Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
ACCEPTÁRE s. f.
Acțiunea de a accepta și rezultatul ei.
1. JUR., FIN. Consimțământ pentru achitarea unei cereri de plată; accept (1), înv. acceptațiune; concr. semnătură de aprobare pusă pe o poliță prin care semnatarul se obligă să plătească la scadență suma din polița respectivă. Cf. accepta (1).
  • 1839 VAILLANT, Vocab.
  • 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
  • 1881 EMINESCU, Pub., IV, 484: Accept. Creditul unei afaceri se întrebuințează ca capital prin acceptare de polițe. Specula de bursă.
  • 1887 Cod. Comer., 10: Acceptarea cambiei plătibilă într-un alt loc decât acela al reședinței acceptantului, trebuie să arate persoana prin mijlocirea căreia urmează să se facă plata.
  • 1935 MO, nr. 293, 11 195: Pentru angajări de credite se cer ambele semnături, iar emiterea sau acceptarea de polițe sau efecte de comerț este formal interzisă.
  • 1949 Legisl. Ec. Plan., 526: Nu este necesară acceptarea cererilor de plată pentru sumele prevăzute în facturi sau documente privitoare la transporturi feroviare și alte servicii pentru care există tarife.
  • 1980 Rev. Economică, nr. 23, 5: Din exemplul prezentat rezultă din plin avantajele pe care le prezintă cambia ca intrument de credit: cumpărătorul obține credit, putând astfel să-și finanțeze afacerile, fără vreun efort deosebit, doar obligându-se cambial, prin semnarea de acceptare a cambiei.
  • 1998 D. Dr. Afac., III, 161: [Scadența] … se împlinește după scurgerea unui anumit număr de zile, săptămâni, luni, ani, din ziua prezentării cambiei la acceptare, iar dacă nu există acceptare, din ziua protestului.
  • 2010 MO, nr. 109, 14: La estimarea valorii se vor lua în considerare toate costurile aferente, modalitatea de dobândire din opțiunile posibile, eventualele majorări ca urmare a acceptării ajustării prețului contractului [de achiziție publică], precum și orice eventuale suplimentări față de obiectul inițial.

2. Admitere, consimțire, accept (2); recunoaștere. Cf. accepta (2).
  • 1850 MAIORESCU, în B. Contemp., I, 336: După ce Șuluțiu n-a acceptat denumirea de aici, de vicariu, și după ce a venit și de la papa acceptarea resemnațiunei lemeniane, a scris la Capitul să-și aleagă vicariu.
  • 1855 România liter. (F.), nr. 34, 398: Provocarea să se pedepsască cu închisoarea de la 3–4 ani. Aceptare cu 1–3 ani.
  • 1857 POLIZU, Vocab.
  • 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.
  • <1868–1870> EMINESCU, Fragmentarium, 22: Progresul e de fapt mai mult o abandonare a vechilor păreri și acceptarea altora noi, care mâine vor fi și ele învechite.
  • 1877 ap. KOGĂLNICEANU, Orat., II4, 335: Nu am să intervin în acceptarea sau neacceptarea demisiunei onor. domn Tețcanu; voi să rectific oarecare cuvinte, cum că domnia-sa ar fi dat demisiunea sa pornit dintr-o mâhnire sufletească.
  • 1888 Acte Șch., 208: Cum să mai și sperăm o îmbrățișare a școalei din partea poporului, dacă acesta nu vede la fiii săi cunoștințe cari să-i asigure încredere pentru ușurința traiului, care e punctul cel mai simțitor al aceptărilor lui.
  • 1890 Transilvania, nr. 5, 142: Tot sub rubrica A. vom înșira cuvintele latineșci și greceșci introduse în Ardeal prin influența nemților … acceptare = primire.
  • 1893 DDRF, I.
  • 1918 IORGA, Mem., I, 287: În aceste tradiții nu stă acceptarea unor condiții de pace rușinoase. Strămoșii noștri au preferat moartea, acestei umilinți.
  • 1933 IONESCU, Pub., II, 60: Seriozitatea este (în critica literară, de pildă) acceptarea, conștientă sau nu, a regulilor jocului.
  • 1939 ARGETOIANU, Îns., VII, 176: În afară de comuniști, un grup destul de însemnat de pacifiști naționali, dacă nu se gândesc la o acceptare pură și simplă a propunerilor de pace germane, socotesc totuși indispensabil a le lua în discuție.
  • 1941 CĂLINESCU, Ist. Lit. Rom., 734: Ca la Swift … miezul literar stă în completa acceptare a absurdului.
  • 1948 Filocalia, III, 176. Căci Carmelul înseamnă „acceptarea [recunoașterea] tăierii împrejur”.
  • 1960 Viața rom. (R. US), nr. 5, 99: Recunoașterea unor limite absolute ale rațiunii umane e o acceptare implicită a ideii existenței lui Dumnezeu.
  • 1970 BLANDIANA, Calitatea, 48: Sentimentul național este un amestec fierbinte de mândrie și de regret, este acceptarea de către fiecare dintre noi a istoriei așa cum este ea.
  • 1978 PALEOLOGU, Treptele, 126: Iată așadar … o antinomie ce nu se poate rezolva decât prin acceptare, termenii ei impunându-se cu egală îndreptățire.
  • <1986–1987> NOICA, Modelul, 15: Și este probabil că, după gândul lor, soluția rămânea un simplu expedient, fără ca ei să vadă că acceptarea aceasta a unei situații de fapt exprima o situație de drept.
  • 1994 LIICEANU, Despre limită, 14: Libertatea gravitațională presupune acceptarea condiției de a construi pe un teren străin.
  • 2003 PLEȘU, Despre îngeri, 87: Martirajul e acceptarea unei suferințe nemeritate.

