Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
ACADÉMIC, -Ă s. m., adj., adv.
1. S. m. Profesor într-o instituție de învățământ superior; înv. student, înv., rar academician (2). Cf. academist (1).
  • <1667–1669> C. CANTACUZINO, Note, 128v/20: Îl cheamă Antonie Dalacfa, academicul.
  • 1818 BUDAI-DELEANU, Lex. Rom.-Nemț., I, 206v/8.
  • 1822 DRLU, I.
  • 1838 MURGU, Scris., 296: Pentru răpaosarea preavrednicului boier Grigore Ghica am simțit durere … Împărtășiți această a mea condurere C. Catinchei; împărtășindu-vă și eu precum că și însumi mă aflu în jale după mult iubitul meu frate, fostul academic militar la Viena, pentru a căruia răpaosare mai deunăzi am primit veste.
  • 1855 România liter.(F.), nr. 22, 2572/32: Aducem aminte de aceste [facultăți] numai ca să nu se uite tradiția academică… cu toate că în obște numirea de academie – și de academici și academiști fără deosebire – se dă numai zidirei.
  • 1860 FILIMON, Escurs., 109: Acel secretar [al Academiei] … văzuse mai multe generațiuni de studenți ieșind din sanctuarul științelor cu grade de doctori … și aceasta îl făcuse să crează că a devenit și el un academic.
  • 1885 Gazeta de Transilv., nr. 197, 2: Nepatrioți sunt toți acei archierei, profesori de universitate și de școale, preoți, literați și academici, cari în loc de a propaga toleranță, iubire reciprocă, studiu serios, morala adevărată, fac politică de rasă, se mestecă în luptele politice militante și … sprijinesc și propagă idei fanatice.
  • 1928 IORGA, Ist. Învățământ., 39: Bubuli, Bubulios, s-a așezat apoi în țerile noastre, făcând versuri grecești, ca pentru „Orologiul grec” din 1714. Un „popă”, un canonic de la Sant’Antonio, Alvisio Florio, îl luă în gazdă … În aceeași casă, un „academic”. Antonio dall’Acqua, autorul panegiricului lui Angelo Giustiniano și al cărții „Etica insana”, îi dădea lecții, „în orânduita vreame”.
  • 1983 Studia Univ. – Philologia, nr. 1, 31: Ce asemănare poate exista între vornicul Alecu Beldiman și Iulia Hasdeu, … între C. Năsturel- Herescu și C. A. Rosetti? Majoritatea lor sunt modești scriitori, inimoși filantropi sau simpli academici, toți putând fi considerați ,,culturali”.
  • 2002 LIICEANU, Ușa, 184: Sunt în majoritatea lor medici (Heidelbergul este vestit prin clinicile lui), consilieri financiari, avocați, academici. Vilele în care stau costă uneori mai multe milioane de mărci.
  • 2008 N. MANOLESCU, Ist. Crit. Lit., 1 236: Un academic, Nemoianu rămâne și în SUA, dar cărțile scrise în engleză (abia în ’90 va reîncepe să scrie în românește) sunt, fără excepție, opere de pionierat mondial în câteva domenii importante.

2. S. m. Membru al unei școli filosofice în Antichitate, după modelul academiei fondate de Platon; înv. academiac (1); academian (1).
  • <1691–1697> T. CORBEA, Dictiones, 389.
  • <1835–1836> MURGU, C. Filos., 34r/23: De la Socrat până la Epicur s-a lucrat mai cu seamă partea practică a filosofiei. Întru aceasta se îndeletniceau socraticii și chirenaicii sub povățuirea lui Aristip, academicii sub Platon, chinicii sub Antistene, stoicii sub Zenon și epicureii sub Epicur.
  • 1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I, 7: Academic sau filosof de secta lui Platon.
  • 1862 ANTONESCU, D.
  • c. 1863 BĂRNUȚIU, Ist. Filos., II, 33: Scriptele lui Polemone au perit. … Acest academic a negles partea cea speculativă, după modul lui Socrate, și s-a mărginit la partea practică.
  • 1969 DUMITRIU, Ist. Log., 253: În concepția lui Seneca, filozofii, fie că este vorba de Parmenide sau Protagoras, de Zenon sau de Pyrrhon, de Megarici sau de Academici etc., nu au făcut altceva decât să introducă o știință nouă, „de a nu ști nimic” – nihil scire.

