Nimic de afișat

1 rezultat
ACEFÁL, -Ă adj., s. m., s. n.
1. S. m. BIS. (La pl.) Nume dat adepților unei erezii monofizite din sec. al V-lea, care au refuzat să se supună autorității Patriarhului din Alexandria.
  • <1678–1689> DANOVICI, Cronog., II, 8: Și era [împăratul Zinon] ereticu spurcatu, den eresie a unoru oameni ce să chema achefali, carii dzâcea că nu mai iaste Dumnedzău nici întâiu nici apoi și cum, dacă vor muri oamenii, iarăș vor veni cineși pre la moșiile sale.
  • 1844 Curier a. sexe, V, 358: Acefali se zicu și eretici, que nu urmară nici patriarhului Kiril, nici lui Ioan. [Vocabular]
  • 1848 NEGULICI, Vocab.
  • 1859 BĂLĂȘESCU, D.
  • 1862 ANTONESCU, D.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1873 LMD, I.
  • 1991 Filocalia, XII, 30: Informația că [Isaia Pustnicul] nu s-a opus Sinodului din Calcedon nu e adevărată, deoarece Sofronie al Ierusalimului …, în Epistola lui sinodală împotriva Monotelitismului, … anatematizând ereziile, cuprinde între ele pe cea a Eutichienilor, a „Acefalilor, a Varsunufiților, a Isaienilor”.

2. Adj. BIS. (Despre concilii romano-catolice) Care nu este prezidat de papă; (despre erezii) care constau în nerecunoașterea autorității patriarhale sau papale.
  • 1844 Curier a. sexe, V, 358: Acefal, se zice despre un conciliu unde nu presidă papa. [Vocabular]
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1991 Filocalia, XII, 30: Sofronie al Ierusalimului …, în Epistola lui sinodală împotriva Monotelitismului, zice: „Petru… miasma iberiană și nebunul barbar, Isaia prietenul acestui Petru, s-au arătat primitori ai altei erezii acefale între Acefali”.

3. Adj. BIOL. (Despre unele organisme) Fără cap.
  • 1844 Curier a. sexe, V, 358: Acefal que n-are cap: un monstru acefal. [Vocabular]
  • 1848 NEGULICI, Vocab.
  • 1851 STAMATI, D.
  • 1859 BĂLĂȘESCU, D.
  • 1862 ANTONESCU, D.
  • 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • 1959 Rev. Hortic. Vitic., nr. 7–12, 65: Larva are corpul de 1,5–2,0 mm lungime, de culoare alb-gălbuie, apodă și acefală și nu se deplasează prin sărit (larve nesăritoare).
  • 1972 Fauna, XI12, 33: Ecloziunea larvei are loc repede, prin ruperea cojii oului în locurile de minimă rezistență indicate de striații sau reticulații. Larva tipică matură de stadiul III este acefală, apodă și amfipneustică.

✧ P. anal.
  • 2005 DGLR, V, 76: Dominația autorului asupra personajelor sale dobândește proporții tiranice, protagoniștii fiind reduși la statutul de marionete eviscerate și acefale.
✧ Fig.
  • 1928 Viața rom. (R. US.), nr. 8, 31: [Cei doi boxeuri] erau formidabili și puerili. Teșită, fruntea matahalelor conținea naivități de buratec și zburdălnicii de limonadă gazoasă. Ca munții acefali din poveste, se băteau cap în cap, glumeți.
4. Adj. (Despre organizații, partide, clase sociale) Fără conducător; fără ideologie și direcție de acțiune.
  • 1848 NEGULICI, Vocab.
  • 1859 BĂLĂȘESCU, D.
  • 1862 ANTONESCU, D.
  • 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
  • 1927 ZELETIN, Neolib., 100: A fost dat … partidului național liberal să rămână acultural și acefal; mai curând un automat de muncă decât un organism gânditor.
  • 1945 PANDREA, Portr., I, 273: Această burghezie acefală a repudiat pe C. Stere, trimițându-l, după instigația unor generali național- țărăniști și a lui Stelian Popescu, în rândurile „trădătorilor” de patrie.

✧ P. ext.
  • 1929 Viața rom. (R.), nr. 11–12, 387: Revoluția basarabeană are un caracter acefal. … Fruntașii acestei mișcări nu duc masele după ei, ci sunt ridicați de mase, târâți de ele, sunt aruncați la suprafață de către valurile revoluției.
✦ Fig. (Despre oameni, și substantivat, m.) Fără o doctrină și o ideologie proprie; peior. lipsit de judecată, de discernământ; acefalic.
  • 1926 VINEA, Pub., III, 280: Mai elementar, mai la îndemâna oricărui agramat și acefal în căutarea unei doctrine politice, mărturisim, nu se poate.
  • 1939 ARGETOIANU, Îns. VI, 144: Moartea lui nu e nicio pagubă – numai pentru acefalul de Măgureanu și pentru licheaua de părintele Antal, nepotul, e un dezastru.
  • 1945 PANDREA, Portr., I, 274: Nu simțiți disprețul nostru, voi, acefalii, paraziții, grosolanii și cu obrazele tovaline?
  • 1956 Viața rom. (R. US.), nr. 6, 249: Năstrușnicii teoreticieni ai idealizării eroului prin transformarea lui în manechin ambulant vădesc o nemaipomenită oroare față de tot ce înseamnă stare sufletească, reflecție, încât s-ar părea că idealul lor uman este insul acefal și cu inimă pietrificată.
  • 1971 Viața rom. (R. US.), nr. 9, 78: Cu bună sau rea credință scriitorul poate fi sau se poate crede a fi apolitic, afilozofic, acefal.
  • 1990 Viața rom. (R. US.) – SN, nr. 1, 12: S-a scris mult despre Eminescu înainte și în vremea din urmă cu toate interdicțiile și stupidele prescripții ale celor mai strâmte și bâlbâite capete din țara asta în frunte cu acele al impostoarei analfabete cu titlu academic măsluit și al siniștrilor ei jandarmi acefali cu manta de generali.

