari, frazele sfârșesc invariabil cu apelul la mazilire.
6. Tranz. FIZ. A regla frecvența unui aparat, a unui sistem fizic etc. astfel încât să fie egală cu frecvența altui aparat, sistem fizic etc.; a face să oscileze cu aceeași frecvență; a sintoniza.
  • 1956 SANIELEVICI, Radioact., I, 210: Oscilatorul … este acordat pe o frecvență de circa 1 MC.
  • 1977 Man. receptoare radio, 9: În cazul antenelor capacitive acordul circuitului de antenă nu poate fi lesne modificat, astfel încât în aceste cazuri circuitul de antenă va fi acordat pe o frecvență fixă.
  • 2016 Man. Fiz. XI, 161: Dacă antena emițătoare este așezată vertical (polarizare verticală), recepția se va produce cu amplitudine maximă (becul are strălucire maximă) atunci când antena receptoare va fi verticală și va avea o lungime corespunzătoare lungimii de undă a emițătorului (pentru emisie și recepție optime antenele trebuie să fie acordate pe aceeași frecvență).

✧ (Cu pronumele în dativ)
  • 1955 Flacăra, nr. 3, 10: Tudor Anegroaiei – mustră din când în când profesorul – acordă-ți mai bine radioul, căci nu te aud clar!
✧ Refl. pa s.
  • 1957 T. V. IONESCU, C. Electr., 416: Undele magnetice care dau o variație de flux prin bucla formată de un capăt al conductorului „a”, dau o forță electromotoare care întreține în „a” un curent maxim când se acordează rezonatorul lateral cu ajutorul pistonului.
✦ TEHN. Rar (Complementul indică aparate, instrumente etc.) A regla, a potrivi.
  • 2013 DGS, 33: A acordat cântarul electric.

– Prez. ind.: acórd și înv. acordez, pers. 3 acórdă și înv. acóardă și acordează; pers. 6 și înv. acórd; prez. conjunct. pers. 3 și înv.: să acóarde și să acordeze. Pentru sensul II 1: acordez, pers. 3 acordează și analogic acórd, pers. 3 acórdă.

– Din fr. accorder.

Referințe bibliografice:
1900 BARCIANU-POPOVICI, D.3; 1903 TDRG, I; 1905 D. Muz. (1905); 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1 ; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1975 DEX; 2005 C. MOROIANU, Dubl. Etim., 14, 217; 2006 URSU – URSU, Împr. Lex., II; 2007 DEXI; 2023 DELR2 s. v. acord (delr.lingv.ro).

Nimic de afișat

Intrare de dicționar