Livr. Caracter acerb; acerbitate (2).
- 1899 Adevărul, nr. 3 508, 1: În discuțiile aprinse, vorba lui liniștește, astâmpără acerbia pornirilor, a patimilor.
- 1940 Arh. Rom. (SN), V, 52: Toată activitatea lor … s-a îndreptat într-o singură privință: publicarea materialului brut, criticat cu acerbie.
- 1975 Luceafărul (R. US), nr. 22, 7: Narcis în uniformă de caporal, personajul acestor însemnări ascunde și revelează … o mare dorință de estimare. S-ar zice că suferă … de un complex de superioritate pe care condițiile cazone i-l stimulează cu o nesperată acerbie.
- 1986 Steaua (R.), nr. 12, 6: Rămânând, însă, tot în domeniul criticii, neapărat trebuie convocată eminența foiletonisticii, nu doar prin uimitoarea longevitate a cronicarului „clasic” Nicolae Manolescu … ci și prin prezența unui detractor al ei, Adrian Marino, prin acerbia unor polemiști de la „România literară”, „Luceafărul” ori „Săptămâna”.
- 1992 SÎRBU, Adio, I, 205: Mândria unui popor poate fi direct proporțională cu lungimea înjurăturilor sale …, în cazul nostru, am impresia, cuantumul de suferință morală și socială este direct proporțional cu acerbia batjocurii și a batjocoririi.
- 2020 România liter. (S.), nr. 34, 16: [Aflarea adevărului] îl legitimează, având în vedere însăși profesia-i de procuror, să întreprindă cu acerbie investigarea unor fărădelegi, soldate deseori cu crime abominabile.
Încă 5 citate
– Acerb + suf. -ie.