3. S. m. Înv. (Astăzi adesea ironic) Membru al unei academii (3); academician (1); înv. academian (2), academist (2), academiac (2).
  • 1814 NICOLAU – TEODOROVICINICA, Gheogr., I, în Șc. Ardeleană, IV, 375: Iară la anul 1736, după porunca craiului franțozesc Ludvic al XV-lea, s-au pornit doi academici, unu spre Ecvator și altul spre Pol Arcticu, pentru ca să însemneaze chipul și mărimea pământului.
  • 1822 DRLU, I.
  • 1834 MARCOVICI, C. Ret., 195/13: Aici zace Piron, care nu a fost nimic, nici măcar academic.
  • 1839 VAILLANT, Vocab.
  • 1850 PELIMON, Coliba, 7/1: El se gândi că după ce a conferat cu rabini evrei, … cu doctorii katolici, cu academicii Parisului … departe de a lumina vreuna din aceste trei mii cinci sute chestiuni ale societății rigale nu a fost contribuit decât spre a înmulți și mai mult îndoiala.
  • 1852 GUSTI, Rit. Rom., 236: Discursul de primire mai mult timp au fost numai din laude asupra academicului mort, … fondatorul Academiei.
  • 1855 România liter.(F.), nr. 25, 3031/27: Dacă am avea o academie, măcar ca cea de la Crusca, în urma lui Dante … dacă, zicem, am avea onor de a fi și noi în rândul academicilor membri ai unei academii întru adevăr academică, atuncea, fără multă prețetare, am supune acolo spre deslegare o așa de grea întrebare.
  • 1857 Isis, nr. 3, 18/9: Cel dupe urmă călător ce a vizitat această mare [Marea Moartă], nainte câțiva ani, este academicul domnul Saulci.
  • 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
  • 1862 ANTONESCU, D.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1867 CANELLA, Vocab., 8.
  • 1869 FROLLO, Vocab., 53.
  • 1869 MAIORESCU, Crit., I, 136: Suntem la toată întâmplarea de părere că atunci când o academie occidentală va veni să-și exprime aprobarea ei pentru cartea d-lui Cipariu, o va face cu o metaforă de mai bun gust decât încoronarea cam pripită „cu amândouă mâinile”, la care aspiră „academicii” din București.
  • 1871 LMD, I.
  • 1872 MAIORESCU, Crit., I, 177: Și degeaba veniți astăzi și voi, cei cu gândirile groase, cu forma incultă, cu stilul greoi, filologi, academici, jurnaliști, sau cum vă mai numiți; degeaba vă încercați să loviți cu atâta patimă în direcția cea nouă: voi n-aveți formă, ziua de mâine nu vă mai cunoaște.
  • 1878 EMINESCU, Pub., II, 142: Câștigând titluri fără vreo muncă a inteligenței, fără ca vreodată să fi învățat a judeca, a gândi, a cerceta, [generația actuală de postulanți, cumularzi și diurnași] ne vin cu droaia și aspiră toți de a deveni miniștri, membri la Curți, academici etc. încât nu știm ce să admirăm mai mult, ignoranța sau tupeul lor.
  • 1881 LAMBRIOR, St. Lingv., 61: Nu sunt ei urmașii drepți ai acelor academici, începători ai așezământului, care socoteau de străine orice vorbă și orice sunet ce nu semăna bucățică ruptă cu cele italiene și chiar latine?
  • 1896 CARAGIALE, Pub., 553: Suntem în stare, prin urmare, să anunțăm că vom da în unul din numerele viitoare o minunată și foarte rară bucată umoristică din tinerețe a ilustrului academic [d. B. P. Hăsdeu].
  • 1904 St. Doc. Liter., VII, 93: Alți membri și-au exprimat dorința să intervină pe lângă Kalimaki să mai trimită încă 10 exemplare din cartea lui academicilor.
  • 1946 CĂLINESCU, Cron., 84: Am băgat de seamă stereotipia literaturii, monotonia ei. Du-te oriunde și vei afla cam aceleași tipuri literare: academici și prețioși, fantaști și realiști, puriști și combatanți etc., etc.
  • 1960 ARGHEZI, Pensula, 400: Mai în șagă și mai cu solemnitate, s-a spus că academicii sunt niște cam așa ceva, nemuritori. E de văzut. Deocamdată Academia poate să fie o condiție de longevitate.

✧ (Adjectival)
  • 1855 România liter.(F.), nr. 25, 3031/27: Dacă am avea o academie, măcar ca cea de la Crusca, în urma lui Dante, – și dacă am avea însemnărețul onor de a avea și noi rang în numerul acelor boieri academici, – zicem boieri academici precum, după obiceiul țerei, se mai zice încă boieri divaniști.
  • 1895 CARAGIALE, Pub., 502: Savantul nostru academic, d. I. Kalinderu, este … un studios pasionat, care urmărește cu o neobosită dragoste cercetările sale asupra vieții și civilizației romane.
  • 2008 N. MANOLESCU, Ist. Crit. Lit., 315: Latura autobiografică este relativ slabă în opera lui [Odobescu] … Fie că e vorba de eseuri, la fel de negruzziene ca și nuvelele, sau de tratate ca „Le Trésor de Petrossa”, evocatorul lasă locul savantului academic sau numai eruditului grațios.

