1.
Adj., s. m. și f. (Persoană sau grup de persoane) care acceptă, care admite ceva; acceptant (2).
- 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
- 1873 LMD, I.
- 1926 VINEA, Pub., III, 249: E atâta prostie și sfruntare din partea „grosului” expozanților, pe de o parte – din partea juriului acceptator, pe de alta, … că greața e tăiată, revolta depășită și descurajarea te escortează de-a lungul celor câteva macabre încăperi în cari s-a instalat morga și cimitirul artei plastice.
- 1933 Universul (C.), nr. 180, 1: Convenția pentru acceptator la definiția agresorului are pentru România – în legătură cu situația ei față de Rusia – o importanță deosebită.
- 1987 D. Enc. Psihiatr., I, 85: Lipsa unei maturități a personalității este complex exemplificată și de faptul că, de multe ori, astfel de persoane simt nevoia de încurajare și de „sfaturi prietenești” în schimbul cărora oferă „înțelegere mutuală” și „explicații, credibile” față de microgrupul acceptator.
Încă 4 citate
✦
JUR. (Persoană) care își dă acordul de a urma procedurile legale în cazul unei succesiuni,
moșteniri; acceptant (2).
- 1891 Legi, regul. stare civ., 53: Acceptațiunea poate fi sau espresă sau tacită; este espresă când acceptatorul își însușesce titlu sau calitatea de erede.
- 1999 Cuv. Liber., nr. 2 834, 9: Dreptul de opțiune succesorială este un drept absolut, cunoscut și recunoscut ca atare în lume. Legea nu poate să facă din renunțător un acceptator și nici invers.
Încă un citat
2.
Adj., s. m. JUR., FIN. (Persoană fizică sau juridică) care acceptă o formă de plată; acceptant (1).
- 1887 Lupta, nr. 354, 2: Este însă un al treilea factor care în această ipoteză poate tulbura mai simțitor raporturile. Acest al treilea factor este siguranța, solvabilitatea acceptatorului poliței, creditul general de care să bucură țara debitoare etc.
- 1942 Enc. Agr., IV, 52: Pentru ca o m[onedă] să fie primită cu încredere, acceptatorul trebue să aibă siguranța că nu e înșelat.
- 2008 MO, nr. 347, 11: În vederea asigurării efectuării plății impozitelor menționate la art. 2 de către persoanele fizice, Agenția Națională de Administrare Fiscală va încheia contracte cu bănci acceptatoare de tranzacții online cu carduri, selectate în acest sens.
Încă 2 citate
3.
S. n. ECON. Aparat care acceptă plata unor servicii prin diverse mijloace; acceptor (3).
- 2005 MO, nr. 75, 29: În oboare sau alte locuri publice autorizate, livrările de bunuri efectuate prin automatele comerciale … funcționează pe baza acceptatoarelor de bancnote sau monede.
- 2014 Renașterea băn., nr. 7 503, 6: loc. Proiectul are mai multe componente, nu numai plata cu cardul la ghișeu, dar și cea cu cardul online și posibil alt acceptator de plată.
Încă un citat
– Pl.: acceptatori, -oare.
– Var.: acceptatóriu, -ie (1859 BĂLĂȘESCU, D., I) adj.
– Accepta + suf. -tor. – Pentru sensul 2, cf. fr. accepteur. – Pentru sensul 3, cf. engl. acceptor.
Referințe bibliografice:
1906 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1939 SCRIBAN, D.; 2023 DELR2 s. v. accepta (delr.lingv.ro).
