2.
(Despre oameni și manifestările lor) Care denotă asprime; înverșunat, aspru; caustic, sarcastic; vehement.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D.
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1869 ALECSANDRI, Coresp., II, 401: Iubite, Am primit, în sfârșit, volumul tău din „Convorbiri economice”, îl voi citi în tren căci plec peste patru zile spre Paris, de unde îmi propun să trimit o critică acerbă redactorului „Convorbirilor literare”.
- ante 1872 HELIADE-RĂDULESCU, Teatru Trad., 512: Te poți îndoi oare d-astă putere-acerbă, De focurile mele, de crima mea înaltă, De cruda-mi disperare?
- 1889 Lupta, nr. 1 008, 1: Politica pe care o duc astăzi colectiviștii recunoaștem că este foarte dibace, căci dânșii au părăsit tonul acerb și arogant pe care-l aveau în organele lor și disprețul suveran cu care tratau pe celelalte partide a pierit.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 1904 CHENDI, Foilet., 20: Momentele cele mai importante din viața noastră intelectuală sunt marcate prin polemici acerbe, de o ironie zdrobitoare, dar necesară.
- 1923 Conv. Liter., nr. 7–8, 542: Un singur bărbat de Stat putea atunci răspunde: „Prezent”! chemării națiunii: un bătrân de șaptezeci și șapte de ani, dușmanul politic de o viață întreagă, acerb și îndârjit al lui Raymond Poincaré.
- 1933 ARGHEZI, Spini, IV, 222: Acerbul critic n-a putut scoate din tumultul lui nimic și lumea s-a liniștit.
- 1936 SEBASTIAN, Jurn., 91: Dar e un curios dozaj de simț practic acerb și de sinceritate generoasă.
- 1943 FRUNZETTI, Pegas, II, 227: Critica acerbă a celebrului coregraf Jean Georges Noverre, în sec. XVIII, coincide cu critica adusă de teoreticienii Revoluției franceze monarhiei și aristocrației.
- 1958 CIPRIAN, Amint., 165: Aș putea deschide aici o paranteză și să arăt, de-a fir-a-păr, ce luptă acerbă se dădea între vedetele feminine, prin excelență, pentru dobândirea calificativelor celor mai exorbitante în cronicile dramatice ale timpului.
- 1962 CĂLINESCU, Cron., 390: Acest sentiment al „idealului” proiectat în trecut și unit cu o critică acerbă a prezentului îl găsim la Eminescu în primele poezii mai notabile.
- 1997 Magazin, nr. 26, 4: Un egoism acerb se instituie împotriva creației pozitive, aproape ca o regulă, uneori deosebit de activă în subminarea evoluției ființei umane, a istoriei, a societății.
- 2000 GOMA, Jurn., VII, 346: Unul din acerbii atacatori ai Jurnalului meu … a recunoscut … că ,,Goma are dreptate în vreo 90% din cazuri în ceea ce spune”.
- 2010 Vatra, nr. 8–9, 53: Răzvrătiții, frondeurii tuturor generațiilor poetice … au întâmpinat întotdeauna rezistență din partea celor ce au ajuns la un conservatorism acerb în apărarea propriei formule, care avusese cândva același statut.
- 2019 Transilvania, nr. 7, 9: Scriitori moderni – un Camil Petrescu, un Holban sau un Rebreanu – erau ei înșiși teoreticieni ai modernismului și acerbi comentatori ai importului cultural.
Încă 17 citate
✧
(Adverbial)
- 1920 IBRĂILEANU, Opinii, II, 19: Această perioadă de tranziție, cu toate mizeriile ei, a fost criticată acerb de școala junimistă, care reprezenta punctul de vedere reacționar.
- 1937 Rev. Fundaț., nr. 5, 435: Această atitudine are două fețe: englezul își critică acerb neamul, însă numai la el acasă.
- 1973 Ist. Lit. Rom., III, 342: Antiliberalismul se manifestă aici acerb, sub aparența blajină a umorului.
- 1990 Viața rom. (R. US), nr. 2, 5: De câte ori Maiorescu a fost acerb contestat, și anume exact în fundamentele gândirii sale, a fost semn că în literatura și cultura română se întâmpla ceva grav, anormal, amenințător.
- 2019 Transilvania, nr. 7, 8: În cazul … [culturii] românești, … decalajul și, în siajul său, avântul recuperator nu poate produce altceva decât o evoluție în salturi, fragmentată, adaptată la context, una pe care o promova acerb și Lovinescu în plan literar.
Încă 4 citate
✧
P. ext.
- 1915 Universul (R.), nr. 112, 4: Individualismul statelor, acerb și intransigent, tinde grație ideilor umanitare și de interes general la un socialism inteligent.
- ante 1980 CARAMAN, Descolind., 3: Acesta e omul de la țară. … E omul, care … se simte bântuit de acerbe contraste.
Încă un citat
✧
P. meton.
- 1947 ARGHEZI, Tablete cron., V, 148: Băeșanu e un tânăr unitar și hotărât, afară de talentul lui, clar și franc, chemat la realizări însemnate. El are mâna abruptă și acerbă.
– Pl.: acerbi, -e.
– Din fr. acerbe, lat. acerbus.
Referințe bibliografice:
1866 Familia (F.), nr. 41, 489; 1903 TDRG, I; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2023 DELR2 (delr.lingv.ro).