4. Adj. Care ține de academie (3), privitor la academie (3); care este atribuit de academie (3); care este efectuat sub egida academiei (3); rar academician (3).
  • 1818 BUDAI-DELEANU, Lex. Rom.-Nemț., I, 206v/8.
  • 1839 VAILLANT, Vocab.
  • 1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I, 7.
  • 1844 Curier a. sexe, V, 356: Academic; lucru ce se cuvine la o academie (discursuri, ceremonii academice). [Vocabular]
  • 1848 NEGULICI, Vocab.
  • 1851 STAMATI, D.
  • 1857 POLIZU, Vocab.
  • 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
  • 1862 ANTONESCU, D.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.
  • 1869 BOLLIAC, Arheol., 300: Societatea academică și-ar fi înțeles mai bine misiunea, crez, dacă nu s-ar fi ocupat mai întâi cu gramatica.
  • 1869 FROLLO, Vocab., 53.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1871 LMD, I.
  • 1872 BARIȚIU, St. Art., 53: Fraseologia limbei noastre ni-o va da în abundanță dicționarul cel mare ce se publică de cătră comisiunea lexicografică sub auspiciile societăței academice.
  • 1877 ODOBESCU, Scrieri arheol., 94: Aceste noțiuni, câte ajunsese la cunoștința mea, m-am cercat acum un an să le rezum într-o scurtă cuvântare, rostită într-una din ședințele Societatei Academice Române.
  • 1880 LAMBRIOR, St. Lingv., 36: Nu înțelegem temeiurile academice și nu voim să stropșim în scris firea limbei noastre.
  • 1881 MAIORESCU, Crit., 439: La cuvântul bujor, Glosarul academic se gândește la „rosa de Alpi” (!); în loc de castravete îi place „cucumă”; la ciocan ne vorbește de „toacă”.
  • 1887 DRĂGHICESCU, Tr. Lit., 251: Elocința academică se esprimă în diferite forme. Acestea sunt: Discursurile de recepțiune; Discursurile academice; Elogiurile istorice și Memoriile.
  • 1893 DDRF, I.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1899 ADAMESCU, Man. Ret., 151: Memoriul academic este un studiu făcut de unul din membri și citit adunării.
  • 1913 D. GUSTI, Pag. Alese, 205: Centrul de gravitate al muncii academice trebuie pus în activitatea secțiilor, ca o consecință fatală și necesară diviziunii muncii științifice.
  • 1930 ZARIFOPOL, Arta Liter., I, 201: Clericii din Evul Mediu, umaniștii și neoclasicismul din veacurile următoare Renașterii au fost stăpâniți de ideea că poezia este un fel de știință – o disciplină academică și un meșteșug cărturăresc.
  • 1963 CĂLINESCU, Cron., 421: În vederea alcătuirii volumului III al Istoriei literaturii române am invitat de mult la clarificarea acestui punct, hotărâți a primi orice orientare justă într-un sens sau altul și, firește, a convoca apoi cu o bună documentație pe cei competenți la o discuție în for academic.
  • 1973 COTEANU, Stil. Funcț., I, 27: Acestei norme îi spunem academică și o deosebim de norma intrinsecă sau de structura limbii care are totdeauna caracter abstract.
  • 2005 GALR, I, VII: În relevarea principalelor caracteristici ale actualei lucrări [de gramatică], reperul firesc este „Gramatica limbii române” publicată în 1963, cea mai apropiată dintre descrierile tutelate de forul academic.

✧ (Adverbial)
  • 1963 ARGHEZI, Răspântii, 14: Cuvântului vorbit i se rezervase, slobode pentru posterități, marmura și pergamentul, și nu era academic să-l utilizezi decât scris cu peceți.
✧ Sint. (Din fr. discours académique) Discurs academic = discurs cu conținut literar, științific, filozofic, rostit în cadrul Academiei sau al unei societăți literare; p. ext. discurs savant.
  • 1852 GUSTI, Rit. Rom., 236: În fiecare discurs academic sânt doue lucruri de zugrăvit: persoana și autorul.
  • 1901 Familia (F.), nr. 33, 395: Un discurs academic ca și care s-a pronunțat cu acel prilej merită să fie răspândit, ceea ce și promitem.
  • 1925 Gândirea (R.), nr. 8, 245: Trebuia prin urmare recitit acel celebru discurs academic în care pronunțase faimoasa frază. Și în adevăr – recitindu-l te convingi că înțelesul ce-i dăduse cuvintelor sale nu e deloc în concordanță cu obșteasca tălmăcire.
  • 1941 Orizont, nr. 7, 95: Într-un discurs academic (1941), poetul ilustra acest „spirit eretic” printr-o foarte semnificativă strofă din lirica populară.
  • 1982 Ramuri, nr. 10, 1: „Da, la fiecare din noi nu rămân fapte. Acelea trec. Ci rămâne un sunet, un ecou de armonie în alte suflete” rostea Vasile Pârvan într-un discurs academic.
  • 2021 Vatra, nr. 1–2, 109: Fiind vorba de cercetători deopotrivă occidentali și indigeni, luările lor de pozitie completează un curent interogativ ce își trage substanța din meditația asupra procesului de constituire a antropologiei ca discurs academic în context postsocialist.

