Nimic de afișat

Nimic de afișat

2 rezultate
ACOPERÍT2, -Ă adj.
1. Tăinuit, ascuns; sub formă de parabolă; simbolic.
  • 1581 CORESI, Ev., 525: Nu împrotivă acoperiteei întrebări a ucenicilor lu Ioannu răspunse Domnul, ce împrotivă adevărului și înțelesului, de ce fur[ tremeși.
  • 1642 BRV, I, 127: Sânt 7 învățături sufletești tocma ca și ceale 7 darure de folosința sufletească, carele eu văzăndu-le așa, nu am vrut să le las acoperite.
  • 1648 NĂSTUREL, Varlaam și Ioasaf, 233: Șî așa îm pare, că în toată lumea ce e supt soare înțelegătura ascunselor, acoperitelor șî a nespuselor lucruri, nimănui altuia, ca mie, nu iaste vestit.
  • jum. sec. XVII MILESCU, Patru apologii, 119: Acesta Mahmet pune minciună acoperită, iară uneori o dzice și goală.
  • 1882 ISPIRESCU, Legende, 101: Lucrurile nu puteau rămânea mult timp acoperite. Împărăteasa, de silă, de milă, fu nevoită a spune împăratului toată șiretenia.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1929 ARGHEZI, Tablete, 244: Î.P.S. mitropolitul Gurie scandalizează prea printr-o cerere adresată guvernului ca și autoritățile să facă peste Prut Paștile în mai. Nemulțumite, ziarele îl trag la răspundere pe mitropolit, acuzându-1 de răzvrătire și sfătuiesc în termeni acoperiți guvernul, să-l bărbierească.
  • 1975 BĂNCILĂ, Teor. Cun., 166: În știința și filozofia modernă misterul a fost considerat ori ca mister opac, ori ca mister provizoriu, ori ca mister acoperit și iluzoriu rezolvat.
  • 1983 ANANIA, Rotonda, 106: Mi-a atras atenția în câteva rânduri, mai întâi prin aluzii acoperite, apoi ceva mai transparente.
  • 1997 BREBAN, Riscul, 28: Și totuși, opoziția exista, în forme acoperite, deviate, secunde, paradoxale, dar exista.
  • 1998 BOIA, Jocul, 160: O dată cu prăbușirea regimului comunist au ieșit la lumină fapte, … neștiute în toată amploarea lor și acoperite până atunci de istoria oficială.

✧ (Adverbial)
  • 1643 VARLAAM, Cazania, 275: D[umne]zeu au grijit de mântuirea rodului omenesc uneori deschis și la arătare, alteori acoperit.
  • 1691 R. GRECEANU – Ș. GRECEANU, Mărg., 357: Și aceasta nu să le grăiască acoperit ceva sau cu taină, ce strigând și glăsuind pretutindinea, cu multă trudă, și pren leage, și pren proroci.
  • 1826 IORDACHI HAGIU, Stihuri, 75: Deci le-au stătut și El di față, Precum să adiverează, Tiptil și acoperit, Scriptura le-au tâlcuit.
  • 1837 PANN, N. Erotocrit, I, 105/20: Să vorbească cu rudele … acoperit cât se poate, să nu simță nicidecum.
  • 1898 BOIU, Semințe, I, 137: Pe când acestea până aci le spusese mai mult ori mai puțin acoperit și pe departe, acum le prezice cu totul descoperit și pe față.
  • <1904–1914> ARGHEZI, Spini, I, 115: Ați înțeles de ce cutez ca să vă scriu. Nemulțumit să v-admire acoperit, sufletul e demult în așteptarea prilejului de-a v-o spune pe față.

✦ Fig. (Substantivat) Ipocrit, fățarnic.
  • 1581 CORESI, Ev., 44: E cându vă postiți, nu fiți ca acoperiții ce se întristează: strămută-șă fața lor, ca să se ivească oamenilor că se postesc.
✧ Prov. Cărbunele acoperit pe nesimțite te arde = se spune despre o persoană vicleană.
  • 1895 ZANNE, Prov. Rom., I, 135.
✧ (Eliptic)
  • 1893 Șezătoarea, nr. 3–4, 73: Care nu-și dă pe față inima (săcretele): îi cărbune potolit (acoperit).
  • 1895 ZANNE, Prov. Rom., I, 134.

2. (Despre părți ale corpului) Care este protejat împotriva pericolelor sau ascuns vederii pentru respectarea unor tradiții sau a unor prescripții religioase.
  • 1648 N. Test., 446: Tot bărbatul, rugându-să sau prorocind cu capul acoperit, grozăveaște capul său.
  • 1652 Îndreptarea legii, 242: Fără de rușine lucru se socoteaște … sau cându-și vor arăta unul altuia rușinile ceale ascunse și acoperite.
  • <1664–1668> Istorii, 140: Iar perșii, dintâiași dată, tot capul acoperit: pentru aceea sânt slabi.
  • 1691 R. GRECEANU – Ș. GRECEANU, Mărg., 187: Să cunoaște că au fost aducând rugăciunile prorocilor la Dumnezău, și laudele și închinăciunile la Stăpân, cu multă frică, având obrazele lor și picioarele lor acoperite.
  • 1890 MARIAN, Nunta, 525: Îi aduce trei fete acoperite, dintre cari mirele să-și aleagă pe a sa.
  • <1893–1896> FOCHI, Datini, 166: Groparii sapă groapa fără curele, șerpare, dar cu capul acoperit.
  • 1958 STANCU, Rădăcinile, II, 61: Purta și ea fața acoperită, după obiceiul pe care unii tătari dobrogeni îl împrumutaseră mai demult, în vechime, de la foștii lor stăpâni, turcii.

3. Care este plin de ceva sau cu ceva.
  • 1693 Foletul, 17: Eu, deci, întorcând ochiul spre acea frumoasă săpătură, o văzui acoperită de o ca mucezeală.
  • 1695 Foletul, 63: Ceriul acoperit de nori, lăcrămează cu ploi necontenite, nenorocirile Vizandiului.
  • 1857 ODOBESCU, Ant., 23: De-a dreapta, malul se-nalță râpos și acoperit cu păduri vechi stufoase.
  • 1861 BARASCH, Man. Bot., 13: Florile s-aret la începutul lui aprilie înaintea frunzelor, în amente lungi, subțiri, cu solzi galbeni lucitoare acoperite cu un păr alb.
  • 1885 B. Contemp., VIII, 293: Alaltăieri, joi în 26, am pus pe adresa ta la poștă, în scrisoare acoperită cu sigile.
  • 1895 Lupta, nr. 2 622, 2: Sărata e situată în județul Buzău … între munți acoperiți cu păduri.
  • 1904 AGÂRBICEANU, Schițe, 42: Când apuca soarele înflăcărat după coasta de la apus, acoperită cu iarbă rară, păioasă și roșiatică, umbrele se ridicau încete și molcome peste vârfurile poleite și argintii ale stejarilor de pe coasta de la răsărit.
  • 1916 ANTIPA, Pesc. Rom., 208: Apa lor [a bălților] … este încărcată de un foarte bogat Plankton; fundul lor, acoperit cu o pătură de mâl fin, care se împrospătează în fiecare an prin aluviunile nou aduse de inundații, este cel mai prielnic mediu unde se dezvoltă și trăiește o abundentă faună litorală.
  • 1945 BOGZA, Cartea Oltului, 16: Coline calme, acoperite cu păduri verzi.
  • 1959 Studii, nr. 4, 217: Aceste operațiuni executate în munți acoperiți cu păduri se încadrează în planul general de operațiuni.
  • 2002 BOTZAN, Hidron., 21: În secolul V î. e. n., se consolidează la extremitatea sudică a marelui cordon acel martor de eroziune continental aflat între brațul sudic (viitorul Sf. Gheorghe) și brațul de mijloc (viitorul Sulina), o mare insulă acoperită cu nisip de formă triunghiulară, cu baza pe mare și vârful în amontele fluviului.

✧ P. anal.
  • 1968 BREBAN, Animale, 90: Vorbea precipitat, sufocat, aproape plângând și întorcea mereu paginile acoperite cu … desene obscene … așa cum apar pe pereții toaletelor publice.
✧ Fig.
  • 1934 BOTTA, Trântorul, 163: M-am aplecat peste cel acoperit de ridicol, în jalnică ținută.
  • 1942 ARGHEZI, Lina, 123: Pisko râse cu o gură mare și cu toți dinții lui surprinzător de simetrici și de albi, ca un pepene galben crăpat în două, cu sâmburii aparenți, dar, ca o femeie frumoasă care n-a cuvântat un ceas, acoperită de prestigiul tăcerii, și a vorbit o singură dată, el și-a trădat stupiditatea.
  • ante 1960 BLAGA, Unicornul, 178: Un text și-o melodie E iubita mea, Cuvânt acoperit de cântec, Cuvânt ce nu-l pot descifra.

4. Fig. Înv., rar Cotropit; covârșit.
  • <1700–1710> N. COSTIN, Let. Țării Mold., 120: Scrie cronicariul leșăscu, că repedziia Ștefan vodă soli după soli la craiul leșăscu, pentru agiutoriul, arătându-i precum toți moldovenii, vădzindu-să acoperiți de atâta mulțime de turci, cineș de sine să socotește, și pre însu singur îl lasă; iară, de ar videa agiutoriul crăesc, toți vor sta pre lângă dânsu.
5. Rar (Despre bunuri, documente) Nedesfăcut; împachetat.
  • 1818 Legiuirea Caragea, 106: Când să va da în păstrare lucru acoperit și pecetluit, atunci păstrătoriul iaste dator a da lucrul cel acoperit și pecetluit, cum s-au dat, când i să va cere, fără a mai fi dator altcevaș.
6. Care se află sub o acoperitoare (pentru a fi protejat sau ascuns).
  • 1852 ALECSANDRI, Chirița în provinție, 423: Ion (viind din casă și aducând răvașul acoperit sub șervet și sub talger) … Cucoană … iaca răvașul de modă.
  • 1875 HASDEU, Ist. Crit. Rom., II, 627: Pădure, în simț de fortificațiune naturală; tot celticul argel: loc acoperit.
  • 1899 ADAMESCU, Man. Ret., 141: Începe a trage focurile din revolverul pe care îl ținea în mâna stângă acoperit cu mâneca hainei.
  • 1903 NĂDEJDE, Scrieri, 117: Viața de țară îi ațâțase în ascuns nervii; era ca un foc acoperit, înăbușit sub un strat de cenușe.
  • 1981 BARBU, Săptămâna, 275: Treceau curvele ieftine … înjurându-se în grai friulan cu puturoșii ce dădeau să ațipească în soare pe cheurile încărcate de coșuri de pește și acoperite cu saci umeziți până se îndura vreunul dintre ei să le ridice și să le care în depozitele din apropiere.
  • 2002 CIUBOTARU, Catolicii, II, 175: Alte gesturi rituale, cum ar fi cel al aruncării păsărilor în cruciș peste mormântul acoperit (întâlnit mai ales în satele ortodoxe), semnifică ruperea tuturor legăturilor dintre defunct și lumea pământeană.

✧ (Adverbial)
  • 1885 JARNÍK – BÂRSEANU, Doine, 936: Atunci, ca să capete laptele îndărăpt, ia într-o oală [udul] și-l fierbe acoperit până când seacă.
7. (Despre construcții) Protejat de un acoperiș.
  • 1861 ASACHI, Varia, 441: Aicea să părea a fi azilul oamenilor, când o ploaie întrerumpea spectacolul public a teatrului apropiet, lângă care să afla un alt teatru acoperit.
  • 1874 ODOBESCU, Pseudo-Cyn., 18: Un bordei acoperit cu paie.
  • 1937 C. PETRESCU, 1907, 212: Ograda cu acaretele s-a lățit de asemenea treptat, fără nici o premeditată simetrie: o aripă de grajd înădită la trupul vechi; un hambar acoperit cu tablă de zinc, lângă șurile streșănite cu stuf ori șindrilă.
  • 1968 NEAGU, Îngerul, 169: Se opri lângă movila de gunoi pe care murise Berechet și privi îndelung casa acoperită cu tablă.
  • 2011 MO, nr. 688, 11: Localul Moară, construit din cărămidă, acoperit cu tablă, are 5 încăperi în suprafață de 220 mp.

✧ P. ext.
  • 1981 Rev. Muzeelor, nr. 1, 94: Capitala bucureșteană, apreciată ca al doilea oraș după Constantinopol în sud-estul european, și-a păstrat unitatea stilistică până în secolul al XVIII-lea, fiind un oraș construit din lemn, pavat cu parchet de stejar și acoperit cu șindrilă.
8. Decorat, ornamentat.
  • <1893–1896> FOCHI, Datini, 103: Sub doi brazi se află un pat bogat acoperit.
  • 1903 NICULIȚĂ-VORONCA, Datinele, 92: Prin împrejurimile Hârlăului, capra se face astfel: un flăcău ce știe s-o joace se pune în patru labe, așezându-i-se pe spate corpul caprei din lemn, acoperit cu laicere frumoase și la cap foarte frumos împodobită cu oglindă în frunte, cu mărgele și flori.
  • 1929 Analele Acad. Ist., seria 3, tom X, 481: Poartă un baston în întregime acoperit cu argint.
  • 1985 D. Artă Pop., 375: Câmpul central se prezintă ca un dreptunghi cu motiv în mijloc și cu câte unul dispus la colțuri. Unele exemplare au câmpul central acoperit cu motive geometrice.
  • 2000 D. Iudaism, 46: Acest altar, așezat în fața chivotului Legământului, era confecționat din lemn de salcâm acoperit cu aur.

9. TELEC. (Despre zone, arii) Care asigură o recepționare corectă a anumitor servicii.
  • 1966 TUDORAN, Al optzeci și doilea, 10: Numai în raza acoperită de puterea stației noastre de radio s-au pierdut zeci de vase.
10. Completat.
  • 1972 BENIUC, Drumul poeziei, 132: Adevărul este că noi știm mult mai mult decât bănuim a ști, desigur pe baza unor informații acoperite de alte straturi de informații mai recente.

– V. acoperi.

Referințe bibliografice:
1900 BARCIANU – POPOVICI, D.3; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1 ; 1930 CADE; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2007 DEXI.

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar