Fig., peior. Lipsit de judecată, de discernământ; fără o doctrină și o ideologie proprie; acefal (4).
- 1923 Adevărul, nr. 12 184, 1: Dintr-o scrisoare a d-lui G. Drăgănescu, avocat din Pitești, extragem: „Brute acefalice care se reped la capul celor ce-l au, vor fi cât pământul”.
- 1928 VINEA, Pub., IV, 374: Conducătorii, apoi, mai au dreptul la o admirație sinceră a condușilor, și care să nu fie numai strict disciplinară. În cele mai acefalice medii, se afirmă pretenția la o întâietate spirituală, și am auzit, odată, pe însuși d. Vintilă Brătianu disertând într-un cerc de casă și ascultându-și cu plăcere frazele scâlciate și înțelesurile lor primare.
- 1999 România liter.(S.), nr. 13–14, 40: „Noi” și „eu” apar ca entități identice, reunite de tirania biografiilor sumare, gata făcute, moștenite ca atare, care aglutinează individul în marele monstru acefalic al seminției umane.
- 2008 Dilema veche, nr. 230, 12: În consumerism, unde anything goes, provided it goes techno, disciplinele fericirii sunt instantaneu ideologizabile (ca sectarism, kitsch comunitar, acefalică tehnologie cu față umană, bazare de suflete New-Age atârnate, ca rufele, lasoare…). Aici întrebarea esențială e to be or not to buy.
Încă 3 citate
– Pl.: acefalici, -ce.
– Din fr. acéphalique.