✦ JUR. Manifestare a voinței de a dobândi un anumit drept ori de a primi o succesiune sau o ofertă de încheiere a unui contract; (în dreptul internațional) aderare la clauzele unui tratat, ale unei convenții; înv. adoptare a unei legi.
  • 1864 Cod. Civ. (1864), 170: Se dă eredului din ziua deschiderei succesiunei 3 luni pentru facerea inventarului. I se mai acordă pentru a delibera asupra acceptărei sau repudierei succesiunei un termen de 40 de zile, care va începe a curge din ziua expirărei a celor 3 luni date pentru inventar.
  • 1879 România lib. (C.), nr. 484, 2: Ministerul unguresc a elaborat deja un proiect și el va supune curând camerei spre acceptare, prin care limba maghiară se impune întăi ca limbă de studiu în toate scoalele poporale române de peste munți.
  • 1889 G. TOCILESCU, C. Procedură civ., II, 225: Co-moștenitorul strein, prin simplul fapt al acceptărei succesiunei, s-a obligat singur și prin faptul său personal către [moștenitorul] român.
  • 1895 Doc. Bârl., I, 188: Toate documentele relative la proprietatea casei cu locul ei, ce donez Bisericii Sf. Ilie, prin actul de față, le voi înmâna epitropiei acestei biserici în momentul când ea va consimți la acceptarea acestei donațiuni.
  • 1907 Bul. Deciziunilor, XLVI2, 1 674: Considerând că acceptarea, de care se face mențiune în motivul de casare, deși nu este discutată de Curte, … nu constitue o omisie esențială, deoarece din toate motivele date de Curte rezultă că arendașii I. Kaufman și ceilalți au fost în drept să nu accepte contractul așa cum l-au prezintat proprietarii.
  • 1915 D. ALEXANDRESCU, Expl. Dr. Civ. Rom., 245: Buna credință va trebui să existe în momentul morței testatorului, iar nu în momentul acceptarei legatului, căci acceptarea, legatului nu face decât să confirme o achiziție realizată de drept.
  • 1930 HAMANGIU – NICOLAU, Dr. Roman, I, 332: Unele acte strict personale – cum este acceptarea unei succesiuni – nu puteau fi făcute de sclav.
  • 1959 Pr. Dr., 427: Acceptarea și renunțarea la succesiune constituie acte juridice unilaterale care nu pot fi afectate de nici o modalitate (condiție, termen etc.).
  • 1973 Manuscriptum, nr. 3, 145: După un preambul semnat de autor, sunt reproduse: actul de deces, parte din inventarul lucrurilor rămase, – numai lista cărților –, o declarație de acceptare a moștenitorilor legali și lista lucrurilor scoase la licitație.
  • 1991 MO, nr. 18, 4: Prezentul protocol intră în vigoare în prima zi a celei de-a patra luni de la data la care două treimi din statele care sunt părți contractante ale convenției … l-au semnat fără rezerva ratificării, acceptării sau aprobării, l-au ratificat, acceptat sau au aderat.
  • 1995 MO, nr. 176, 7: În regimul de renunțări la succesiune se vor trece toate declarațiile de renunțare, precum și cele de acceptare sub beneficiu de inventar.
  • 2016 Even. Zilei, nr. 7 856, 17: În cazul neprezentării și în lipsa dovezilor privind acceptarea succesiunii, se va prezuma renunțarea … la moștenire.

