1.
S. m. și f. Membru al unei academii (3); înv. academian (2), academic (3), academiac (2).
- 1825 VÂRNAV, Filos. Moral., I, 131v/19–20: Dar știu că de aice au răsărit eresul (secta) academisienilor, care să îndoaie despre atâtea multe lucruri.
- 1829 Curierul rom., nr. 64, 2721/12: Gazeta de la Tiflis înștiințează scrisoarea următoare a profesorului Parot, fiul academicianului D. P. Saicovski.
- 1837 Albina rom., nr. 61, 260: În urma propunerii Ministrului a Învățăturilor Publice, D. Pero, academițian și profesor al Universității Împărătești de la Dorpat, au primit învoirea a face în această vară o călătorie spre folosul științelor la Capul Nordic.
- 1853 KOGĂLNICEANU, Trad., 592: Un academician francez, și cu dânsul mulți erudiți germani, trăgând „servare” din „salvare”, a scos cuvântul „slava”, glorie, care a dat numele slavilor, ca etimologie cuvântului „sclav”.
- 1880 EMINESCU, Pub., III, 439: Un ilustru academician descrie, sub pseudonimul Erdman de Hahn, persoana Domnitorului ca pe principala cauză a tuturor nenorocirilor noastre.
- 1885 Lupta, nr. 34, 1: Totdeauna am avut o mediocră stimă pentru academie și academiciani.
- 1887 România lib. (C.), nr. 3 017, 2: Ne vom mărgini dar a indica în treacăt punctele mai principale sulevate de academiciani.
- 1889 CARAGIALE, Pub., 398: „Românismul”. – Primele arme ale unui academician.
- 1891 Unirea, nr. 17, 133: Regele dădu apoi cuvântul augustei academiciane Carmen Sylva, care a citit o poemă în proză.
- 1893 DDRF, I.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 1909 ZAMFIRESCU, Pub., II, 5: Memoria [colegului meu] îmi este, ca om, atât de scumpă, încât mă tem, ca academician, că nu voi putea rămânea destul de cumpătat în cercetarea meritelor sale.
- 1916 LOVINESCU, Crit., II, 310: Sala de așteptare a lui Faguet lua duminica dimineața, când primea, o înfățișare pitorească… Într-o mică odaie tapisată cu cărți stăteau îngrămădite în picioare vreo douăzeci de persoane… Și ce amestec de lume!… De la academiciani sau scriitori cunoscuți și până la bătrâni cabotini sau „théâtreuse” sulemenite.
- 1922 PUȘCARIU, Mem., 553: Masa am luat-o, precum ți-am scris, la Automobil-Club, unde Duiliu Zamfirescu a dat un dineu elegant, cu șampanie, academicienilor.
- 1933 BERECHET, Ist. V. Dr. Rom., I, 143: Nu rămânem deloc surprinși de descoperirea făcută în 1921 de academicianul Andrei Bărseanu, găsind într-un sbornic expus la expoziția din Sighetul Marmației, 12 foi (24 pagini) tipărite.
- 1941 Gândirea, nr. 2, 11: Noua academiciană, poeta Ada Negri, care de mult este prețuită de noi, Românii, … găsește în România o caldă mulțumire a faptului că Italia a înțeles-o așa precum ea merită.
- 1952 A. VOINESCU, Jurn., 639: Când citesc însă în jurnale atâtea nume de femei rectori, academicieni, scriitoare, profesoare de care nu aveam habar, realizez că în fond s-a ivit o lume nouă, cu problemele ei, cu interese noi vitale, și mă simt străină.
- 1962 ARGHEZI, Pensula, 412: Cu ani mulți în urmă, academicianul Alexandru Rosetti, profesor filolog – după o clasificare decorativă, evoluată științific, lingvist – conducea o editură literară.
- 1979 IORDAN, Mem., III, 76: Alegerile de membri, titulari, corespondenți sau onorifici, se făcea[u] prin vot secret, cu două treimi din totalitatea academicienilor propriu-ziși.
- 1999 GOMA, Jurn., VII, 178: Și păcat că [Libération] nu dă numele „scriitorului sârb, academician pe deasupra, care mă prezentase presei ca «reprezentant al lagărului învingătorilor de la Kosovo»”.
- 2008 N. MANOLESCU, Ist. Crit. Lit., 297: Sfârșitul nostimei anecdote (în care academicianul francez, uluit de știința de carte a locotenentului, repetă mecanic aceeași exclamație: „Ah! Je vous fais compliment”) a făcut pe cineva să se gândească la Un pedagog de școală nouă.
Încă 21 citate
✧
(Adjectival)
- 1923 D. GUSTI, Pag. Alese, 203: Cu titlu de curiozitate mai adăugăm că Academia lui Frideric număra numai 5 germani, iar restul francezi, elvețieni, italieni, hughenoți și pe prima femeie academiciană, pe împărăteasa Caterina a Rusiei – Licurg și Solon laolaltă, cum o numea Frideric.
✧
Ironic
- 1845 Curier a. sexe, VI, 118: Vedeai que presidentul academiei Innorantsilor îi scria o scrisoare ca cum ar fi officială, în quare, până să n-o declare de academiciană, îi numera unul quâte unul toate meritele, și o felicita que a putut trage asupra-și, atât de departe, simpatia unei societăți atât de eminente.
- 1879 EMINESCU, Pub., II, 339: D. Brătianu, reînsărcinat cu formarea cabinetului, [o] să ne puie iar în față zavistnica și neputincioasa figură a d-lui Stătescu, universal incapabila mască a d-lui Câmpineanu, și poate încă pe vrun academician cu patru clase primare, care și-a completat studiile la facultate[a] de pișcherlic a redacției „Românului”.
- 1975 BĂLĂIȚĂ, Lumea, 300: Așa crezi tu, trufașule, crede mai departe, un calcul, o formulă, un loc geometric, osia lumii poate fi lucrată la strung. Lucreaz-o, academicianule!
Încă 2 citate
2.
S. m. Înv., rar Academic (1).
- 1841 ALECSANDRI, Modista, 315: CLARA (cu un aer blând): Tânărule academician… (Lui Cârcei.) Îl numesc tânăr academician pentru că aista-i meșteșugul lui.
3.
Adj. Rar Academic (4).
- 1928 A. HOLBAN, Călăt., 505: În muzeu vedem … volumele și manuscrisele legate savant. Așa lugubra „Histoire sans nom” e legată în negru, iar Médaillons de l’Académie în verdele academician.
- 1933 VULCĂNESCU, Dim. Rom. Exist., II, 60: Există și la noi, în București, familii de parveniți culturali, care se simt obligate să se pameze în întregime, părinții laolaltă cu odraslele și cu musafirii, în fața oricărei nuvelete a vreunui prozator academician.
Încă un citat
– Pronunțat: -ci-an.
– Pl.: academicieni, -iene, înv. (m.) academiciani.
– Var.: înv. academisián, academițián s. m.
– Din fr. académicien.
Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2004 URSU – URSU, Împr. Lex., I; 2007 DEXI; 2023 DELR2 s. v. academie (delr.lingv.ro).
