Fig. Lipsă de doctrină, de ideologie; peior. lipsă de rațiune, de discernământ.
- 1925 Cuvântul, nr. 212, 1: După guvernarea liberală de stearpă mediocrație, de pretențioasă nulitate în care … talentul, chiar existent, se exila ca să nu se usuce; după regimul unui asemenea acefalism imperativ și sufocant s-ar crede că lumea ar fi dornică de acele străluciri de pură intelectualitate, care chiar când nu cre[e]ază, farmecă.
- 1975 BĂNCILĂ, Definiția filoz., 139: Eriugena spunea că filozofia și religia au același obiect … (nici religia nu e fără „știință” – nu e pur sentiment, pur acefalism grav, cum nu e nici arta, și nici filozofia nu e fără sentiment).
- 1993 România liter. (S.), nr. 7, 13: Să propovăduiești „apolitismul“ tocmai când faci politică … înseamnă să râvnești la o convertire posibilă a prostiei în cinism. Pretenție zadarnică, deoarece cinismul presupune o identitate. Or, „mutanții” noștri și-au pierdut identitatea. Acționând printr-un acefalism disponibil, ei au devenit un caz socio-clinic.
- 2015 Contemp. (S.), nr. 8, 7: Oricât ar combate Ierunca retorismul revoluționar, el numește fenomenul cu eleganță „acefalism poetic”.
Încă 3 citate
– Din fr. acéphalisme.