5. Adj. FILOZ. Care se referă la Academia fondată de Platon în Antichitate sau la una dintre școlile filosofice care i-au succedat.
  • <1835–1836> MURGU, C. Filos., 34r/2: Din acestea [școala ionică a lui Tales și italică a lui Pitagoras] s-au născut alte școli filosoficești; adecă din scoala ionică au ieșit scoala socratică, academică, peripatetică, chirenaică, chinică și stoică, iar din cea italică au purces școala eleatică, scheptică, eraclită și epicuree.
  • 1845 Curier a. sexe, nr. 1, 187: S-au întâmplat și mai nainte lupte analoge în secta academică și subt Chrysippu, Arcesila etc. ori în Alessandria ori în alte coprinsuri. Aqueastă gravă dispută între realiști și nominali subsistă încă și până acum.
  • c. 1863 BĂRNUȚIU, Ist. Filos., I, 160: Causa acestei despărțiri a fost că Arcesila s-a abătut de la dogmatismul școalei academice și s-a plecat în partea scepticismului.
  • 1869 FROLLO, Vocab., 53.
  • 1969 DUMITRIU, Ist. Log., 245: Noua Academie și scepticismul, cu toate punctele comune, nu sunt identice, așa cum ne arată însuși Sextus Empiricus …, care demonstrează cu multă insistență deosebirile dintre scepticism și filozofia academică.

6. Adj. Care activează în mediul universitar; care are statut universitar; care se referă la mediul universitar.
  • 1845 Curier a. sexe, nr. 1, 71: Se scie que la quei antici învățătura nu se făcea prin aquelle discursuri de paradă sau prin aquelle disertații preparate și elaborate que noi le numimu cursuri publice sau lecții academice.
  • 1870 EMINESCU, Coresp., 33: A doua zi, iertând împrejurările, se va improviza, afară de mănăstire, un congres al studinților români academici de pretutindenea.
  • 1878 EMINESCU, Pub., II, 151: Cine nu-și aduce aminte că d. C. A. Rosetti, primind tinerimea academică, zicea cu glasul său patetic- prefăcut: „A căzut Plevna – dar mai rămâne o altă Plevnă de luat, Plevna internă a reacțiunii!”.
  • 1884 ZAMFIRESCU, Pub., I, 287: Văzute „à vol d’oiseau”, capetele pleșuve ocupau mijlocul mesei, și cu cât te depărtai mai mult spre cele două extremități, cu atât părul devenea mai stufos. Explicația e foarte simplă: la mijloc stau tinerii… academici și la extremități bătrânii din zilele noastre.
  • 1903 PÂRVAN, St. Ist., 281: De aceea el [Papiu Ilarian] cere acordarea unei gratificații pentru mama și surorile sale, iar pentru dânsul aprobarea unui stipendiu din fondurile private ale Consistoriului liceului academic din Blaj, pentru a-și putea continua în pace studiile juridice la Universitatea din Viena.
  • 1933 VIANU, Coresp., 15: De altfel, un doctorat conștiincios, la München sau București, are aceeași însemnătate în prețuirea academică.
  • 1936 D. PROTOPOPESCU, Fenomenul, 366: Din muzică poezia modernă culege sunetul pur. Aceasta se dă de către critica academică drept „anemiere lirică”.
  • 1939 CĂLINESCU, Pr. Estet., 88. De fapt istoricii academici profesează un mimetism mașinal și steril.
  • 1957 VIANU, Coresp., 321: Mai întâi am fost prins de urgente obligații academice, pe urmă m-am îmbolnăvit, apoi a trebuit să țin un regim plictisitor.
  • 1990 O. DRIMBA, Ist. Cult., III, 151: Odată cu apariția, în secolul al XII-lea, a teologiei și dreptului canonic ca discipline academice, cele „șapte arte” ale învățământului clasic au fost coborâte la nivelul de materii preliminarii, indispensabile accesului la studiile juridice și teologice.
  • 2008 N. MANOLESCU, Ist. Crit. Lit., 856: E destul de greu de explicat nu atât discreția lui Eliade însuși asupra opțiunilor sale politice din tinerețe …, cât faptul că niște lucruri bine cunoscute în epocă, reamintite de câteva ori ulterior, și nu doar în țară, … n-au provocat nicio reacție a lumii academice americane sau europene.

✧ Sint. (Din fr. corps académique) Corp academic | Înv. Corpos academic = totalitatea membrilor unei instituții de învățământ superior sau ai unei academii (2).
  • 1838 ASACHI, Varia, 476: Înaintea acei epohe noi nu am avut nici gramatică în limba patriei, nici ideea shoalilor în limba națională; astăzi, cu agiutorul ceresc, protecția guvernului, sub înțăleapta povățuire a cinst[itei] Epitropii și cu sârguința corposului academic, avem cărți elementare în limba noastră și profesori pământeni.
  • 1864 BOLINTINEANU, Coresp., 295: Lângă facultăți s-a adaos încă o clasă de comptabilitate practică și facultativă. … S-a prevăzut asemenea două ziare, unul pentru trebuințele instrucțiunei publice, ce va fi redigeat de corpul academic, și altul pentru documentele arhivelor.
  • 1871 ALECSANDRI, Coresp., III, 22: Diverse împregiurări și considerări nepermițându-mi a mai face parte din onorabilul corp academic, vă rog să binevoiți a-i încunoștința retragerea mea din sânul său și profunda regretare cu care mă despart de onorații mei colegi.
  • 1884 Telegraful (Buc.), nr. 52, 2: Fără prejudițiu pentru darea de seamă ulterioră a acestor serbări, trebuie să vă spun că drapelul ce corpul academic oferă studenților e de toată frumusețea: de mătase albastră cu ciucuri de aur jur împrejur; la cele patru colțuri sunt cusute cu aur însemnele facultăților, în centru se află însemnele sciinței.
  • <1910–1911> Analele Acad. Ist., seria 2, tom XXXIII, 364: Miniștrii și Directorii osebitelor Departamente administrative și judecătorești, Corpul academic și Facultatea medicală, în mare uniformă, … corpul diplomatic, și un mare număr de boieri s-au întrunit la 11 ore la Palat în sala Tronului.
  • 1935 VIANU, Coresp., 177: Opere atât de temeinice nu s-au scris multe până acum, și faptul că ea apare acum, când munca noastră în universități este de atâtea ori subprețuită de publiciști grăbiți, alcătuiește o replică și un document de care poate fi mândru întregul corp academic.
  • <1946–1947> Analele Acad. Ist., seria 3, tom XXIX, 681: A întemeia un corp academic special i se părea lui Boerescu o imitație pretențioasă și fără sens; el găsea că însăși denumirea de Academie este nepotrivită, de aceea propunea pe cea de Societate Academică, aceasta fiind cu mult mai modestă.
  • 1982 Viața rom. (R. US), nr. 5, 7: Decât a mă strădui să iau, fără nicio competență, apărarea marelui istoric, îmi pare mai nimerit să mă întreb dacă portretul lui C. Giurescu, trasat de Pârvan în cuvântul de răspuns la primirea lui D. Gusti în corpul academic, nu-i un excelent și veridic autoportret.
  • 2011 Apostrof, nr. 8, 11: Clujul … mi-a dat mai mult decât puteam sau îndrăzneam să doresc: un mentor …, profesori de mare calitate, cu care m-aș înfățișa oriunde în lume fără jenă, sentimentul foarte britanic că aparțin unui corp academic de elită, certitudinea bunei școli de rang universitar.

✧ Sint. (Calc după fr. titre académique) Titlu academic | (Calc după fr. degré académique) Grad academic = diplomă obținută într-o instituție de învățământ universitar, care permite ocuparea unei anumite poziții în ierarhia profesională; înv., rar grad acădemesc.
  • 1858 ASACHI, Varia, 523: Aceste cursuri vor fi de asemene frecventate de externi, carii, dupre a lor aplicație, vor căpăta titluri și graduri academice, neapărate pentru a lor carieră.
  • 1859 KOGĂLNICEANU, Orat., I1, 256: Comisiunea centrală se va ocupa … cu proiectarea legilor organice privitoare la obiectivele următoare … 10. Instrucțiunea publică și înființarea unei Universități putând da grade academice.
  • 1869 KOGĂLNICEANU, Orat., II2, 106: În ramul judecătoresc, …noua legiuire a cerut ca să fie oameni cu știință, cu grade academice.
  • 1876 EMINESCU, Pub., I, 113: Preocupațiunea principală este votarea în Senat a legei care reformează instrucția superioară și stabilește că atât diplomele de bacalaureat, cât și gradele academice să se confere de cătră autoritățile scolastice ale statului său sub privigherea lor.
  • 1885 Lupta, nr. 64, 2: Cum în contra rațiunei tinerii cu toate titlurile academice sunt lăsați în voia soartei, amenințați a peri de foame, și aceasta chiar pe basa legelor făcute de oblăduire miloasă, mă opresc pentru azi, atrăgând luarea aminte a celora cari privesc în farmacie un viitor asigurat.
  • 1888 SION, Suvenire, 369: Favorisat de titlurile sale academice și de acela de vechi profesor al Seminarului de la Blaj, el [Aron Pumnu] în curând căpătă o catedră de limba română în gimnasiul din Cernăuți.
  • 1914 ARGHEZI, Cortina, 223: Cunoaștem un domn doctor, în teologie, care în tren fiind se informa la vecinii compartimentului său, ce titluri academice aveau domnii pasageri din vagon.
  • 1942 AGÂRBICEANU, Pragul, 210: Ea nu se gândise până acum nici la problema cumulului, nici la cei ce obțin beneficii grase de pe urma relațiilor și protecțiilor politice, nici la cei care, deși titrați, rămân pe drumuri după obținerea titlurilor academice, fără mijloace de existență.
  • 1958 CIPRIAN, Amint., 92: Noroc că printre analfabeți se mai găseau și oameni cu titluri academice, precum Petre Liciu, Toneanu … și alți câțiva.
  • 1974 CROHMĂLNICEANU, Lit. Rom., II, 71: Dacă atâția idioți reușesc să obțină titluri academice, pentru ce examenele nu ar decurge ca în țara lui „Pierde-vară”?
  • 1995 MO, nr. 138, 2: Părțile recunosc atestatele, diplomele, titlurile și gradele academice acordate ca rezultat al pregătirii, perfecționării sau specializării cadrelor proprii în instituțiile celeilalte părți.

✧ Sint. (Calc după fr. année académique) An academic = an universitar.
  • 1886 Telegraful (Buc.), nr. 36, 2: Fiecare an academic revarsă din Sala Universității sutimi de noi aspiranți.
  • 1941 ARGETOIANU, Îns., IX, 452: Deși cursurile Universității s-au deschis de mai bine de 10 zile, ieri s-a făcut inaugurarea oficială a anului academic.
  • 1942 Gândirea (R.), nr. 5, 273: În cursul acestui an academic, la sediul central al Institutului de Cultură Italiană, profesorul … Vilila își desfășoară în mod practic acest program.
  • 2011 MO, nr. 19, 4: În conformitate cu prezentul acord și cu regulile procedurale adoptate de Comitetul mixt al miniștrilor, părțile contractante vor anunța, anual, lunile-bursă oferite pentru cooperare (valoarea internă a CEEPUS) pentru anul academic următor.

✧ Sint. (Calc după fr. quart d’heure académique) Sfert academic = în unele țări, ca Belgia, Elveția sau Germania, perioadă de 15 minute care precedă debutul efectiv al unui curs universitar; p. ext. perioadă de timp, la o întâlnire, reuniune, în care întârzierea este acceptabilă, tolerată.
  • 1927 TEODOREANU, La Medeleni, III, 22: De ce nu-s gata puii? – Da’ i-ați poruncit pi la opt! – Sigur. Îs opt și un sfert, invoca doamna Deleanu sfertul academic.
  • 1938 BUCUȚA, Capra, 379: Domnișoara și domnul Armășescu se pot, ca studenți, folosi foarte bine de sfertul academic și, în schimb, … mai bucuros le-arăt în trei sferturi de ceas coastele de nisip și de pini prusieni ale râului Havel.
  • 1969 Scânteia, nr. 7 974, 5: Există profesori tineri care intră la ore cu întârziere – remarcă profesoara Maria Balint din Reșița. Nu-mi explic această atitudine decât prin așa-numitul… „sfert academic”.
  • 1980 PREDA, Cel mai iubit, 281: Îl găsii gata îmbrăcat să ieșim, totuși, mai întârziarăm, nu vroia să plece, se uită de câteva ori discret la ceas … și pe chip cu acea expresie de iritare pe care o avem toți la un rendez-vous, când suntem puși să așteptăm pe cineva care a depășit cu mult sfertul academic.
  • 2001 CIMPOEȘU, Simion liftnicul, 203: În acest timp, la parter, domnul Ion-șeful-de- scară își privea cu îngrijorare ceasul: sfertul academic trecuse fără ca vreun locatar să dea semne că ar dori să participe la ședință.

7. Adv. În mod solemn; în manieră erudită, savantă.
  • 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
  • 1931 ZARIFOPOL, Arta Liter., I, 231: Silințele acestora izbutesc să arate numai dorința inocentă sau inconștientă de a solemniza academic apetitul originar de mahalagism.
  • 1941 CĂLINESCU, Ist. Lit. Rom., 737: Tot ce e grandilocvent romantic și sfâșietor academic în ordinea sentimentului e surprins [de Demostene Botez] cu o înduioșată ironie în mediul burghez, provincial.
  • 1980 SÎRBU, Adio, I, 37: Ne certam. Eu, înțepat, sever, academic și liberal, ca un om de lume și onoare. Limpi, conform originii ei balcano-peizane.
  • 1995 MIHĂILESCU, Lit. Postceauș., I, 301: Unde și cum suntem acum? Unii ar vrea să uităm rapid, elegant, să uităm „academic”. Fericiți cei ce pot; a lor e împărăția.

8. Adj. Distins, solemn; de o corectitudine exagerată; convențional; p. ext. teoretic, abstract.
  • 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.
  • 1878 EMINESCU, Pub., 118: Mizeria reală a populațiunilor de jos, amenințarea reală cu banca de fițuici, pierderea reală a unei bucăți din pământul strămoșesc nu sunt o materie pentru discuțiuni academice, pe cari, dacă le-am face, d-nia lor, în fundul inimii, ne-ar taxa de simpli.
  • 1880 DELAVRANCEA, Pub., 23: Actul al V-lea, dacă limba nu ar fi prea academică, ar fi un act pe deplin reușit.
  • 1889 MAIORESCU, Discursuri, IV, 209: Multora din noi ni se zice că suntem teoretici, adică prea academici și că ideile oricât de bune ar fi în abstracțiunea lor, dar fără îngrijirea oarecăror interese practice, nu pot sprijini un guvern.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • 1897 CARAGIALE, Pub., 61: Cât n-ar câștiga, de exemplu, dignitatea nobilului hidalgo, dacă dânsul ar avea buna inspirație să renunțe la academicul discurs, care prelungește din cale afară o situație atât de penibilă și de umilitoare, și pentru el, și pentru nobilii castilani din pereți, și pentru publicul din sală.
  • 1918 PUȘCARIU, Mem., 315: Ministrul Hussarek ține o vorbire academică, în care dă explicații despre felul cum s-ar putea începe o reformă eventuală, pe bazele autonomiei naționale în Austria.
  • 1922 BARNOSCHI, Orig. Democr., 122: Aceste discuțiuni academice [privind situația Moldovei față de Turcia] au avut consecințe vătămătoare țării pe vremea Convenției din Paris.
  • 1926 LOVINESCU, Ist. Lit. Cont., II, 247: Cum simbolismul d-lui Densusianu se rezuma mai mult la idealul unei literaturi academic și abstracte, el se ținea departe de adevăratul modernism; academismul său fugea, de altfel, de compromiteri.
  • 1932 IONESCU, Pub., 81: Revoluționarismul a devenit academic. Cei câțiva tineri imită pe alți tineri îmbătrâniți.
  • 1937 ARGHEZI, Cortina, 394: Ei bine, sala aleasă, de mare teatru, a Naționalului, montarea frumoasă, numele autorului au arătat că încă filmul n-a biruit unicitatea academică.
  • 1939 CĂLINESCU, Pr. Estet., 216: Scena finală [din „Despot-vodă”], cu discursul emfatic, foarte academic …, e plină de adevăr local.
  • 1943 FRUNZETTI, Pegas, I, 17: Aceste academice opinii [privind arta și științele] circulă învestite cu autoritatea doctorală, față de care, declarăm, avem nețărmurită și etern-studențească stimă.
  • 1957 Viața rom. (R. US), nr. 7, 84: Aș vrea să mai amintesc doar de frumusețea vechilor clădiri ale Vienei … Poate că sculpturile care le împodobesc ni se par astăzi întrucâtva reci, academice, dar câtă forță, câtă frumusețe calmă se degajă din ele!
  • 1962 CĂLINESCU, Cron., 380: Marea artă a scandalizat mai totdeauna pe contemporani, fixați într-o imagine academică și convențională, surprinși de ineditul prezentului.
  • 198O4 . DRIMBA, Ist. Cult., I, 665: Callimachos (cca 315 – cca 245 î. e. n.), prestigios erudit și apreciat poet, … este autorul Originilor, … o operă sufocată de erudiție academică și de convențională solemnitate.
  • 1997 BREBAN, Riscul, 52: Am mai vorbit de farsa ce urma să li se pregătească surrealiștilor români de „tovarășii lor de drum” … aceea de a se transforma din anarhiști ai formelor academice și contestatari ai burgheziei sub toate fețele ei, în paznici și inițiatori ai unei culturi din cele mai calpe, mai kitsch.
  • 2008 N. MANOLESCU, Ist. Crit. Lit., 538: În „Istoria literaturii contemporane”, acesta [E. Lovinescu] observă că, în pofida eleganței formale și academice a unui vers „prea definit” și a unei strofe „prea arhitectonice”, poezia lui Anghel „este o pură problemă de sensibilitate, fără altă finalitate”.

✧ (Substantivat)
  • 1962 CĂLINESCU, Cron., 359: Dezgustul de academic (poncif plastic clasic ori romantic, practica rutinieră, pictura de atelier, conformismul etc.) este la Zola total.
✦ Rar Care întrunește calități deosebite; de mare valoare; clasic.
  • 1916 ZAMFIRESCU, Pub., II, 228: Dar calitatea [traducerilor lui Coșbuc] întrece cantitatea. Din punct de vedere clasic – prin urmare, esențialmente academic – „Eneida” și „Bucolicele” lui Virgiliu sunt un monument.
✧ Sint. (Din fr. style académique) Stil academic = manieră în care subiectul este tratat respectându-se convențiile clasice; stil sobru, corect, distins, convențional.
  • 1869 MAIORESCU, Crit., 136: Atât pentru buna-cuviință [a comparării cu Occidentul]. Cât pentru stil academic, suntem la toată întâmplarea de părere că atunci când o academie occidentală va veni să-și exprime aprobarea ei pentru cartea d-lui Cipariu, o va face cu o metaforă de mai bun gust decât încoronarea cam pripită „cu amândouă mâinile”, la care aspiră „academicii” din București.
  • 1894 Lupta, nr. 2 201, 1: Solemnitatea prin care s-a deschis seria conferințelor … a fost grandioasă. Cuvântarea d-lui Essarcu, rostită în acel stil academic, al cărui secret s-a cam pierdut pe la noi, va servi de model chiar Atheneiștilor cari sunt uneori lipsiți de „aticism”.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • 1912 ARGHEZI, Schițe, 23: Numele autorului [I. L. Caragiale] glumeț al atâtor cuvinte stâlcite și fraze pompoase conrupte, suferea soarta neologismelor rostite de cetățenii din obor care vorbeau pe la 1880 „pe ridicatelea” sau cum se mai zicea, în stil academic, tot pe atuncea „radical”.
  • 1928 PERPESSICIUS, Menț., I, 137: Faldurile togei d-lui Minulescu nu cădeau pe un corp lipsit de viață. Nu o creație în stil academic. Nu rigiditatea luxoasă a unui erou de istorică dramă.
  • <1944–1964> CRAINIC, Mem., I, 128: Ioan Petrovici stăpânea un stil academic, de tradiție universitară europeană, ce nu semăna cu prelegerile audiate la Facultatea de Litere din București.
  • 1984 CIOCULESCU, Itinerar, IV, 228: Lăsăm cititorilor să deducă răspunderile în ceea ce privește „ultimele violențe” la care ar fi ajuns polemica dintre un teoretician de stil academic, cum a fost Ovid Densusianu, și luptătorul ardent care a fost N. Iorga.
  • 2008 NEGRICI, Iluziile lit. rom., 170: Amatorii de analogii literare ar putea spune că ea [apariția numărului din „Caiete critice”, consacrat curentului postmodernist] are o semnificație comparabilă cu aceea a lansării unui manifest artistic cu un program bine deghizat în comentariile, în stil academic, ale unor puncte de vedere culturale occidentale.

9. Adj. A. PLAST. Rar Care este adept al academismului; academist (4); care se referă la academism, care ține de academism.
  • 1926 Transilvania, nr. 1, 40: E plănuită o expoziție ambulantă a pictorilor și sculptorilor academici români, mai cu seamă din Ardeal și Banat.
  • 1943 Rev. Fundaț., nr. 10, 211: Reproducerile din „Revista Bucovinei”, unele mai clare, altele nu, ni-l arată pictor cu viziuni destul de variate, având siguranța tehnicii academice și oscilând ca expresie între severitate și dulceag pitoresc.
  • 1957 Viața rom. (R. US), nr. 8, 204: Dacă ar fi stăruit pe calea aceasta [a compozițiilor pe teme mitologice], mai ales după neoclasicismul pe care îl practicase în țară, ca pictor bisericesc, Grigorescu ar fi ajuns un pictor academic și nu ar fi așezat pictura noastră pe temelii noi, potrivite cu firea și viziunea despre lume a poporului nostru.
  • 1966 STREINU, Versificația, 334: Anghel însă se orienta după forme, după contururi, după culori și miresme, opera sa înțelegându- se prin sculptorii și pictorii academici în unire cu specialiștii esențelor de flori: un Ingres combinat cu un Coty.
  • 1985 D. Artă Pop., 291: La Săliște (Sibiu) a lucrat și iconarul Ion Morar (1815–1890) … venit din Laz, unde zugrăvise tâmpla bisericii (1856) și câteva portrete executate în stil academic.

✧ P. anal.
  • ante 1964 VIANU, St. Lit. Univ., 413: Tabloul Evei este executat de penelul unui pictor academic: … Pe iarba mlădioasă cu flori îndamascată, Ca pruncul într-un leagăn dormea prima femeie, Cu tâmpla p-a sa mână, sublimă de inocență.
✧ (Substantivat)
  • 1957 Viața rom. (R. US), nr. 8, 205: Să ne gândim ce s-ar fi întâmplat dacă Grigorescu ar fi rămas un academic și Andreescu, în loc să vadă în 1873 orientarea nouă a lui Grigorescu, și mai târziu Luchian și Petrașcu ar fi fost călăuziți de un nou Aman, Tattarescu sau Panoiteanu-Bardasare!

– Accentuat și: (după fr.) academíc (c. 1832 I. GOLESCU, Cond., I, 37v, ap. URSU – URSU, Împr. Lex. II, 66)

– Pl.: academici, -ce.

– Din fr. académique, lat. academicus adj. – Sensul 1 < lat. academicus s. m., it. accademico.

Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2004 URSU – URSU, Împr. Lex., I, 322; 2023 DELR2 s. v. academie (delr.lingv.ro).

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar