Livr., rar Acerb în gradul cel mai înalt; extrem de pasional, de înverșunat.
- 1851 ap. PÂRVAN, St. Ist., 289: Cu toate că moartea lui [a părintelui meu] mie și la ai mei este acerbisimă, cu toate acestea acerbitatea dororei o alinează nu puțin acea cugetare că dânsul credința către summul principe al țării nu numai o predică cu cuvântul, dar … adevărul doctrinei îl probă cu sacrificiul vieții.
– Scris și: acerbissim (1903 Gazeta de Transilv., nr. 43, 5).
– Pl.: acerbisimi, -e.
– Din lat. acerbissimus.