1.
Produs de cofetărie din zahăr topit, aromatizat, având dimensiuni, culori și forme
variate; spec. bomboană pe băț.
- 1846 MANOLACHI DRĂGHICI, Rețete, 15: Dacă s-ar părea însă că floarea nu-i pre frumoasă, adaugă și puțin zahăr de acadele pisat.
- 1850 KOGĂLNICEANU, Lit. Bel., 96: Atunce să fi văzut acadelele și cordelele, confeturile și boneturile, budincele și blondele sale în ce stare ajunseră.
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1884 Literatorul, nr. 4, 191: Costică ar fi fost în stare să-și dea partea sa de rai pe-o acadea. Dar rahatul îl plăcea și mai mult lui Costică.
- 1887 HEM.
- 1893 DDRF, I.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 1935 G. M. ZAMFIRESCU, Nerușinare, II, 167: Puteau să cumpere, de la negustorii ambulanți ce așteptau la poartă cu coșurile pline de bunătăți, acadele … pentru plozi, ori o pungă de fructe.
- 1936 MINULESCU, Nu sunt, 327: Nu-ți mai pierde timpul cu povești Pentru cei ce nu mai cred în ele… Tu – e drept – n-ai fost decât așa cum ești – Omul cu păpuși de porțelan Și acadele.
- 1940 CIPRIAN, Capul de rățoi, 129: O îmbunează cu … acadele și zaharicale.
- 1954 Viața rom. (R. US), nr. 2, 245: Blestematul, ți-a dat o acadea cu ardei, de păcăleală…
- 1963 Luceafărul (R. US), nr. 2, 5: Dragomire, o acadea… când eram mic, am văzut odată, la un bilet la Oltenița, un cocoșel roșu de acadea… poate găsești unul ca acela!
- 1970 NOICA, Rostirea, 97: Pe vremea când Brâncuși își înălța coloana fără sfârșit, … copiii au căzut de acord asupra uneia [dintre presupunerile privind ce face]: artistul face un bigi-bigi. (Era, pe vremuri, un fel de acadea pe trepte, ca o rachetă.)
- 1984 D. DUMITRIU, Ghica, II, 129: Trebuia să retragă felul întâi, al doilea și al treilea domnilor deputați pe trei luni. Iar ei nu primiseră de Moș Niculae nimic care să le amăgească orgoliul. Nici măcar o acadea.
- 2007 LUNGU, Sunt o babă, 99: [Intelectualii] luau copiilor acadele, în loc să încurajeze producția autohtonă de floarea-soarelui.
- 2010 CĂRTĂRESCU, Frumoasele, 155: Am rămas tot neconsolat. De la-ntâmplarea asta am început s-o-nțeleg pe fiică-mea, când era mică și scăpa vreo acadea pe jos.
Încă 16 citate
✧
(Ca termen de comparație)
- 1846 MANOLACHI DRĂGHICI, Rețete, 212: Pune într-o tigaie 70 dramuri zahăr, un pahar de apă și lasă-l să fiarbă până să va lega zahărul tare ca de acadele, roșindu-să.
- 1969 SORESCU, Teor. Sferelor, 125: Podul Mogoșoaiei, tencuit cu noroi, începea să scârțâie sub roțile butcilor cu cuconițe dulci ca acadeaua.
- 1993 GÂRBEA, D. Bovary, 34: Singurul spițer pe lume e amorul! El te face să ronțăi ca pe o acadea capul iubitului.
Încă 2 citate
✧
Fig.
- 1879 CARAGIALE, Pub., 237: Nu, orice s-ar zice, orice s-ar face, Republica este și va fi o acadea enormă, din care republicanii vor suge esența sfintelor principii.
- 1934 STERE, În preajma revol., I5, 379: Ce va folosi revoluției dacă puținii luptători care nu au o acadea în loc de inimă și pomadă parfumată în loc de creier vor înghiți cianură de potasiu sau vor decora spânzurătorile?
- 1937 ARGETOIANU, Îns., II, 281: [Iorga] a fost numit director al Școlii de la Roma … atotputernica acadea cu care oricine poate să-l împace, și oricând.
- 1971 CIOCULESCU, Carag., 91: Cine nu gustă această fină mostră de limbaj al lumii „bune” înseamnă că nu-i filolog și nu simte dulceața acadelelor stilistice, în care excelează Caragiale.
Încă 3 citate
2.
Fam. (Ca termen metaforic) Femeie care trezește admirație.
- 1980 SÎRBU, Adio, II, 246: Soția mea era cu un secol mai tânără decât fanarioata asta … și cu un alt secol mai bătrână decât acadeaua asta rarissimă și belalie, adamantină rezultantă a unui amestec reușit de mahala levantină și șatră arvanită de gagii plini de aur.
– Pl.: acadele.
– Din tc. akıde (= akide).
Referințe bibliografice:
1900 BARCIANU-POPOVICI, D.3; 1903 TDRG, I; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1; 1939 SCRIBAN, D.; 1939 Bul. Filol., VI, 150; 1958 CIORĂNESCU, D. Etim.; 1969 SECHE, Ist. Lex., II, 37; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2006 SALA, Avent. Cuv., 44; 2009 SUCIU, Infl. Tc., I; 2023 DELR2 (delr.lingv.ro).