3. Recunoaștere, includere a cuiva ca membru într-un grup, societate (exclusivistă), familie, clasă socială; p. ext. validare, integrare cu drepturi depline în plan social; validare a unei învestituri politice; integrare a unui stat într-o alianță politică sau militară. Cf. accepta (3).
  • 1929 Analele Acad. Ist., 303: În a doua Adunare a Societății [Națiunilor], – în urma acceptării ca membri a Estoniei, Lituaniei și Letoniei, – aceste trei State trebuiră să semneze, în prealabil, o declarație care să satisfacă dorința Adunării din 15 Decemvrie 1920, referitor la dreptul minorităților.
  • 1940 Arh. Som., nr. 28, 17: Se află în tablou date privitoare la averea mișcătoare a popilor, însemnări despre raporturi familiare ale unora și datele importante ale hirotonirei și acceptării în sânul bisericii unite.
  • 1946 ARGHEZI, Tablete cron., V, 43: Acceptarea în Academie a vanităților fără alt plasament și a oamenilor de cauciuc atârna de o atitudine de adulație față de un staroste.
  • 1962 Studii, nr. 3, 554: Matiaș Corvin putea încă la 15 august, fără greutate, să-l zvârle afară din Țara Românească pe Radu (lucru pe care nu l-a mai putut face în octombrienoiembrie din pricina acceptării lui Radu de întreaga țară (adică de întreaga boierime) în toamna anului 1462.
  • 1984 Studii, nr. 2, 174: În întâmpinarea dreptului de a candida a[l] lui Grigorie Sturdza, dar nu și a acceptării lui ca domn, intervine Vasile Alecsandri: „insuflat de un spirit de conciliare”, el face apel la simțământul candidatului, care „nu și-a căpătat îndestul titluri pentru a pretinde la acest înalt post”.
  • 1997 BOIA, Istorie și mit, 90: Amplificarea naționalistă a trecutului nu servea nicidecum unui proiect autohtonist, ci, dimpotrivă, apropierii societății românești de civilizația occidentală și acceptării României ca stat cu drepturi depline printre statele europene.
  • 1998 BLANDIANA, Eu, 319: Este destul să wne gândim că prima dintre condițiile acceptării noastre în NATO este o definiție clară a proprietății, definiție pe care toate celelalte țări din Est au dat-o.
  • 2001 PATAPIEVICI, Omul, 311: Pe măsură ce societatea omogenă și universalizantă a modernității cedează pasul societății mozaicate a identităților multiculturale (proprie postmodernității politice), spațiul concurențial al minorității va deveni tot mai aglomerat, iar lupta pentru acceptare și recunoaștere va deveni tot mai încrâncenată.
  • 2016 Enc. Asist. Soc., 979: Valorile asistenței sociale, chiar dacă pe parcursul dezvoltării societății au suportat unele schimbări, au fost orientate întotdeauna spre promovarea solidarității, ajutorului, grijii față de alții, includerii și acceptării altora, echității sociale și demnității individului.

