Pop. (Indică un loc menționat anterior de vorbitor, având o valoare intermediară între
„aici” și „acolo”) Acolo.
- c.1500 Psalt. Hur., I, 146: Se murgească-l ochii a nu vedea și spinra<rea> loru de acolea duplecată.
- 1620 Alexandria, 233: Și într-un ceas sparseră pre oastea lui Evimitrii-Impărat și pre el viu il prinseră și-i tăiară capul acolea și-i sparseră cetatea și-i prădă țara.
- 1646 Prav., 121: Numai să socotească, să nu fie bărbatul foarte vrăjmaș … pentru că atunce giudețiul nu va îndemna să-i împreune, că acolea stă lucrul în cumpănă să nu o cumva omoară.
- <1664–1668> Istorii, 415: Athini<i> și eghiniteanii și mereanii să rămâe acolea să să apere.
- <1678–1689> DANOVICI, Cronog., II, 202: Un sărac de arman ce-au fost știind arăpește și cerea milostenie, el marsă și acolea afară de în cetate și cerea milostenie și de la acei arapi sarachineani.
- c. 1700 T. CORBEA, Dictiones, 278: Ibi, adverbium loci acolo, acolea.
- 1743 NECULCE, Let. Țării Mold., 253: Și acolea, de la chihaioa vizirului, i-au luat căftanul din spate și l-au pus în hére și l-au dus la înpărăție la Udriiu.
- <1760–1761> Biblia <1760–1761>, II, 6: [Rahav] au făcut a să sui bărbații în umbrariul casii sale și i-au acoperit cu paie de in, care era acolea.
- 1776 Mineiul Oct., 1201/2: Întrebând cei ce se află acolea, de ce se ciartă.
- 1794 VĂCĂRESCU, Ist. Othom., I, 91: Priimindu-l în brațe baș aga [pe împăratul Mahmut], l-a luat și l-a dus pă mâini, dânpreună cu ceialalți ai săi aproape, într-o odae, unde și acolea îș a dat săvârșâtul.
- 1839 Gazeta de Transilv., 1052/18: [O cătană] au plecat să beie apă dintr-un isvorel ce să afla acolea [în pădure].
- 1848 VĂCĂRESCU, Poezii, 275: Acum mergeți drept la vie? N-ăi să dați pe la moșie? Fiind cu poștea vecină Acolea v-am gătit cină: Am să v-arăt o minune.
- 1871 B. Contemp., VII, 204: Avem mare trebuință să aflăm mai de aproape dacă acolea, în Sibii, sunt oareșcare case comerciali, care cumpără – escompteasă – asemenea rimesse și cu ce feli de procent „per mese”.
- 1875 EMINESCU, Basme, 327: Ea … s-a închis într-o grădină … și acole … plânse.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- <1899–1913> COȘBUC, Div. Comedie, I, 40: Grozav aici stă Minos și rânjește, Județ el ține-acoalea-n poartă stând.
- <1936–1977> Folc. Dobr., 330: Poterașii și-i strângea. Ș-acolea dacă-ajungea Afișuri, frate, punea, De nuntă se pregătea.
Încă 16 citate
✦
(Precedat de prep. „de”, „dentr-”, „de pe”) De aici, din locul amintit.
- 1626 DRH A, XIX, 142: Iar Lucoci s-au lăsat pre oameni buni, anume Roman din Lălești și Lupul din Stroești și Berezan vătaful din Nelipești și Toader de acolo și Ionel din Nemândri și Lupul de acolea.
- 1635 DRH A, XXIII, 275: Cumu au spus Ghiorghie Corobca de o vedzunie, ce au săpat într-o movilă …; și au săpat cu Ștefan, ginerele lui Bratcic din Parcova, și Golăi de acole.
- 1640 Prav. Gov., 9r: Că oareunde unde nu mearge preotul, nice bl[agoslo]venie nu se face, și de acolea și Dumnezeu se delungă.
- 1648 N. Test., 291: Iară Iisus de-acii îmbla la arătare între jidvoi, ce mearse de-acolea într-un ținut aproape de pustie, într-un oraș ce să chiema Afraim.
- 1675 M. COSTIN, Let. Țării Mold., 176: După care izbândă șvedul … cuprinsese mai toată țara leșască și i se închinară și hatmanii leșești, neavând încotro mai lua, că dentr-acolea șvedul, dencoace Hmil hatmanul.
- 1738 St. Doc., XIV, 58: Ați făcut vii acum, de curând, pe moșia mănăstirii de acolea.
- 1782 DUMITRACHE, Ist. Even. Orient, 24: Iar de acolea spre Olt sau peste Olt nu s-au bântuit.
- <1801–1812> BUDAI-DELEANU, Țiganiada, 22: De-acolea au luat și poetul nostru aceste, fiindcă el în toate urmează socotințelor de obște a norodului, cum au făcut și Omer.
- 1885 JARNÍK – BÂRSEANU, Doine, 400: Ce duci, mândră pe sub salbă, Colea-n iișoara albă? – Da, doi pui de turturea. – Dă-mi-i mie, draga mea. – Bibi, bade, de-acolea. Că nu-s pentru dumneata.
- 1888 SEVASTOS, Cânt. Mold., 21: Cucule cu pene verzi Ce cânți vara prin livezi; Cântă și-n livada mea Să mă duc de pe-acolea.
Încă 9 citate
✦
(Precedat de prep. „pe”, „pre”) Pe aici, prin apropiere.
- 1643 VARLAAM, Cazania, 344: [Zakhei] alergă înainte de să sui într-un copac ce să chiamă agud, ca să vadză pre Iisus, că pre-acolea-i era a treace.
- 1846 RUSSO, în Albina rom., nr. 13, 491/16: Pe aicea pe acole sânt oameni cari se socot singuri în dreptate de a găsi un lucru bun sau rău.
Încă un citat
✦
(Precedat de prep. „într-”) În direcția aceea.
- 1682 DOSOFTEI, Viața svinților, I, octombrie, 56r/2: Unde mergi părinte? Iară Andronic îi dzâsă: – La locurile sfinte. Ea dzâsă: – Eu încă mărg într-acolia!
– Accentuat și: acoleá.
– Var.: înv. acóle, înv., rar acóli (1899 Jahresbericht., VI, 46), înv., reg. aclé, acleá, acoalé (<1930–1937> ALR II/I, 600, 610) adv.
– Lat. eccum + illāc sau din acolo, după modelul aici, aicea.
Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; <1920–1921> Dacoromania, I, 162–185; 1975 DEX; 2007 DEXI; 2023 DELR2 s. v. acolo (delr.lingv.ro).
