Care ține de academie (2).
- 1727 St. Doc., XIII, 10: Întoarsă și tipărită în Sămbăta-Mare, în tipografia academicească.
- 1744 în DÎLR, 89: Tipărit în Cluj, în tipografia academițască.
- 1778 ap. URECHIA, Ist. Rom., II, 271: Smeritul archimandrit monăstirei Putnei Vartolomei Măzăreanul mădular academiceștei Teologii Chievului și îndreptător școalelor domnești, episcopești și monăstirești a Moldaviei … dăm adeverință cu această carte a noastră.
- 1821 L. ASACHI, Bordeiul, 16/17: Aceasta foarte dovedeaște trebuința soțietăților academicești, ca să orânduiască adevărurile împrăștiiate pe toată fața pământului.
- 1829 Acte Bas., I, 265: După ce au săvârșit pusul în cutare seminariu (sau academie) au fost slobozit cu atestat de a cutărui razread (sau cu cutare academicească treaptă).
- 1835 Acte farm., 82: După legile doftoricești nimeni nu să îngăduește a întrebuința meșteșugul doftorii, fără numai cel care este împărtășit cu diplomă academicească.
- 1944 RĂDULESCU-MOTRU, Mărturisiri, 197: Însemnările autobiografice pe care le scrie Eufrosin Poteca, înainte de a părăsi Pesta, în aprilie 1829, … au o deosebită importanță, prin aceea că ele adaugă multe date, noi și interesante, la acelea pe care le avem despre spiritul în care funcționa prima școală românească academicească de la începutul secolului trecut.
- 1980 D. R. POPESCU, Tiron, I, 574: Păsările, în inconștiența lor zburătoare, nici n-ar fi știut vreodată că au survolat pământul nemuririi … Dacă am adopta un ton mai academicesc, ne-ar trebui și un răspuns pe măsură, serios și grav.
Încă 7 citate
– Pl.: academicești.
– Var.: înv. academițắsc, -áscă adj.
– Din lat. academicus, germ. akademisch (incluse în seria adj. în -icesc), rus. академический.
Referințe bibliografice:
1992 DÎLR; 2004 URSU – URSU, Împr. Lex., I, 39; 2023 DELR2 s. v. academie (delr.lingv.ro).