✦ (Despre curente literare, opere etc.) Lipsit de o direcție precisă, de repere; confuz.
  • 1945 PANDREA, Portr., I, 11: În creația literară și artistică, gânditorul critic are ocazia să surprindă mecanismul omului și al civilizației omenești și să le consemneze, nu în legi (aceste ambițiuni deșarte aparțin unui pozitivism acefal și unui materialism vulgar), ci în regularități impresionante științifice.
  • 1973 Viața rom. (R. US), nr. 12, 115: Criticul se arată mai mult decât oricând până acum preocupat de implicațiile teoretice ale actului critic și chiar de posibilitățile metodologiilor moderne, manifestându-și disprețul față de empirismul acefal.
  • 1984 SIMION, Scriit., III, 583: Spirit angajat, ascuțit, om de gust, a încercat să reprime prin analize caustice poezia proletcultistă și proza acefală, artificială din epocă și a reușit în unele cazuri.

✦ Fig., rar Care își abandonează voința; care se lasă condus, dirijat.
  • 1988 PLEȘU, Minima, 45: Posibilitatea de a alege binele nu orbește, sub un acefal teleghidaj angelic, ci în deplină convingere, în clara lumină a conștiinței, e marele dat făcut umanității, norocul și privilegiul ei.
5. (Despre versuri) Care nu are început; al cărui început este trunchiat.
  • 1848 NEGULICI, Vocab.
  • 1873 LMD, I.
  • 1966 STREINU, Versificația, 94: Pentru disciplinarea materiei, care se dovedește mai totdeauna rebelă, … [George Saintsbury] adoptă o terminologie veche (vers „acefal”, „catalectic și acatalectic” … și una nouă („vers redundant”: prisositor ș.a.), cu totul inutile versificației neolatine.

✦ (Despre manuscrise, texte etc.) Care nu are început; al cărui început s-a pierdut.
  • <1898–1899> Analele Acad. Ist., seria 2, tom XXI, 305: Analele erau acefale; nu dădeau, ca cele moldovenesci, „începătura”.
  • 1901 IORGA, Ist. Lit. (XVIII), I, 130: Ms. 256 al Bibl. Ac. Rom. E un vechi ms. acefal și neterminat.
  • 1931 Bul. Com. Monum., 101: Pe un Octoih acefal se cetește: „Să să știe că la acest Octoic am dat și parale 3 tocma…”
  • 1971 Studii, nr. 5, 1 030: Pe filele 1–7, scrise de altă mână, dar pe aceeași hârtie din primii ani ai secolului al XV-lea, găsim un scurt dicționar mitologic, acefal, pare-se …, care lămurește, spre folosul cititorului creștin, aluziile lui Grigore la felurite personaje din literatura profană în patru din cuvântările sale.
  • 1985 LR, nr. 1, 48: Prin această filă … s-a încercat să se completeze lacuna pe care o prezenta textul … devenit acefal prin pierderea primei file.
  • 2006 MAREȘ, Cărțile pop.,132: Textul Pascaliei de la f. 420r, care cuprinde materia pentru anii 1592–1613, este acefal.

6. ZOOL. S. m., s. n. (La pl.) Clasă de moluște care nu au decât gură, fără umflătura cefalică; lamelibranhiate; (și la sg.) moluscă din această clasă.
  • 1862 Isis, nr. 30, 240: La acefali (scoici, midii, stridii) sunt indivizi care au secse separate, alții au secsele întrunite p-un singur individ, aici fecondația se face înăntru corpului iar desvoltarea puilor în apă.
  • 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
  • 1873 LMD, I.
  • 1885 Contemp. (R), nr. 8–9, 309: Foarte bătătoare la ochi este lipsa totală de cephalopode, de acefale și de corali cari în fauna a doua și a treia a silarianului se arată în câtime extraordinară și foarte bogate în forme.

✧ (Adjectival)
  • 1929 RESMERIȚĂ, D. Etim., 5: Stridiile sunt acefale.
  • 1951 LTR, III, 398: [Lamelibranhiatele] sunt acefale, cu corpul moale, bilateral simetric, având pe laturi câte o pereche de bronhii care sunt acoperite de o răsfrângere tegumentară (manta).
  • 2005 DEM, II, 868: Lamelibranhiate: clasă de moluște … acefale (lipsite de cap) de unde numele de Acephala și pelecipode (Pelecypodd) cu piciorul ca o lamă de topor, musculos.
  • 2003 D. Etim. Term. Șt.2, 305: Pelecipode … clasă de moluște acvatice acefale, cu cochilie calcaroasă.

– Pl.: acefali, -e.

– Var.: achefál s. m.

– Din fr. acéphale. – Achefal < gr. ἀκέφαλος.

Referințe bibliografice:
1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 2005 C. MOROIANU, Dubl. Etim., 188; 2007 DEXI; 2023 DELR2 (delr.lingv.ro).

Nimic de afișat

Intrare de dicționar