Pop. Acvilă, pajură; vultur; efigie reprezentând o pajură.
- 1853 BARIȚIU – G. MUNTEANU, Wb., I, 18: Aceră.
- 1862 ANTONESCU, D.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
- 1867 Archiv filol., nr. 3, 44: Între sfincsi e un cerc eliptic, pe care e incisă figura unei acere (aquila).
- 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.
- 1870 CIHAC, D. Et., I.
- 1873 LMD, I.
- 1877 Timpul (Z.), nr. 86, 2: Scaunul metropolitan purtat de niște lei culcați și palpitul sprijinit de o aceră amintesc … de anticele monumente bizantine în Peninsula Ilirică.
- 1883 MARIAN, Ornit. Pop., I, 137.
- 1887 HEM, I, 161.
- 1893 DDRF, I.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- 1954 DOMBROWSKI – LINȚIA, Păsările, 164: Numiri românești: Acvilă, Pajură, Iepurar, Acvilă de munte, Vultur de piatră, Aciră, Hultan, Pajoră, Pagiră, Sgripsoroaică.
- 1961 BĂCESCU, Păsările, 29: Ar trebui păstrat și extins frumosul nume de Pajură (v.c.) – cu aroma sa de basm – pentru cele două mari specii de Aquila menționate la Aciră, iar cel de Brehanâcă, pentru cele mai mici – ce latră ca un cățeluș – Aquila pomarina. [Index]
Încă 13 citate
– Pl.: acere.
– Var.: áciră s. f.
– Lat. aquila.
Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1907 CDDE, I; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA; <1924–1926> Dacoromania, IV, 1 512; 1931 CADE; 1937 Enc. Agr., I; 1939 SCRIBAN, D.; 2005 C. MOROIANU, Dubl. Etim., 44; 2023 DELR2 (delr.lingv.ro).
