ACÓRD s. n.

Nimic de afișat

1 rezultat
ACÓRD s. n.
I.
1. Unitate de vederi asupra unui subiect, asupra unui punct de discuție; consens, asentiment; tocmeală, înțelegere, învoire.
  • <1711–1712> N. COSTIN, Let. Țării Mold., II, 321: Acele de pace graiuri și acorde, carile întru acea întăritură carte cuprind, cuvânt într-un cuvânt, înnoim.
  • 1825 LB.
  • 1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I, 10/4.
  • 1842 ASACHI, Lex., I, 752/34.
  • 1848 NEGULICI, Vocab.
  • 1850 ISER, Vocab.
  • 1862 ANTONESCU, D., 23.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
  • 1866 ALEXI, D. P. Germ.-Rom., 53.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1871 LMD, I.
  • 1876 EMINESCU, Pub., I, 208: Norddeutsche Allgemeine Zeitung (organul cancelarului germanic) publică o corespundență din Petersburg care aruncă o ciudată lumină asupra renumitului acord ce domnește între puteri în privirea pacificării Orientului.
  • 1893 DDRF, I.
  • 1909 PATRAȘCANU, Proză, I, 55: Comisiunea bacalaureatului se exprimase într-un acord unanim, atunci când îl respinsese.
  • 1927 PAPADAT-BENGESCU, Concert, 168: Reciproc nu mai aveau nevoie una de alta. Era tot un fel de acord.
  • 1931 GAFENCU, Îns., 256: Acordul domnește deci pe toată linia.
  • <1945–1946> BLAGA, Hronicul, 137: Potrivit acordului încheiat cu Lionel, mă găseam iarăși la Viena.
  • 1968 IVASIUC, Interval, 145: Tot ce simțeam era în contradicție cu acordul nostru de la mare.
  • 1981 Flacăra, nr. 38, 9: Transferul se aprobă dacă există acordul ambelor părți.
  • 1988 P. CORNEA, Intr. Lect., 51: Abordarea pragmatică presupune un acord sociocomunicativ.
  • <1992–1994> PATAPIEVICI, Cerul, 12: Compromisul este un acord obținut prin cedări reciproce.
  • 2007 D. Com. Negoc., 94: Mediatorul trebuie să stimuleze părțile și să le conducă spre atingerea unui acord.

✧ (Cu determinări care arată felul)
  • 1861 Gazeta de Transilv., nr. 31, 1322/34: Deci dară să fie cătră noi sinceri și drepți, pentru că numai sub aceste condițiuni ne vom putea afla în stare, și deodată și rezoluți de a reînnoi cu jurământ primevul [sic!] acord de frățietate cu dânșii.
✧ Fig.
  • 1970 IVASIUC, Păsările, 9: Parcă trenul, ca și toate lucrurile înconjurătoare, avea un acord secret … cu propriile mele impulsuri.
✦ (Precedat de prep. „de”, „în” și uneori de calificative) De aceeași părere, de aceeași opinie cu cineva; în înțelegere cu, în concordanță cu ceva sau cu cineva.
  • 1847 TEULESCU, Indiana, 107/1: Raționamentele sale, în acord cu pasiunile lui, puteau să-i biruiască mișcările inimii.
  • 1855 KOGĂLNICEANU, Crit., 235: Ca jurnal literar, „Steaua Dunării” chiar din început se pune alăturea cu opiniile și tendințele „României literare”. În deplin acord cu popularul nostru poet și redactorul ei, credem că literatura românească trebuie să se adape la izvoarele naționalității.
  • 1887 Cod. Comer. (1887), 72: Censorii sunt datori: … Să stabilească, de acord cu administratorii societății, forma bilanțurilor și situațiunilor acțiunilor.
  • 1899 SBIERA, Familia, 78: Tradițiunea familiară, în deplin acord cu documintele din arhiva Consistoriului mitropolitan din Cernăuț, o pune [biserica] în orașul Sâretului și o identifică cu aceea care astăzi are ca patron pre sântul Dumitru.
  • 1922 PUȘCARIU, Mem., 576: Vom lucra în deplin acord cu Mica Antantă.
  • 1928 C. PETRESCU, Întunecare, II, 27: Colonelul asculta iritat dându-și toate silințele să pară încântat și de perfect acord cu tot ceea ce aude.
  • 1935 SEBASTIAN, Jurn., 32: Aseară, lungă convorbire cu Mircea … Foarte bucuros de revedere și totul mi se părea în acord cu dispozițiile mele optimiste.
  • 1943 MINULESCU, Pub., 133: Într-o noapte de petrecere intimă în subsolul faimosului local „La caru cu bere”, Goga, de acord cu Chendi, ne declară celor de față că pusese la cale un concurs pentru cea mai reușită poezie gen popular.
  • 1958 CIPRIAN, Amint., 241: Știu … că maestrul Gusti nu numai că a regizat admirabil spectacolul, dar că, mai mult sau mai puțin de acord cu autorul, a forfecat și textul, care suferea de mari lungimi.
  • 1963 CĂLINESCU, Scrinul negru, I, 207: Mai bine am lucra de acord cu ea, să găsim un ofertant solid.
  • 1970 IVASIUC, Păsările, 224: Se îmbrățișară … în prezența altcuiva, a cuiva foarte înțelegător, pe deplin de acord.
  • 1975 DUMITRIU, Ist. Log., 127: În acord cu concepția eleată a nemișcării absolute și a iluziei mișcării, megaricii au construit o altă serie de argumente împotriva mișcării și devenirii.
  • 1987 O. DRIMBA, Ist. Cult., II, 567: Ludovic decide – de acord cu regele Siciliei, Carol de Anjou, – … să renunțe și să se retragă.
  • 1991 BRÂNCUȘ, Ist. Cuv., 19: Dispar turcismele, slavonismele și grecismele învechite, în acord cu procesul de înnoire a tuturor aspectelor vieții sociale.
  • 2003 Cod. Muncii (2003), 74: Patronatele reprezintă, susțin și apără interesele membrilor lor în relațiile cu autoritățile publice, cu sindicatele și cu alte persoane juridice și fizice în raport cu obiectul și scopul lor de activitate, potrivit propriilor statute și în acord cu prevederile legii.
  • 2012 PLEȘU, Parabolele, 25: Parabola I s-a părut în perfect acord cu El Însuși, cu substanța a ceea ce voia să transmită.

✧ Fig.
  • 1961 ARGHEZI, Bastonul, 41: Tungstenul merge de acord cu grătarul, și mătasea se taie la un loc cu pastrama.
✧ Sint. Cădere de acord | Punere de acord | Punere în acord = ajungere la o înțelegere în urma unei discuții (în contradictoriu); armonizare, potrivire, pop. învoială.
  • 1864 Cod. Civ. (1864), 489: Punerea „Codului Civil” în acord cu dispozițiunile Art. 7 din Constituțiune. [Titlu]
  • 1880 LAMBRIOR, St. Lingv., 39: Pentru limbile care au literatura foarte bogată, schimbarea ortografiei sau punerea ei în acord cu știința timpului nu se poate face deodată.
  • 1943 MINULESCU, Pub., 133: Tot așa de adevărată era căderea noastră de acord mai totdeauna, grație nu mie, ci lui Goga, care era extrem de împăciuitor.
  • 1974 CROHMĂLNICEANU, Lit. Rom., II, 525: În acest articol, el [Walter Sokel] face apel la punerea de acord a spiritului cu organismul omenesc.
  • 1984 SIMION, Scriit., III, 9: Se dau unele sugestii asupra felului în care trebuie produse imaginile prin obiectivarea neîntreruptă a hazardului și punerea lui în acord cu automatismul.
  • 1996 D. Dr. Afac., I, 239: C.E.A. tinde la crearea unui sistem comun de tarife vamale și de taxe de consum, … realizarea unei politici agrare comune pe termen lung, punerea de acord a politicii valutare.
  • 1997 BOIA, Istorie și mit, 65: Marea problemă a societății românești a devenit, pentru aproape un secol, până la dereglarea pricinuită de deriva comunistă, punerea de acord a fondului cu forma.
  • 2003 Cod. Muncii (2003), 29: În cazul concedierilor colective, angajatorului îi revin următoarele obligații: a) să întocmească un plan de măsuri sociale …; d) să inițieze în timp util, în scopul punerii de acord, consultări cu sindicatul.

✧ Loc. adj. și adv. (Din fr. d’un commun accord) De comun acord | Înv. (Calc după fr. d’un commun accord) În comun acord | În de comun acord | În acord comun = în perfectă înțelegere unii cu alții, în deplină armonie, în consens; în unanimitate.
  • 1877 EMINESCU, Pub., I, 338: Ignatief, în misiunea sa la Curțile europene, a avut succesul de stimă pe care nimene nu-l poate refuza marei Împărății rusești, iar în momentul de față Anglia – cea mai puțin accesibilă – a primit asemenea procesul-verbal european, care se va semna în comun acord.
  • 1893 CARAGIALE, Proză, 833: Susțin în acord comun că Moftul este un demon cu trei capete oribile: Minciuna, Bârfirea și Zavistia.
  • 1916 ARGHEZI, Timpuri, 309: A fost eroarea unei revoluții în Germania, care a izbucnit în schimb în Englitera. Eroarea Dardanelelor, eroarea Salonicului. Apoi eroarea groaznică a ofensivei generale de comun acord, care-i compromisă.
  • 1928 SADOVEANU, Olanda, 303: Piticii să ridice brațele și dihăniile să caște gura, și, de comun acord, să se miște.
  • 1932 DAMIAN, Celula, 104: Directorul și subdirectorul Văcăreștilor sunt … prieteni. Când nu iau o dispoziție de comun acord, niciunul nu calcă și nu desconsideră dispoziția celuilalt.
  • 1936 G. M. ZAMFIRESCU, Nerușinare, II, 95: Fane și Ivan au rămas lângă pahare … să se sfătuiască și să precizeze, de comun acord, ce au de făcut.
  • 1963 ELIADE, Integr. Prozei Fant., II, 63: Toți știu că locotenentului nu-i place să aștepte cu masa. Și atunci au alcătuit de comun acord acest ritual: seara, când se întoarce acasă de la regiment … ordonanța îl așteaptă la colțul străzii.
  • 1964 CĂLINESCU, Viața Eminescu, 152: Eminescu îmbrățișa cu aprindere proiectul, găsindu-1 ca prilejul cel mai potrivit pentru un congres al studenților români din toate părțile, care să imprime „o singură direcțiune a spiritului” românesc și să găsească în de comun acord mijloacele pentru aceasta.
  • 1972 Cod. Muncii (1972), 72: În construcții, în industria forestieră, în agricultură precum și în alte activități cu condiții specifice, durata zilei de muncă poate fi mai mare, în condițiile și limitele stabilite prin hotărâre a Consiliului de Miniștri, de comun acord cu Uniunea Generală a Sindicatelor.
  • 1992 GROȘAN, La porțile Orientului, 37: Mehmet Hamzî a militat pentru micșorarea numărului de bătălii, pentru declanșarea lor de comun acord, pentru stabilirea unor peșcheșuri rezonabile.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, I, 363: Noi am preferat să discutăm în cafenea până ne-au amorțit limbile, în loc de a lua de comun acord măsurile ce se impuneau!
  • 2009 D. UE, 141: Operațiunile de credit sunt aprobate de Consiliul de administrație, prezidat de președintele Băncii Europene de Investiții, ai cărui membri sunt numiți de comun acord de statele membre și Comisia Europeană.

✧ Loc. adv. (Calc după fr. d’accord) De acord! = bine!; ne-am înțeles!; așa este!
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I, 289.
  • 1928 C. PETRESCU, Întunecare, II, 103: Bine. Am înțeles. De acord! Dar ai să vii tu să-mi vorbești. Să nu-mi ceri atunci să te ascult.
  • 1938 CĂLINESCU, Enigma Otiliei, II, 53: Poate greșeala nu e de partea dumitale, de acord.
  • 1950 CAMIL PETRESCU, Nuv., 106: De acord, Irène, tu nu pricepi.
  • 1970 BĂNCILĂ, Definiția filoz., 106: De acord! dar noi vorbim în sine: ce trebuie să fie filozofia.
  • 1994 MIHĂILESCU, Lit. Postceauș., I, 275: Ilie i-a cerut adeziunea necondiționată, pe baza respectării disciplinei de partid. D. i-a replicat: de acord, dar trebuie să știe la ce își dă această adeziune.
  • 1999 MARINO, Viața, 155: Pentru cine nu circulă, nu are relații literare internaționale, nu ia parte la reuniuni de acest tip, astfel de detalii pot să pară indiferente, total nesemnificative. De acord.
  • 2003 GOMA, Jurn., VIII, 366: Atunci la ce slujește limba omului – fie ea în engleza americană, fie în franceză, fie în română? Ca să-l îmbrobodească pe adversar, de acord.
  • 2013 CIOLAN, Misterele cuv., 255: De acord, dar de ce nu a spus-o clar și inteligibil…?

✧ Expr. (Calc după fr. être d’accord) A fi de acord | A fi în acord | A fi de perfect acord | Înv., rar A rămâne de acord | A se afla în acord = a avea aceeași părere, a se învoi asupra unui fapt; a admite faptul că …; a aproba.
  • 1855 Gazeta de Transilv., nr. 65, 2501/59: Încât despre numărul privitorilor, era toți de acord că de la înființarea grădinei niciodată nu s-a strâns în număr mai mare.
  • 1857 ARISTIA, Parallela, CXXIII: Să fie făcut despre asta un tractat despărțit … și unde autorul nu e totdeauna d-acord cu aceea ce se report despre aceasta.
  • 1867 Archiv filol., nr. 9, 165: Medicii ei încă nece pănă astăzi nu sunt de acord între sene asupra remedialor mai convenienti.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., II, 62.
  • 1876 EMINESCU, Pub., I, 110: După o esaminare aprofundată a memoriului, acești trei oameni de stat au rămas de acord asupra acestui punct că el trebuia respins pur și simplu.
  • 1878 ALECSANDRI, Proză, II, 574: Încât Franția și Englitera vor fi în acord, orice chestie e sigură de a triumfa.
  • 1895 BACALBAȘA, Moș Teacă, 84: Sunt și eu de acord cu Moș Teacă.
  • 1904 ZAMFIRESCU, Coresp., I, 165: Am frunzărit prin volumul lui Nenițescu asupra Dunării și sunt de acord cu d-voastră că, deși e o lucrare de compilațiune, totuși e folositoare și se cuvine să fie răsplătită.
  • 1914 MINULESCU, Pub., 174: Suntem de perfect acord și cu lucrarea lui Zaharia Bârsan.
  • 1920 DENSUSIANU, Lit. Rom. Mod., I, 300: Îndemnurilor lui [Micu], continuate de alții, le datorim înlăturarea alfabetului cirilic și întoarcerea la ceea ce era în acord cu firea limbei noastre.
  • 1928 BRĂESCU, Add., 377: Numeroși părinți și profesori sunt de acord: elevii trebuie să treacă o probă înainte de a intra în școli superioare.
  • 1935 SADOVEANU, Paștile, 110: Ar urma să fiu complect de acord cu dumneata.
  • 1945 OȚETEA, T. Vladimirescu, 260: Boierii și Sava erau deci de acord să împiedice intrarea lui Tudor în București.
  • 1952 EFTIMIU, O nuntă, 28: Acești onorabili membri ai selectului club … au fost de perfect acord cu replica pielarului.
  • 1961 BĂCESCU, Păsările, 216: Cu prima concluzie suntem total de acord.
  • 1971 Flacăra, nr. 39, 5: Nimeni nu va fi de acord cu această idee.
  • 1982 Viața rom. (R. US), nr. 11, 57: M-am aflat în acord cu politicienii noștri.
  • 1992 Even. Zilei, nr. 53, 6: Candidații cu medii peste 5,00 care nu au fost acceptați la studii fără taxe pot depune opțiuni-angajament din care să rezulte că sunt de acord să fie școlarizați cu taxe, în cuantumul stabilit.
  • 2006 AVRAM, Coment. Etim., 55: Nu putem fi de acord cu explicația conform căreia „dohorniță” provine din varianta „dohoniță”.
  • 2010 CĂRTĂRESCU, Frumoasele, 14: Oricum, nu voiam sicriu bogat, covoare și flamuri, aici eram de acord cu Eminescu. Mai bine o-mpletitură de nuiele și câțiva luceferi, acolo.

✧ Expr. (Calc după fr. (se) mettre d’accord) A (se) pune de acord | A pune de perfect acord | A (se) pune în acord | Înv., rar A pune în de acord = a stabili o înțelegere sau a face pe cineva să ajungă la o înțelegere; a (se) armoniza, a (se) potrivi (cu…).
  • 1863 Românul (Z.), 2 nov., 977: Lăsăm doctorului Cumming grija d-a pune în acord cifrele sale anuale cu prețul curinte al creștinării israeliților.
  • 1891 DOBROGEANU-GHEREA, St. Crit., II, 445: Concurența trebuie să pună în acord toate activitățile, să armonizeze toate interesele.
  • 1899 SBIERA, Familia, 379: Discutările țânute cu binevoință reciprocă ne puneau totuna în de acord.
  • 1914 ARGHEZI, Timpuri, 160: La gestul abia schițat al șefului, pentru ca să se urnească fracțiunile conservatoare într-o direcție care să le pună de acord, este nevoie de eforturile nemăsurate ale câtorva personalități.
  • 1921 MINULESCU, Pub., 238: Poate că glasul său nu are încă amploarea necesară pentru a se pune de perfect acord cu stările sufletești corespunzătoare.
  • 1932 REBREANU, Răscoala, II, 421: Avură timp să răsdiscute toate măsurile cuprinse în manifest, fără a se putea pune totuși de acord.
  • 1941 OȚETEA, Renașterea, 329: Omenirea strânge experiențe pe care încearcă mai întâi să le pună de acord cu sistemul dogmatic al Bisericii.
  • 1945 OȚETEA, T. Vladimirescu, 337: Austria și Anglia s-au pus de acord să înlăture toate cauzele care ar fi putut justifica intervenția militară a Rusiei.
  • 1966 SORESCU, Unde fugim, 65: Acum trebuie numai, ca s-o dregem, să punem de acord scopul cu locul.
  • 1987 O. DRIMBA, Ist. Cult., II, 289: Filosoful și teologul care a sistematizat doctrina sufistă, punând-o de acord cu ortodoxia islamică, a fost al-Ghazali.
  • 1999 MARINO, Viața, 19: Acționam totuși nu mai puțin stoic, printr-o consecvență și o constanță interioară imperioase … Și a pune mereu de acord vorbele cu faptele.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, I, 338: Să pui de acord o mână de oameni nu e mare filosofie, cu două sute e altceva.
  • 2009 D. UE, 170: Uneori, când se discută documente de importanță majoră, liderii Uniunii Europene nu se pun de acord în privința unuia sau a mai multor puncte.

✧ Expr. (Calc după fr. tomber d’accord) A (se) cădea de acord | A (se) ajunge la un acord | Rar A se ajunge la unele acorduri = a (se) ajunge la o înțelegere (parțială), la o învoială, la o armonizare; a (se) învoi; a (se) armoniza.
  • 1875 Telegraful, nr. 65, 222: Cât despre stabilirea birourilor mixte de vamă, cele două înalte parți contractante vor cădea de acord asupra principielor de adoptat în acestă privință.
  • 1889 DEMETRESCU, Opere, 157: Vom cădea de acord să admitem că spiritul literaturii franceze a avut multă înrâurire asupra scriitorilor români.
  • 1896 CARAGIALE, Proză, 1 076: Orele fiind înaintate, și neputând obține după mai multe încercări un vot categoric, cădem cu toți de acord a ruga pe sfinții patroni ai tinerilor Gheorghe și Dumitru să-i ajute a nu avea nevoie de nicio profesie liberală, făcându-i proprietari – profesie eminamente conservatoare.
  • 1907 OTESCU, Credințele, 33: E curios cum fantezia cade de multe ori de acord cu știința.
  • 1918 PUȘCARIU, Mem., 319: [Aurel Onciul și câteva căpetenii politice] au căzut de acord să prepare o mare adunare națională.
  • 1926 TEODOREANU, La Medeleni, II, 142: Papa a căzut de acord cu mine.
  • 1930 C. PETRESCU, Calea Victoriei, 24: Toți au căzut de acord: sunt cel mai mare talent.
  • 1941 OȚETEA, Renașterea, 187: Roger Bacon … admite că adevărul e unul și că rațiunea va ajunge la un acord cu credința.
  • 1947 COMARNESCU, America, III, 310: S-a ajuns la unele acorduri în privința negocierii colective și a întăririi serviciilor de conciliațiune, în caz de conflict de muncă, sau în privința abolirii discriminărilor la angajarea în slujbe.
  • 1963 LĂNCRĂNJAN, Cordovanii, II, 26: S-o căzut de acord cu Mitru.
  • 1974 I. GHEȚIE, Înc. Scrisului, 140: Dacă în această privință opiniile sunt împărțite, există un punct asupra căruia toți cercetătorii au căzut de acord … și anume că traducătorul nu a fost român.
  • 1983 Viața rom. (R. US), nr. 2, 44: Ai vreo speranță de a ajunge la un acord convenabil?
  • 1991 Const. (1991), 59: Dacă prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera Deputaților și Senatul, în ședință comună, hotărăsc cu votul a cel puțin trei pătrimi din numărul deputaților și senatorilor.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, I, 336: Căzură de acord și asupra persoanelor care aveau să ocupe locurile vacante.
  • 2008 GALR – 2008, I, 217: Aceștia [participanții la schimbul verbal] pot cădea de acord să recurgă la pronumele personale și în situații în care ar fi de așteptat să se folosească pronume de politețe.

2. Consimțire la ceva, accept; aprobare, acceptare, încuviințare.
  • 1886 BARCIANU-POPOVICI, D.
  • 1968 IVASIUC, Interval, 157: Voiam să am și acordul lui, să-l silesc să spună da.
  • 1972 Cod. Muncii (1972), 60: Normele de muncă unificate se elaborează de către ministere și celelalte organe centrale … cu acordul organelor sindicale corespunzătoare.
  • 1982 Viața rom. (R. US), nr. 11, 54: N-au dreptul să-mi pretindă acordul.
  • 1985 Magazin, nr. 1 456, 4: Pentru efectuarea operațiilor tehnice … este necesar acordul tuturor coproprietarilor.
  • 1994 O. DRIMBA, Ist. Cult., IV, 60: Suveranul nu putea edicta noi legi sau impune noi impozite fără acordul Parlamentului.
  • 2002 BRĂTESCU – CERNOVODEANU, Biciul, 266: Punerea în aplicare a măsurilor de prevenire și combatere a holerei sau a altor afecțiuni cu răspândire de masă era destul de anevoioasă, nebeneficiind de acordul deplin și de contribuția creatoare a populației.
  • 2006 România lib. (Z.), nr. 4 876: Medicii au cerut acordul părinților pentru ca … să fie deconectat de la aparatele care-l țineau în viață.
  • 2007 MO, nr. 5, 27: În cazul în care valorile imobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată, fără acordul emitentului, obligațiile … sunt incidente persoanei care a solicitat admiterea la tranzacționare.

✧ Loc. vb. A-și da acordul = a accepta, a consimți.
  • 1957 Viața rom. (R. US), nr. 10, 214: Care estetician fidel dialecticii nu și-ar da acordul pentru această definiție a „efuzionismului” pictural?
  • 1975 PREDA, Delirul, 397: Prin faptul că tu îți dai acordul, asta nu înseamnă că ești cu adevărat prieten cu el.
  • 1981 GEORGESCU – STRIHAN, Judecata, II, 29: Cele două mari pravile din 1646 în Moldova și din 1652 în Țara Românească apăreau, una din porunca domnului, dar fără sancțiune domnească oficială, iar a doua numai sub auspiciile și cu întăritura mitropolitului, deși sfatul domnesc o cercetase și își dăduse acordul.
  • 1982 Viața rom. (R. US), nr. 4, 75: Până și atunci când își dă acordul într-o problemă sau alta Mircea Iorgulescu nu uită să se distanțeze fie și numai „în câteva chestiuni mărginașe”.
  • 1997 ADAMEȘTEANU, Dimineața, 287: Să-și fi dat Muti acordul la un asemenea aberant proiect?
  • 2011 MO, nr. 209, 11: Participanții sau reprezentanții lor legali vor semna o declarație de consimțământ prin care își dau acordul cu privire la utilizarea și prelucrarea datelor personale.

3. JUR. Înțelegere, convenție etc. între două sau mai multe părți în vederea încheierii, modificării sau desființării unui act juridic.
  • 1904 I. PANȚU, C. Coresp., 246: Când însă debitorul știe că este așa de încurcat încât nu va fi în stare să achite pe deplin datoriile sale, va căuta să mijlocească tot prin creditorii săi un acord sau un concordat pe cale particulară, fără a da lucrul în publicitate.
  • 1915 PĂCALĂ, Monogr. Rășinariu, 78: Acuzatorii cereau de la judecătorii lor să constrângă pe magistrat a extrăda … originalul acordului încheiat între Rășinari și Sibiu.
  • 1925 FILITTI, Cl. Soc., 17: Colonatul roman se constată de fapt măcar din sec. II d. Chr. Pe o proprietate mare sunt chemați mici cultivatori de loturi, muncitori cu brațele, cu care se încheie anumite acorduri.
  • 1945 OȚETEA, T. Vladimirescu, 246: Acordul, încheiat mai mult sub presiunea partizanilor lor care își dădeau seama că neînțelegerile între cei doi șefi nu fac decât să agraveze anarhia …, n-a durat.
  • 1960 Ist. României, I, 182: Acordurile încheiate cu acest prilej consfințeau stăpânirea biruitorului asupra malului drept al Dunării.
  • 1982 Viața rom. (R. US), nr. 11, 17: Mihai nu va încheia un acord cu împăratul german decât în 9 iunie 1598.
  • 1999 DJUVARA, Ist. Rom., 202: „Puterile garante”, care nu consimțiseră Unirea din 1859 decât pentru durata domniei lui Cuza, puteau profita de ocazie ca să denunțe acordul.
  • 2003 Cod. Muncii (2003), 21: Suspendarea contractului individual de muncă poate interveni prin acordul părților.

✧ Sint. JUR. (Calc după fr. accord de volonté) Acord de voință | Acord de voințe = exprimare a consimțămâtului a două sau mai multe persoane cu privire la încheierea unui act juridic; consens.
  • 1864 Tribuna Rom., nr. 235, 41/33: Cu niște atari resoluțiuni, … ministeriul se va presenta Parlamentului, cu siguranță că populăciunile italiene, pătrunse de gravitatea și de dificultățile situațiunei, vor aștepta cu o deplină încredere votul a însuși acestui parlament și vor ști a considera acest acord de vroință, această fede inalterabilă în Coroană.
  • 1886 Tribuna (C.), nr. 79, 314: Dovadă fu atitudinea lor față cu înțelegerea turco-bulgară și acordul de voințe ce arătară în această privință.
  • 1898 Conv. Liter., nr. 3, 290: Acest mod de înfrățire deci se stabilește mai întâi printr-un acord de voințe, ca oricare contract, care trebue însă apoi constatat prin scris.
  • 1914 NEGULESCU, Filos. Renașt., II, 242: Consimțământul mutual sau acordul de voințe, fără care societatea nu poate lua naștere, nu se putea realiza, ca un act unic, în întreaga omenire de pe întreaga suprafață a pământului.
  • 1917 D. ALEXANDRESCU, Pr. Dr., I, 65: Actul juridic își produce, în genere, efectele sale îndată ce există un acord de voință.
  • 1930 HAMANGIU — NICOLAU, Dr. Roman, I, 240: Pentru ca adrogațiunea să fie posibilă, trebuie îndeplinirea mai multor condițiuni: 1. Un acord de voință între adrogant și adrogat.
  • 1949 LTR, I, 801: Se constată acordul de voință a două sau mai multe persoane juridice ori fizice pentru transferul unor bunuri, pentru executarea de lucrări.
  • 1967 M. D. Dipl., 87: Un comunicat comun adoptat de două sau mai multe state poate să exprime nu numai un acord de voință asupra unor poziții de adoptat, a unor măsuri de luat în probleme internaționale, ci să și echivaleze cu un tratat internațional.
  • 1980 D. Dr. Civ. (1980), 196: Încheierea contractului se realizează prin simplul acord de voințe al părților ce poate fi exteriorizat în orice mod.
  • 1996 D. Dr. Afac., I, 289: Încheierea contractului de comerț internațional comportă realizarea acordului de voință între părțile contractante.
  • 2003 Cod. Muncii (2003), 78: Aplicarea contractului colectiv de muncă poate fi suspendată prin acordul de voință al părților ori în caz de forță majoră.
  • 2009 D. UE, 310: Normele conținute în tratatele inițiale își au originea într-un acord de voință interstatală.

4. Înțelegere privitoare la relațiile de colaborare între state, partide, organizații etc.; convenție, tratat; concr. document semnat în urma unei astfel de înțelegeri.
  • 1877 Timpul (Z.), nr. 133, 2: Dacă d. Rosetti se găsește în neconformitate de vederi cu Camera, dar în perfectă conformitate cu cabinetul, atunci acordul dintre guvern și puterea legiuitoare este distrus.
  • 1904 ZAMFIRESCU, Coresp., I, 166: Acordul dintre Anglia și Francia nu însemnează ieșirea Franciei din Dubla Alianță.
  • 1923 IORGA, Mem., IV, 115: Argetoianu scoate un ziar al său …, rupând cu generalul. Denunță acordul acestuia cu Ludendorff, la Augsburg, pentru o alianță cu Germania.
  • 1936 ARGETOIANU, Îns., I, 218: În cercurile Societății Națiunilor se consideră „ca unul din cele mai mari succese” ale d-lui ministru Titulescu faptul că a putut să pună capăt printr-un acord unui diferend care ridica „cele mai sumbre perspective”.
  • 1940 Universul (C.), nr. 27, 8: În urma acordului intervenit între guvernul român și Reich, populația germană din Câmpulung se repatriază.
  • 1956 ARGHEZI, Timpuri, 622: Acordurile zise eterne și tratativele de alianță pe veci nu sunt de azi de ieri. Ele făceau parte din vocabularul clasic al vicleniilor diplomatice.
  • 1972 Cod. Muncii (1972), 109: Prevederile prezentului cod sunt aplicabile și raporturilor de muncă dintre unitățile române și cetățenii străini, în condițiile stabilite de dispozițiile privind regimul străinilor și ale acordurilor prin care România este parte.
  • 1995 BUZURA, Tentația, 214: Mai participa o asociație, un fel de Uniune a Artiștilor, Symphonie Space. Din partea ei venise Isaiah Scheffer, președintele acestei asociații, un intelectual de rasă, cu care am stabilit o sumedenie de acorduri.
  • 2006 OPRIȘ, Enc. Lumii Vii, 666: Termenii acordului îi dezavantajează pe oamenii de afaceri americani.
  • 2016 Vânătorul și pescarul, nr. 43, 9: Ratificările acordului de la Paris se află încă în desfășurare.

✧ (Cu determinări care indică felul)
  • 1931 GAFENCU, Îns., 136: Brediceanu îmi explică punctul său de vedere asupra acordului vamal germano-austriac.
  • 1939 GAFENCU, Îns., 342: Saracioglu nu ne-a adus însă vești bune. Acordul de asistență nu s-a încheiat.
  • 1945 OȚETEA, T. Vladimirescu, 291: Tudor intră în relații cu Chehaie-bei al pașei din Silistra, comandantul trupelor de invazie în Țara Românească, și ajunge cu el la un acord de colaborare militară împotriva lui Ipsilanti.
  • 1967 M. D. Dipl., 305: Pentru fiecare teritoriu în parte s-a încheiat un acord de tutelă între O.N.U. și statul administrator.
  • 1977 România lib. (Z.), nr. 10 286: Guvernul propune un acord extraparlamentar de informare reciprocă între partidele semnatare.
  • 1980 Lex. Mil., 19: România a încheiat acorduri de frontieră cu toate statele vecine.
  • 1986 România lib. (Z.), nr. 12 840: A fost semnat un acord de colaborare.
  • 1995 MO, nr. 136, 1: Comisia Parlamentului României pentru Integrare Europeană are, în principal, ca atribuții: – urmărirea punerii în practică, în integralitatea lor, a prevederilor Acordului de asociere a României la Uniunea Europeană.
  • 2001 D. Ec.2, 375: Dintre cele 109 acorduri regionale înregistrate de GATT în perioada 1948–1994, o treime au fost încheiate între anii 1990 și 1994.
  • 2009 D. UE, 211: AUE nu anula acordurile de la Luxemburg, ci doar codifica acordul politic al statelor membre privind limitarea lor.

✧ Sint. COMER. (Din fr. accord commercial) Acord comercial = înțelegere între două sau mai multe state ori instituții cu privire la schimbul reciproc de mărfuri pentru o anumită perioadă.
  • 1885 Telegraful (Buc.), nr. 3 962, 2: Măsurile protecționiste pentru agricultură adoptate în Franța nu puteau decât a face zadarnică orice tentativă de acord comercial între România și Franța.
  • 1900 ZAMFIRESCU, Coresp., I, 422: Acordul comercial cu Turcia este un succes bine definit.
  • 1953 Contemp. (S.), nr. 334, 1: Acordurile comerciale de lungă durată între țările lagărului socialist asigură participanților o bază reală pentru înfăptuirea planurilor de dezvoltare a economiei lor naționale.
  • 1969 România liter. (S.), nr. 15, 1: Am ajuns la o înțelegere privind stabilirea de relații diplomatice cu Noua Zeelandă și Malaezia și am semnat cu aceste țări primele acorduri comerciale, care vor permite dezvoltarea schimbului reciproc de mărfuri.
  • 1971 ELIADE, Noaptea de Sânziene, I, 78: Ștefan pleca adesea în misiune în străinătate, când se pregăteau acordurile comerciale.
  • 1982 M. LOVINESCU, Jurn., I, 120: Jobert … a refuzat și orice acord comercial și a prezentat un dosar cu încălcările drepturilor omului.
  • 1989 Studii, nr. 2, 209: Autorul … analizează evoluția relațiilor comerciale ruso-germane, în acea perioadă, insistând asupra încheierii acordului comercial ruso-german din 1904.
  • 1991 ABC Ec. Piață, 127: Negocierile comerciale pot avea loc: la nivelul statelor sau guvernelor în vederea încheierii unor acorduri comerciale; la nivelul ministerelor sau al altor organe ale administrației de stat, abilitate în acest scop.
  • 2009 D. UE, 67: Acordurile comerciale pot fi bilaterale sau multilaterale, adică între două sau mai multe state.
  • 2012 An. Câmpina, nr. 3, 146: Arătând importanța acestui acord comercial, un diplomat englez … opina: „… este probabil cel mai timpuriu tratat comercial încheiat cu acest principat de oricare guvern străin”.

✧ Sint. EC. (Calc după fr. accord de paiement) Acord de plăți = înțelegere între două sau mai multe state cu privire la modul de lichidare a creanțelor și a obligațiilor financiare reciproce.
  • 1900 Adevărul, nr. 4 022, 2: Războiul chino-european – Serviciul „Agenției” Române – Curtea chineză. – Suspendări de plăți. – Acordul de plăți. [Titlu]
  • 1923 Universul (C.), nr. 275, 4: Cei doi delegați au luat contact cu d. ministru de finanțe și tratativele sunt în curs pentru încheierea unui acord de plăți pe un termen mai îndelungat.
  • 1942 Cod. Gen. Rom., XXX1, 278: Se ratifică Acordul comercial și Acordul de plăți cu Turcia, împreună cu anexele lor, încheiate la Ankara.
  • 1962 DER, I, 20: Acordul de plăți se stabilește de obicei odată cu acordurile care dau naștere la plăți internaționale.
  • 1989 Studii, nr. 4, 368: În noiembrie 1925, când ministrul Statelor Unite la București, Culbertson, a cerut lui Duca precizări în legătură cu un recent semnat acord de plăți cu Marea Britanie, i s-a răspuns că documentul era secret.

✧ Sint. POLIT. (Din fr. accord international) Acord internațional = înțelegere care reglementează aspecte ale relațiilor dintre state, precum și relațiile dintre organizațiile internaționale; tratat internațional.
  • 1900 Universul (C.), nr. 222, 3: Orașul Peking este exclusiv supus controlului strein. Cetatea oprită va fi respectată, conform acordului internațional.
  • 1920 în Arh. Ref. Soc., nr. 3–4 (1924), 311: La 8 Decemvrie 1920, partidul lui Radici a votat o moțiune, prin care cere înființarea unei republici țărănești croate „în cadrul hotarelor recunoscute Jugo-Slaviei prin acordurile internaționale”.
  • 1954 Flacăra, nr. 12, 20: Ei … au cerut încheierea unui acord internațional care să cuprindă obligația de a nu se mai face experiențe cu bombe atomice și cu hidrogen.
  • 1965 Const. (1965), 21: Consiliul de Miniștri … exercită conducerea generală în domeniul relațiilor cu alte state și ia măsuri pentru încheierea acordurilor internaționale.
  • ante 1972 CRAINIC, Mem., I, 244: Nu e, de altfel, acesta însuși spiritul Societății Națiunilor, care permite acorduri internaționale cu toată lumea?
  • 1980 Lex. Mil., 229: Crimele internaționale sunt clasificate în: crime împotriva păcii, în care se includ plănuirea, pregătirea, declanșarea sau purtarea unui război de agresiune sau a unui război cu violarea tratatelor, a garanțiilor sau a acordurilor internaționale …; crime de război.
  • 1989 Studii, nr. 4, 359: Ei [economiștii] își puneau mari speranțe în posibilitatea încheierii unor acorduri internaționale pentru a ușura situația țărilor agrare.
  • 1991 Ș. PAPACOSTEA, Evul Mediu, 27: Încă de la primul acord internațional al Moldovei al cărui text ni s-a păstrat, tratatul moldo- polon din 1387, rolul boierimii moldovene în definirea politicii externe apare deosebit de clar.
  • 2000 D. Adm. Publ., 58: Recunoașterea dublei cetățenii se face prin acordurile internaționale la care România este parte.
  • 2017 Ministerul pub., 201: În intervalul 1986–1994, negocierile purtate de guverne în cadrul juridic definit de GATT și, ulterior, în cadrul Rundei Uruguay, au condus la adoptarea a peste 60 de acorduri internaționale în materia libertății comerțului.

✧ Sint. EC. (Din fr. accord économique) Acord economic = înțelegere, consemnată într-un document, între doi sau mai mulți parteneri cu privire la relațiile de colaborare economică.
  • 1914 Românul (Z.), 5 iun., 3: „Reichspost” din Viena începe o anchetă în chestia acordului economic.
  • 1939 GAFENCU, Îns., 339: Am răspuns, stăruind asupra înțelegerii pe care o purtam „nevoilor vitale” ale Reich-ului, cât și asupra voinței noastre de a ține seamă deplin de interesele noastre economice „complimentare”. A urmat acordul economic.
  • 1958 STANCU, Rădăcinile, IV, 77: Berlinul semnase cu guvernul din București acorduri economice înrobitoare pentru România.
  • 1971 ELIADE, Noaptea de Sânziene, II, 321: Pot să-ți spun că erau acte privitoare la datoriile de război și la acordurile economice cu sovietele.
  • 1996 D. Dr. Afac., I, 251: [România] a contribuit … la elaborarea principiilor fundamentale ale acordurilor economice.
  • 2001 D. Ec.2, 13: Acordul economic reprezintă premisa unor contracte economice, ca și a unor tratate economice.
  • 2013 An. Câmpina, nr. 4, 145: România a promovat cu consecvență principiile coexistenței pașnice, acționând pentru lărgirea relațiilor bilaterale pe baza tratativelor, a dialogului, a vizitelor reciproce ale delegațiilor oficiale ori a șefilor de state, finalizate prin declarații solemne ori acorduri economice.

✧ Sint. POLIT. (Din fr. accord culturel) Acord cultural = înțelegere prin care se reglementează relațiile și schimburile culturale dintre state, organizații etc.
  • 1921 Dimineața, nr. 5 279, 4: Legăturile de familie care unesc țările noastre, constat cu bucurie că sunt și cel dintâi jalon pe care-l punem reciproc pentru o strânsă colaborare, pentru un acord cultural.
  • 1935Rev. Fundaț., nr. 2, 467: Recentul acord cultural româno-jugoslav prevede obligația Jugoslaviei de a întreține școalele românești de pe teritoriul ei.
  • 1949 Cum vorbim, nr. 8, 10: Între 13 și 21 noiembrie am fost oaspele Institutului Maghiar pentru relațiile culturale, în cadrul prevederilor acordului cultural între Republica Populară Română și Republica Populară Ungară.
  • 1954 Studii, nr. 7, 20: S-a încheiat de asemenea și un acord cultural româno-francez.
  • 1968 România liter. (S.), nr. 1, 10: Toate aceste realizări și proiecte, fără îndoială remarcabile, s-au efectuat în cadrul acordului cultural dintre cele două țări.
  • ante 1972 CRAINIC, Mem., I, 372: Vizita mea, căreia croații i-au dat proporții neobișnuite, a pregătit calea unui acord cultural, intervenit imediat după aceea între cele două țări.
  • 1994 MARINO, Pentru Europa, 87: „CREL” n-au mizat … nici pe „atașați”, nici pe „acorduri culturale” …, ci numai pe relații personale.
  • 2013 An. Câmpina, nr. 4, 145: România a promovat cu consecvență principiile coexistenței pașnice, acționând pentru lărgirea relațiilor bilaterale pe baza tratativelor, a dialogului, a vizitelor reciproce ale delegațiilor oficiale ori a șefilor de state, finalizate prin declarații solemne ori acorduri economice și culturale.

✧ Sint. (Calc după engl. stand-by agreement) Acord stand-by = program al Fondului Monetar Internațional, care implică acordarea unui ajutor financiar de urgență către un stat membru, aflat într-o situație de criză, în schimbul unor reforme care să ducă la restabilirea situației economice.
  • 1989 Rev. Economică, nr. 17, 1: Instrumentul tradițional prin intermediul căruia Fondul asigură accesul țărilor membre la resursele sale pe o bază condiționată este acordul de confirmare, zis și „acord stand-by”.
  • 1994 D. Ec. Piață, 110: [Creditul stand-by] reprezintă linia de credit pusă la dispoziția unei țări (sau o unei bănci centrale) care trebuie să facă față unei dificultăți temporare de balanță de plăți (de exemplu în cadrul unui acord stand-by al Fondului Monetar Internațional).
  • 2000 România liter. (S.), nr. 7, 24: FMI urma să dea undă verde acordului stand-by cu România.
  • 2010 MO, nr. 120, 14: Asistența UE pentru România vine în completarea sprijinului acordat de FMI prin intermediul unui acord stand- by.

✧ Comp. (Din fr. accord-cadre) Acord-cadru = înțelegere la nivel înalt, care servește drept cadru pentru convorbiri ulterioare.
  • 1966 Scânteia, în DCR: Avem cu România un acord-cadru pentru colaborare științifică și tehnică.
  • 1979 Scânteia, nr. 11 391: Un „acord-cadru” a fost încheiat între Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol și Partidul Comunist din Spania pentru favorizarea alegerii de primari ai stângii.
  • 2000 Ș. PAPACOSTEA, Evul Mediu, 378: Rivalitățile ulterioare pentru controlul gurilor Dunării îndeosebi se subsumează acestui acord-cadru.
  • 2008 în DCR3, 27: Datorită specificului instituției, s-a optat pentru un acord-cadru cu o durată de patru ani, care să garanteze menținerea numerelor de telefon.
  • 2011 MO, nr. 363, 7: După cum se prevede în anexa la Acordul-cadru de împrumut, data limită de tragere pentru acest împrumut este în prezent 31 decembrie 2010.

5. Formă de retribuție în funcție de munca prestată; concr. sumă dată sau primită ca plată pentru această muncă.
  • 1940 BIROU, Căraș, 162: Trebue să le schimb acordul, ca să iese la câștig, adause el șoptindu-mi la ureche, însă nu le-o spun până la sfârșitul lunii, ca să nu se lenevească.
  • 1948 D. GUSTI, Pag. Alese, 164: Plata cu bucata, care este câștigul mediu? Plata cu acordul (suma ce revine în medie pe lună). Plata globală pentru lucrul pe echipe.
  • 1949 DAVIDOGLU, Minerii, 17: Și-i spun: „Uite, femeie, asta e, asta primim”, dar ea: „Apoi dormi la abataj și scoți acord mic”. Ce știe muierea? Tu să-i dai. De unde, cum?
  • 1955 DL, I, 15: Acordurile se plătesc la sfârșitul lunii.
  • 1975 Rev. Economică, nr. 9, 3: Se cer a fi respectate cu strictețe normele și normativele privind sarcinile și atribuțiile concrete ale fiecărui lucrător, indiferent de forma de retribuire aplicată (acord sau regie).
  • 2001 CIMPOEȘU, Simion liftnicul, 209: Dacă vreți să știți, eu îmi câștig salariul cinstit. Sunt plătit în acord! strigă agentul. – Mie îmi spui de acord, mă?

✧ Sint. Acord progresiv = formă de retribuire a muncii în proporție crescândă, în raport cu depășirea normei.
  • 1949 Scânteia, nr. 1 321: Se vor lua măsuri … de introducerea acordului progresiv, … pentru dirijarea mâinii de lucru în raport cu necesitățile din producție.
  • 1951 Scânteia, nr. 1 949. [Muncitorii] care se străduiesc să depășească normele de lucru primesc … un acord progresiv care le dă putința să-și mărească necontenit câștigul.
  • 1953 Studii, nr. 3, 14: Se va lărgi aplicarea formelor stimulative de salarizare existente (acordul progresiv și acordul premial).
  • 1991 ABC Ec. Piață, 166: După modul de stabilire a tarifelor de plată, se disting: acordul … progresiv (tarife diferențiate, în creștere, pentru cantitățile obținute peste anumite praguri stabilite).
  • 1997 D. Dr. Muncii, 77: Forma de salarizare în acord poate avea și unele variante (acordul direct, acordul progresiv și acordul indirect) aplicate, după caz, individual sau colectiv.

✧ Sint. JUR. Acord colectiv | Acord global = formă de retribuire a muncii personalului unei instituții în raport cu îndeplinirea cantitativă și calitativă a normei stabilite.
  • 1959 Pr. Dr., 516: La acordul colectiv, care la rândul său poate fi pe echipă sau pe brigadă, norma de producție se fixează pentru un grup de muncitori.
  • 1975 Rev. Economică, nr. 2, 7: Introducerea și generalizarea acordului global ca formă înaintată de organizare și retribuire, aplicarea venitului garantat … au condus la sporirea eficacității producției obștești.
  • 1977 România lib. (Z.), nr. 10 295: Pe marile șantiere ale chimiei se extinde sistemul de lucru în acord global.
  • 1981 Flacăra, nr. 44, 4: Adusese o parte din porumbul lucrat în acord global.
  • 1989 Studii, nr. 8, 806: În atribuțiile lor intră preocuparea pentru justa aplicare a reglementărilor privitoare la cointeresarea materială a oamenilor muncii – în special a acordului global – pentru ridicarea pregătirii profesionale a muncitorilor.
  • 1991 ABC Ec. Piață, 166: Se practică acord individual, colectiv (pe echipă) și global (pe secție, întreprindere etc.), fiecare având avantaje și dezavantaje.
  • 2001 Lex. Fin. Bănci, I, 22: Acordul global se folosește la acele procese de producție ale căror caracteristici reclamă o muncă organizată pe echipe pentru realizarea sarcinilor.

✧ Sint. JUR. (Calc după fr. accord collectif de travail) Acord colectiv de muncă = convenție scrisă încheiată între organizațiile sindicale și reprezentanții angajatorilor, cu privire la condițiile generale de muncă și la drepturile și obligațiile părților; contract colectiv de muncă.
  • 2006 MO, nr. 4, 3: În baza art. 22, al. (1), … și Legea nr. 188/1999, republicată, se încheie prezentul contract/acord colectiv de muncă între cele două părți contractante.
  • 2011 MO, nr. 322, 17: Conflictele colective de muncă pot fi declanșate în următoarele situații: a) angajatorul sau organizația patronală refuză să înceapă negocierea unui contract ori acord colectiv de muncă, în condițiile în care nu are încheiat un astfel de contract sau acord ori cel anterior a încetat; b) angajatorul sau organizația patronală nu acceptă revendicările formulate de angajați.

✧ (Eliptic)
  • 2011 MO, nr. 322, 2: În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: … acord colectiv – convenția încheiată în formă scrisă între organizațiile sindicale ale funcționarilor publici sau ale funcționarilor publici cu statut special, reprezentanții acestora și reprezentanții autorității ori instituției publice.
✧ Loc. adj. și adv. În acord = (care este) remunerat în raport cu rezultatele obținute.
  • 1906 G. IONESCU, Călăuza, 388: Iată tariful pentru lucrările în acord, adecă cu bucata.
  • 1949 Scânteia, nr. 1 321: Sistemul de salarizare în acord … corespunde acestui principiu [al plății după cantitatea muncii].
  • 1950 Viața rom. (R. US), nr. 12, 151: Lucrați în acord, nu-i așa?
  • 1959 Pr. Dr., 515: Forma de salarizare în acord, în care cuantumul retribuției este în funcțiune directă de rezultatul producției, reprezintă realizarea cea mai consecventă a plății.
  • 1963 CĂLINESCU, Scrinul negru, I, 21: De câtăva vreme lucra în acord, la un institut, ca traducător în limbi străine.
  • 1972 Cod. Muncii (1972), 59: Normarea muncii se aplică, potrivit cu specificul activității desfășurate în unitățile economice, social-culturale și ale administrației de stat, la toate categoriile de personal – muncitori, tehnicieni, … – atât pentru cei remunerați în acord, cât și pentru cei remunerați în regie.
  • 1975 Rev. Economică, nr. 9, 14: Coeficientul normării muncii … caracterizează eficiența extinderii executării lucrărilor pe baze de norme de muncă fundamentate științific (atât la munca în acord, cât și la munca în regie).
  • 1991 D. Asig., 28: Pentru persoanele care lucrează în acord, alocația se stabilește în raport de salariul tarifar.
  • 1997 D. Dr. Muncii, 77: Salarizarea în acord stimulează cantitatea, dar poate, adesea, avea influențe negative asupra calității.
  • 2001 CIMPOEȘU, Simion liftnicul, 209: Dacă vreți să știți, eu îmi câștig salariul cinstit. Sunt plătit în acord! strigă agentul.

II.
1. MUZ. Sonoritate rezultată din reunirea a cel puțin trei sunete de înălțimi diferite produse simultan, care formează o unitate armonică organică; înv., rar acordanță1.
  • 1830 I. VĂCĂRESCUL, Poezii, 119: Prin armonie nespusă De acord unsunător, Firea e-n mișcare pusă; Orice ton resun-amor!
  • 1831 HELIADE-RĂDULESCU, Gram. Poez., 46/18: Toți zic eu cânt, și nimic nu cântă. Vorbesc de acordurile liri[i] și nu au nicio liră.
  • 1837 NEGRUZZI, Teatru trad., 164: [Catarina] joacă câteva acoarde melanholice.
  • 1839 VAILLANT, Vocab.
  • 1842 ASACHI, Lex., I, 752/25.
  • 1847 PANN, Pov. Vorbii, I, 23: Răsună frumos din corde Ale tale dulci acorde.
  • 1848 NEGULICI, Vocab.
  • 1851 STAMATI, D.
  • 1853 ALECSANDRI, Lăcrimioare, 96: Deodat-un glas de înger, o sfânta armonie, Plutind ușor în aer, ca vântul ce adie, Se coborî prin stele din leagănul ceresc. Duios era și gingaș acordul îngeresc.
  • 1861 PETRI, Vocab.
  • 1862 ANTONESCU, D., 23.
  • 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
  • 1863 FILIMON, Ciocoii, 55: Aceste sunete, fiind un acord de acelea ce fac lăutarii înainte de a începe cântarea, deși încetară numaidecât, însă atraseră atențiunea ciocoiului.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1871 LMD, I.
  • 1881 MACEDONSKI, Romeo, 482: Ia spune, ți-am cântat Vreodată în acorduri, la care ai jucat?
  • 1887 DELAVRANCEA, Proză, I, 250: Cea din urmă tresărire de viață s-a stins cu această noapte, ca și cum ar fi fost cel din urmă acord dureros cu care se încheie și se stinge o simfonie tristă…
  • 1895 DEMETRESCU, Opere, 142: Ochii bătrânului nu mai zăresc notele; uneori mâna tremură și atunci de pe coardele vioarei scapară acorduri false …
  • 1898 ZAMFIRESCU, Viața, 51: Ea mai făcu câteva acorduri, apoi, sculându-se, veni să șează pe sofa ca mai înainte cu brațele încrucișate pe genunchi.
  • 1906 BRĂTESCU-VOINEȘTI, Lumea, 14: De la primele acorduri, toată mâhnirea pierea ca prin farmec.
  • 1914 AGÂRBICEANU, Arhanghelii, 119: Mi se pare c-o să mă avânt, răspunse clericul, care simți o furnicare prin tot trupul la acordurile horei.
  • 1931 CAMIL PETRESCU, Diana, 411: Se aud în grădină acorduri de instrumente.
  • 1947 VLASIU, Drum, 165: Din când în când încerca un acord la pian.
  • 1959 BARBU, Șos. Nord., II, 249: Un vals, o voce iritată, apoi acordurile unei simfonii, iar câteva voci amestecate, un bărbat care ținea un discurs cu mari pauze între cuvinte, ca și când le-ar fi căutat cu grijă atunci și un gol de emisie, o liniște nefirească.
  • 1971 ELIADE, Noaptea de Sânziene, I, 116: Au auzit amândoi … foarte ușoare acorduri de orgă.
  • 1986 Contemp. (S.), nr. 2 042, 2: Armonios și solemn răsună acordurile colindului.
  • 1996 CĂRTĂRESCU, Orbitor, I, 123: Unul dintre negri … se apropie de Mioara, îi sărută mâna întinsă grațios, și, odată cu ultimele acorduri ale muzicii, o conduse la braț către scenă.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, I, 394: De sus din cor se auzi răspunsul organistului, însoțind cele câteva acorduri ale instrumentului.
  • 2010 CĂRTĂRESCU, Frumoasele, 185: Fata înșfăcă acordeonul, și-l prinse ca pe acele hamuri în care se poartă nou-născuții și începu să reverse din burduful elastic acorduri aiuritoare.
  • 2015 D. Instr. Muzic., 8: Claviatura mâinii drepte realizează melodia, iar claviatura mâinii stângi o armonizează cu acorduri standard până la patru sunete.

✧ (Ca termen de comparație)
  • 1935 TEODOREANU, Lorelei, 87: Numele ei venea ca un acord de sonatină cântată undeva de o fetiță cu cozile pe spate.
✧ Fig.
  • 1842 ALEXANDRESCU, Suvenire, 154: Sub degetele tale, în sunete-argintoase Clavirul când răsună, când dulce preludezi, Deștepți în al meu suflet acorduri fioroase.
  • 1847 PELIMON, Suliotul, 13/1: Astfel era glasul acela ce eroii repeta Și o aspră armonie până-n cer se înălța Valurile ținea acordul … Când în stânci unul de altul își lovea creștetul lor.
  • 1861 BOLLIAC, Art. Polit., 174: Bicele, țipetele, vaietele, jafurile, fiarele, muzicele, orgiile făceau acordurile cele mai plăcute în armonia regulamentară și înălțau melodia delicioasă spre etajerele ierarhiei din Arhontologie.
  • 1893 DEMETRESCU, Opere, 122: Ce plăcut suna la fereastră vuietul crivățului … Era un acord sălbatic, care contrasta într-un chip fermecător cu liniștea și căldura din salon.
  • 1898 BOIU, Christos, I, 234: Dar pe când acoardele acestei sfinte bucurii vibrau încă cu vioiciune în inimile noastre, acelea deodată sunt atinse și de un simțemânt de durere.
  • 1919 TOPÎRCEANU, Balade, 26: Cu acorduri lungi de liră I-au răspuns fânețele.
  • 1920 I. BARBU, Add., 74: În ceasul când penumbra la orizont descrește, Iar seara întârzie un somnolent acord, Mi s-a părut că domul de gheață se topește.
  • 1945 BOGZA, Cartea Oltului, 413: Murmurul Oltului se mai aude în lungul brazilor înfiorați, apoi deodată largile acorduri ale Dunării se revarsă deasupra, acoperindu-l în întregime.
  • 1970 BLANDIANA, Calitatea, 52: Natura însăși, sarcastică, ține să înflorească acorduri pe marginea dezastrelor umane.
  • 2006 OPRIȘ, Enc. Lumii Vii, 30: Moleculele sunt acorduri compuse din așezări regulate ale unor note și muzica este cântată pe instrumentele cărora organismul el însuși le oferă forma.

✧ Sint. MUZ. Acord minor v. minor.
✧ Sint. MUZ. (Rar la sg.) (Din fr. accord consonant) Acorduri consonante | Înv., rar Acorduri consunanți = acorduri care dau impresia de stabilitate, de armonie.
  • 1862 ANTONESCU, D., 220: Harmonia aplicată studie succesiunile accordurilor consunanți, preparațiunea și disoluțiunea accordurilor dissunanți, modulațiunile, cele trei mișcări, contrapuntul ș. al.
  • 1898 D. Muz. Voci, I, 12: Acordurile de quintă sunt acorduri consonante.
  • 1898 Enc. Rom., I, 29.
  • 1948 V. MARIAN – ȚIȚEICA, C. Fiz., II, 58: Mai multe sunete simultane care impresionează urechea în mod plăcut formează un acord consonant.
  • 1973 Studia Univ. – Philologia, XVIII2, 108: Cele două motive se despart, păstrându-și fiecare individualitatea, tind să se redescopere apoi, se caută, ajung iarăși la acorduri consonante, pentru ca din nou să-și urmeze fiecare propria linie melodică.
  • 1979 D. Muz. (1979), 8: Acordul disonant … creează impresia de instabilitate, cerând o continuare, o rezolvare într-un acord consonant.

✧ Sint. MUZ. (Rar la sg.) (Din fr. accord dissonant) Acorduri disonante | Înv., rar Acorduri disunanți = acorduri care întrerup o linie melodică armonioasă prin note discordante și cer o continuare într-un acord consonant.
  • 1862 ANTONESCU, D., 23: Accordurile sunt în musică consunanți și dissunanți, după cum vor fi formate de intervale plăcute sau neplăcute la ureche.
  • 1895 CARAGIALE, Pub., 496: Muzica este lugubră – o dezvoltare de acorduri disonante, în care domină nota sfâșietoare a unor dureri haotice.
  • 1898 D. Muz. Voci, I, 18: În seculul nostru fondul armoniei îl formează acordurile disonante, naturale sau artificiale.
  • 1900 Enc. Rom., II, 176: Acordurile disonante sunt acordurile de 4 și de 5 sunete.
  • 1905 D. Muz. (1905), 3: Acorduri disonante sunt acelea cari, pe lângă intervale consonante, au și unul sau mai multe disonante, din care causă nu dau o combinație armonică satisfăcătoare.
  • 1955 Flacăra, nr. 18, 29: Este limpede că, într-un asemenea caz, întrebuințarea disonanțelor și-ar pierde funcția sa artistică, transformarea muzicii într-o îngrămădire de acorduri disonante care nu se organizează în jurul unui centru stabil, creând o impresie supărătoare, de haos muzical.
  • 1973 Muzica (R.), nr. 12, 20: Toate instrumentele se așează îndelung pe un acord disonant.
  • 1979 D. Muz. (1979), 8: A[cordul] disonant … creează impresia de instabilitate, cerând o continuare, o rezolvare într-un acord consonant.

✦ Înv., rar Acordare a unui instrument.
  • 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
✦ Înv., rar Cheie cu care se acordă instrumentele muzicale.
  • 1871 LMD, I.
2. A. PLAST. Armonie de culori; combinație de culori.
  • 1842 ASACHI, Lex., I, 752/25.
  • 1857 ARISTIA, Parallela, XXII2/30: Istoriele se pot compara cu niște tablouri … unde acordul care-l compun perfect în toate părțile, nu se poate simți și prețui de alți oameni.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., II, 518: Acord de culori.
  • <1910–1911> Natura, VI, 147: Orice culoare distingem nu poate fi decât una din cele șapte culori fundamentale sau o combinare, un acord a câtorva dintre ele.
  • 1932 IONESCU, Pub., II, 183: Înflorind sub obiecte, sub forme (pasta cucerește o intensitate, fără goluri, de vibrare), lumina (cu ce incandescență!) le subțiază, face materia transparentă și o animă, dar cu unitate, parcelă cu parcelă: și mă refer la unele naturi moarte, cu acorduri de carmin și violet.
  • 1945 OPRESCU, Man. Ist. Artei, II, 378: Legenda spune că el [tabloul] a fost executat ca să se demonstreze lui Reynolds că se înșală asupra teoriei sale despre acordurile de tonuri calde și să se dovedească că și în armonii de tonuri reci: albastru și verde, se poate face o lucrare susținută.
  • 1947 VLASIU, Drum, 37: Încearcă și tu alte acorduri, luminează-ți paleta, îi spuneam mereu.
  • 1954 Flacăra, nr. 23, 25: Ilustrațiile la „Luceafărul” lui Eminescu sunt pline de fantezie și forță de sugestie, și dovedesc o bună știință a acordului și gradației de culoare.
  • 1971 Contemp. (S.), nr. 1 288, 10: Dorotea Botez, temperament liric, elaborează delicate și suave acorduri cromatice.
  • ante 1972 CRAINIC, Mem., I, 167: În ansamblul picturii contemporane din Europa, numai francezii îi întrec pe ai noștri în acordurile culorilor și în nuanțările cromatice.
  • 1979 DRĂGUȚ, Arta gotică, 211: Paleta cromatică este alcătuită în principal din roșu, brun și ocru, acordurile amintind cu precădere pictura italiană din „trecento”.
  • 1985 D. Artă Pop., 51: Cele mai reușite acorduri cromatice se întâlnesc în zona Teleorman – la Islaz și Suhaia.
  • 1996 D. Enc., II, 157: Imaginile-arhetip, organizate în ample cicluri tematice („Șura”, „Cap de grindă”, „Umbre-autoportret”), sunt susținute prin rigoare compozițională și rafinate acorduri cromatice.

✧ Fig.
  • 1923 ARGHEZI, Pensula, 196: Maestrul Pallady mângâie acorduri pe claviatura culorilor fără să fie preocupat de închegarea vreunei fraze picturale.
✦ A. PLAST., ARHIT. Armonizare, asociere între obiecte, clădiri etc. cu scopul de a produce un anumit efect.
  • 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
  • 1979 DRĂGUȚ, Arta gotică, 151: Având ancadramentele îngrijit profilate și nervuri cu secțiune specifică unui gotic evoluat, biserica din Baia este în deplin acord stilistic cu monumentele contemporane din Transilvania.

3. Fig. Ansamblu, potrivire, armonie de cuvinte, de sentimente etc.
  • 1848 NEGULICI, Vocab.
  • 1859 CODRESCU, D., I, 9841/25.
  • 1883 St. Doc. Liter., V, 384: Observațiile profunde, cari din profunde cu muncă de titan pot deveni de geniu, analiza migăloasă și culoarea locală, exactă, hotărâtă, și cu un brio de adevăr, ar fi fost sugrumate de acordurile perfecte ale frazelor, de armonia sonală de contrapunctul antitezelor Hugonești.
  • 1896 CARAGIALE, Proză, 1 030: Aceasta ar zdruncina tot acordul de sentimente pe care el l-a scos din claviatura sensibilă a tinerei sale admiratoare.
  • 1927 CONSTANTINESCU, Scrieri, I, 58: Poezia de iubire argheziană înstrunează un acord larg, în care se zbat, deopotrivă, mândria și supunerea.
  • 1930 ZARIFOPOL, Arta Liter., I, 196: Deosebit între toate compozițiile acestui artist [Caragiale] este acordul de tonuri poetice și fantastice cu un comic prin excelență ștrengăresc în „Calul Dracului”.
  • 1946 VIANU, St. Stil., II, 549: Un poet nou făcea să răsune primele lui acorduri.
  • 1947 CARAION, Jurn., 52: Cinstind ruperile de tradiție din lirica argheziană sau dezolantele acorduri bacoviene, … poetica lui Fundoianu – cu echilibre clasice sub forme derutant moderne – comportă calități încă neelucidate de competențele estetice ale momentului său de apariție.
  • 1966 NEGOIȚESCU, Scriit., I, 107: Confluențele poetice trebuie deci considerate nu numai prin prisma genezei lirismului, a evoluției sale, a contribuției melodicii străine la organizarea acordurilor noi și originale; analiza lor nu trebuie să urmeze neapărat linia de dezvoltare formală a poeziei.
  • 1984 Viața rom. (R. US), nr. 5, 40: Pasionantul „roman” dobândește noi palete și acorduri.
  • 1990 O. DRIMBA, Ist. Cult., III, 556: Viziunea dureroasă și lucidă a decăderii, virtutea purificatoare a căinței, apoi sentimentul melancolic al vremii ce trece ducând cu sine tinerețea, … toate acestea dau „Testamentului” acorduri profunde într-o tonalitate minoră.

4. Concordanță între păreri, atitudini, teorii, realități etc.; pop. potriveală, potrivire, înv. legătură.
  • 1852 PÂCLEANU, Ierusalimul, I, 26/8: Printr-un norocit acord, ea [Sofronia] unește pudoarea cu îndrăzneala.
  • 1855 CIOCANELLI, E. Fisiogn., 163/8: Fiecare dintre aceste forme are un accord (legătură, potrivire) cu trăsurile ori fisionomia individului.
  • 1881 MACEDONSKI, Romeo și Julieta, 482: Și-ntre tine Și Romeo, acordul e minunat!
  • 1893 CULIANU, C. Cosm., 201: Pentru restabilirea acordului între anul civil și anul solariu, Papa Gregorie al XIII hotărî, în anul 1582, ca a doua zi de 4 octomvrie, în loc de 5 să se numere 15 octomvrie.
  • 1919 D. GUSTI, Pag. Alese, 108: Acordul sintetic stabilit între realitate, idee și ideal este reforma socială.
  • 1925 MINULESCU, Pub., 333: Const. Brâncuși exclude din opera lui acordul frumosului cu utilul.
  • 1930 ZARIFOPOL, Arta Liter., II, 212: Nu i-a reușit, în practică, lui Valéry acordul între gândire și melodie?
  • 1948 Filocalia, III, 321: Nicio deosebire în cuvinte nu zdruncină acordul dintre înțelesurile Sf. Scripturi pentru cei ce înțeleg cu înțelepciune cele dumnezeești.
  • 1956 SANIELEVICI, Radioact., I, 155: Acordul dintre experiență și teorie arată că legea lui Coulomb este … aplicabilă.
  • 1965 BĂNCILĂ, Definiția filoz., 163: Marea problemă a Evului Mediu filozofic a fost armonizarea credinței cu rațiunea, acordul între dogmă și știință.
  • 1975 GULIAN, Bazele ist., 103: ,,Problema existențială” înseamnă pentru noi fie acordul, fie un conflict existențial între om și existență.
  • 1985 D. Artă Pop., 22: Într-un anume sens se va realiza și un acord între domeniul arhitecturii populare și celelalte domenii ale artei populare, cum ar fi de pildă, ceramica, țesutul sau feroneria.
  • 1990 O. DRIMBA, Ist. Cult., III, 316: După Boethius, un acord între religie și filosofie este posibil dacă recunoaștem că există două universuri de gândire paralele.
  • 2012 PLEȘU, Parabolele, 222: A avea, pentru ceea ce faci, doar acordul minții, doar pe acela al sufletului, doar pe acela al trupului e a strecura în întregul care ești doar o sămânță de disoluție.

✧ Expr. A fi în acord = a fi în același ton cu cineva sau cu ceva, a fi în aceeași notă, a fi în armonie cu cineva sau cu ceva; a corespunde.
  • 1847 TEULESCU, Indiana, 9/3: Cum ești astăzi, Indiano, îi zise cu ne-ndămânare unui om a căruia inimă și caracter foarte rar sunt în acord.
  • c. 1863 BĂRNUȚIU, Ist. Filos., I, 217: Leucip și Democrit sunt în acord cu Parmenide asupra imposibilității schimbărilor calitative dar nu și în privința schimbărilor cantitative.
  • 1893 CULIANU, C. Cosm., 105: Această formă eliptică este în acord cu resultatele măsurătorilor.
  • 1907 OTESCU, Credințele, 3: Aceste răspunsuri erau în acord și cu cele ce știam eu.
  • 1933 IBRĂILEANU, Adela, 112: Mișcările ca și rarele lui cuvinte late erau în acord cu liniștea din natură.
  • 1936 D. PROTOPOPESCU, Fenomenul, 220: Acest punct de vedere nou și anglo-saxon e în acord … și cu noua școală shakespeareană.
  • 1956 SANIELEVICI, Radioact., I, 36: Modelul protono-neutronic al nucleului este deci în acord cu faptele experimentale.
  • 1984 O. DRIMBA, Ist. Cult., I, 336: Ordinea naturii este în acord cu conduita regelui.
  • <1992–1994> PATAPIEVICI, Cerul, 311: E ceva abisal în convingerea acestui bărbat eminent că teoria sa, a gravitației, este în acord cu cea mai veche filozofie, deoarece egiptenii, argumenta Newton, au propovăduit în realitate sistemul lui Copernic, așa cum e arătat de religia, hieroglifele și imaginile lor divine.
  • 2017 AGHEANĂ, Dezv. cognitivă, 10: În România, deși cadrul legislativ s-a îmbunătățit de-a lungul timpului și este în acord cu acquis-ul comunitar, integrarea școlară și socio-profesională a copiilor cu deficiențe în cadrul comunității largi, fără manifestarea vreunei discriminări, este de cele mai multe ori incompletă.

5. GRAM. Concordanță în număr, gen, caz sau persoană a formei cuvintelor între care există raporturi sintactice; p. restr. acordare (I 4).
  • 1867 MAIORESCU, Crit., II, 366: Prin accentuarea cuvintelor din frază, se stabilesc în vorbire acordurile de gen, număr, caz etc., acolo unde s-au tocit terminările flecționare și nu s-au înlocuit prin alte cuvinte.
  • 1887 Analele Acad. Dezbat., seria 2, tom IX, 288: Nu vom stărui asupra unor acorduri greșite, ca acestea la p. 11: „Atuncea ochii mei P-a grațiilor fiică, răpit-acum privește!”
  • 1894 PHILIPPIDE, Pr. Ist. Lb., 164: Variabilitatea terminațiilor la acord îți arată totodată pe adiectiv, fără ca să fie trebuință de un semn special pentru acest din urmă.
  • 1934 DIAMANDI, Galeria oamenilor pol., 152: Incinta și galeria au făcut mult haz, aplaudând cu zgomot incultura lui Vintilă Brătianu când, într-o ședință a Parlamentului, un scriitor de seamă l-a surprins cu o greșeală de acord gramatical, foarte frecventă în Muntenia.
  • 1940 PUȘCARIU, Lb. Rom., I, 52: În „luna răsărea frumoasă”, deși adjectivul e luat de lângă substantiv și așezat lângă verb, acordul în gen ne indică că nu avem a face cu un adverb.
  • 1954 Gram. Lb. Rom., I, 219: Când „meu, tău, său” au rol de adjective posesive, „însuși” poate determina fie substantivul, fie adjectivul posesiv, ceea ce duce la acorduri deosebite și sensuri deosebite.
  • 1965 Ist. Lb. Rom., I, 120: Criteriul fundamental de recunoaștere a genului unui substantiv era acordul.
  • 1971 ROSETTI – CAZACU – ONU, Ist. Lb. Liter., I, 144: Cu excepția unor acorduri sintactice nefirești, limba lui Dosoftei este totuși apropiată de graiul popular din Moldova.
  • 1981 România liter. (S.), nr. 4, 8: Româna are o flexiune foarte bogată, ceea ce face ca acordul gramatical să fie … complicat.
  • 1996 BLANDIANA, Eu, 274: Nu eu sunt omul care vorbește în acel text cu acorduri greșite și cu propoziții fără predicat.
  • 2002 M. AVRAM, St. Morf., 57: Genitiv-dativul feminin singular se supune în continuare regulii tradiționale de acord realizat prin forma egală cu cea a pronumelui.
  • 2008 GALR – 2008, I, 61: În funcție de genul și numărul substantivului sunt selectate, prin acord, formele numelui predicativ adjectival.
  • 2013 CIOLAN, Misterele cuv., 262: Acordul corect este „Internetul… este infectat”.

✧ Sint. Ieșit din uz GRAM. Acordul timpurilor = concordanța timpurilor.
  • 1913 DA, I1, 709: Concordanță = … acord, unire, potrivire, conformitate; (Gram.) acordul cuvintelor flexibile în formele lor verbale, cu deosebire acordul timpurilor.
  • 1950 Cum Vorbim, nr. 1, 27: Am putea spune deci că acordul timpurilor este exprimarea uneia sau mai multor acțiuni prin formele verbale proprii treptelor temporale pe care se găsesc în realitate, logic, acțiunile respective.

✧ Sint. GRAM. Acord după înțeles = abatere de la regulile gramaticale de acord, care constă în modificarea formei unui cuvânt în funcție de sens și nu de forma gramaticală.
  • 1937 Viața rom. (R.), nr. 11, 76: Este mai puțin cunoscut faptul că acorduri după înțeles se fac adesea și în românește.
  • 1949 Cum Vorbim, nr. 7, 21: Acordul după înțeles apare și în ceea ce privește persoana și cazul.
  • 1968 GRAUR, Tend., 248: O primă dovadă o aduc cazurile de acord după înțeles.
  • 1975 M. AVRAM, St. Morf., 176: Depistarea exemplelor de acest fel în texte este într-adevăr îngreunată de necesitatea distincției față de posibilele acorduri după înțeles.
  • 1981 Studia Univ. – Philologia, XXVI2, 26: „Neputincioasele bătrânețe, când să apropie de moarte 2 lucruri au deprins a face. Întâiu jeluiaște, plânge și-și varsă lacrămile sale” reprezintă o situație de acord după înțeles.
  • 2001 DSL2, 114: Utilizarea lor [a substantivelor] cu funcție de subiect în propoziție conduce, în limba română actuală, la apariția unor fenomene de acord după înțeles.
  • 2008 GALR – 2008, I, 113. Substantivele colective aflate în poziția de subiect … permit și acord după înțeles.

✧ Sint. GRAM. Acord prin atracție = abatere de la regulile limbii literare, care constă în acordul cu termenul cel mai apropiat, și nu cu cel care ar trebui din punct de vedere gramatical.
  • 1962 DER, I, 21: În cazul subiectului multiplu, acordul predicatului numai cu unul dintre componentele acestuia este o formă de acord prin atracție.
  • 1965 LR, nr. 5, 604: O singură dată apare un acord prin atracție, celelalte exemple fiind neconcludente.
  • 1975 M. AVRAM, St. Morf., 171: Unele atestări sporadice, din texte populare sau literare … au primit explicații aplicabile unor fenomene accidentale, fiind interpretate în general ca fapte de sintaxă (acorduri prin atracție).
  • 1981 Studia Univ. – Philologia, XXVI2, 26: Subiectul multiplu cu termenii la singular înregistrează, cel mai adesea, predicatul la plural, dar pot apărea și situații cu predicatul la singular, fiind de fapt cazuri de acord prin atracție.
  • 2001 DSL2, 17: Abaterea intervine uneori ca efect simultan al acordului prin atracție și al celui după înțeles.
  • 2008 GALR – 2008, I, 113: Doar în accepții speciale, metaforice, aceste substantive colective permit apariția unui determinativ care favorizează un acord prin atracție.

6. FIZ. Egalitate a frecvențelor de oscilație a două sau mai multe aparate, sisteme fizice etc.; sintonie; concordanță a anumitor mărimi fizice.
  • <1910–1911> Natura, VI, 220: La 3 aprilie a avut loc primul acord al acestui an între timpul adevărat și cel mijlociu.
  • 1948 V. MARIAN – ȚIȚEICA, C. Fiz., II, 58: Acordurile cele mai perfecte le formează tonurile ale căror intervale se exprimă prin numerele cele mai simple.
  • 1952 CARAFOLI – OROVEANU, Mec. Fluidelor, I, 164: Dăm diagrama presiunilor teoretice în comparație cu cele experimentale. Se constată că pentru partea amonte acordul este satisfăcător.
  • 1956 SANIELEVICI, Radioact., I, 48: Modificările propuse … nu dau rezultate superioare în ce privește acordul între masele izotopice calculate și cele experimentale.
  • 1965 LTR2, XVII, 587: Acordul bobinei cu capacitatea rețelei se poate obține automat sau manual prin schimbarea prizelor.
  • 1977 D. Astron., 432: Valoarea impulsului de corecție imprimat cu ajutorul rachetelor vernier, comandate cu ajutorul unor automate de tip regulator al v[itezei] a[parente], determină realizarea unui acord permanent, controlat, între aceasta și viteza calculată.
  • 2013 DGS, 15: Acordul este egalitatea frecvențelor de oscilație ale unor sisteme oscilante.

7. Sint. GEOD., TOPOGR. Acordul bazelor = metodă de compensare a triangulațiilor geodezice, pentru a stabili concordanțe între măsurători unghiulare și lungimi.
  • 1940 Col. Legi și regul., XVIII3, 421: Se vor face compensările riguroase, corespunzătoare condițiunilor I, II și III … Condiția III sau logaritmica este acordul bazelor.
  • 1947 LTR2, I, 79: În geodezie, se impune acordul bazelor numai pentru lanțurile primordiale, dispuse aproximativ pe direcția meridianelor și paralelelor, care se sprijină pe bazele măsurate în nodurile acestor lanțuri.

– Scris și: accord (1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I).

– Pl.: acorduri, înv. acorde și înv., rar acoarde.

– Var.: acórdo (IARCU, Ținerea catast., II, ap. URSU – URSU, Împr. Lex., II, 70) s. n.

– Din fr. accord, it. accordo. – Pentru sensul I 5, cf. germ. Akkord.

Referințe bibliografice:
1900 BARCIANU-POPOVICI, D.3; 1903 TDRG, I; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I ; 1931 CADE; 1966 CIORĂNESCU, D. Etim.; 1972 D. Term. Tehn.; 1980 D. Dr. Civ. (1980); 1980 M. D. Ter. Lingv.; 1992 DÎLR; 1999 M. D. Jur.; 2001 D. Ec.2; 2007 DEXI; 2009 D. UE, 66; 2013 DAN; 2011 DICR; 2023 DELR2 (delr.lingv.ro).

Nimic de afișat

Intrare de dicționar