4. Supunere în fața unei voințe superioare, resemnare în fața morții, a destinului. Cf. accepta (5).
  • 1933 VULCĂNESCU, Dim. Rom. Exist., 47: Pe ce se-ntemeiază acest istorism, într-o generație pe care am văzut-o după predecesorii mei hotărâtă să revizuiască totul, gata să înceapă tot de la-nceput …? Pe „acceptarea fatalistă” a acestui duh al lumii, cum crede Petru Comarnescu?
  • 1941 SEBASTIAN, Jurn., 366: Un moment de înlemnire, de spaimă neputincioasă, de disperare. Și pe urmă vechiul meu sentiment de inutilitate, de predare în fața nenorocirii, de acceptare cu ochii închiși a catastrofei.
  • 1946 RALEA, Explic. Omului, 236: Cel ce face un sacrificiu caută o expiațiune. E o conciliație cu divinul în urma unei renunțări, a unei amputări, a acceptării unei suferințe în compensație, ca și în cazul ascetismului.
  • 1962 PREDA, Risipitorii, 695: Dumneata înțelegi prin acceptare abandonare. Prin acceptarea a ceea ce există, inclusiv suferința, eu înțeleg angajarea, care e o acțiune și nu un abandon.
  • 1965 Viața rom. (R. US), nr. 3, 109: Ce atitudine ia eroul baladei în fața morții? Și nu putem decât să repetăm ceea ce au spus atâția alții, începând cu Alecsandri și Michelet și continuând cu Coșbuc și Sadoveanu: este o atitudine de resemnare, de acceptare a ceea ce i se pregătește.
  • 1999 MARINO, Viața, 19: Tot ce depinde de mine personal am căutat să fac „bine”, cât mai bine posibil. Dar eu nu puteam să fac „tot”. De unde, treptat, o anume blazare și indiferență superioară. O acceptare demnă și calmă a unor situații pe care, oricât de mult aș fi dorit, nu le puteam modifica sau controla, într-un sens sau altul.
  • 2001 PATAPIEVICI, Omul, 383: A fi conservator implică o acceptare resemnată și senină a faptului că, pentru om, ca ființă creată de Dumnezeu, persona est ultima solitudo.
  • 2008 N. MANOLESCU, Ist. Crit. Lit., 494: E destul de limpede, în schimb, faptul că există la amândoi prozatorii [Sadoveanu și Agârbiceanu] preocupări asemănătoare, aceeași atmosferă morală a satului, ca și o foarte măsurată acceptare a fatalității care stăpânește destinele tragice ale unor ființe neînsemnate.

5. PSIHANAL. Integrare a realității în viața conștientă.
  • 1946 RALEA, Explic. Omului, 202: Acest act de credință e un act de credit total, de încredere nestingherită, o acceptare gratuită și globală, fără rezerve posibile, față de datele experienței ori de concluziile rațiunii.
  • 1978 D. Psih., 35: Există o problemă a dirijării pozitive a … [agresivității] prin … acceptarea rațională a frustrației.
  • 1994 LIICEANU, Despre limită, 113: Trebuie mai întâi să „mă plac” pentru a mă suporta ca personaj principal al propriei vieți și pentru a face din mine subiectul libertății mele. Fără această împăcare cu sine, fără această cunoaștere și acceptare de sine, orice preluare în proiect rămâne crispată.

– Pl.: acceptări.

– Var.: înv. aceptáre, acitáre (1839 VAILLANT, Vocab.) s. f.

– V. accepta.

Referințe bibliografice:
<1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.); 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1975 DEX; 1993 D. Enc., I.; 1999 M. D. Jur.; 2001 D. Ec2; 2001 MDA, I; 2007 DEXI.

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar