Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

2 rezultate
ABSOLVÍRE1 s. f.
Acțiunea de a absolvi1și rezultatul ei.
1. RELIG. Iertare de păcate. Cf. absolvi1 (2).
  • 1862 PONTBRIANT, D.
2. JUR. Scutire de vină sau de pedeapsă. Cf. absolvi1 (1).
  • 1867 URECHIA, Despre elocința, 16: „Oratoria forense” coprinde toate discursurile ce se rostesc dinainte tribunalelor, cu scop de a redobândi absolvarea seau condamnarea unei seau mai multor persoane în materia civile seau criminale.
  • 1873 Cod. Just. Mil. (1873), 430: Dacă consiliul de răsboi declară că fapta comisă de acusat nu trage după sine aplicația vreunei pedepse, el pronunță absolvirea lui.
  • 1893 Cod. Pen. (1864) Adn., 116: Judecătorul fondului a pronunțat achitarea, iar nu absolvirea, în delictul de falș, când a constatat că lipsește unul din elementele acestui delict, și anume prejudiciul sau posibilitatea de prejudiciu.
  • 1984 PRODAN, Horea, II, 648: A fost mai urgentă incriminarea țărănimii pentru răscoala sa și absolvarea nobilimii de orice vină în stârnirea ei.
3. P. gener. Iertare a cuiva sau a ceva; trecere cu vederea a unor fapte.
  • 1935 ARGETOIANU, Îns., 40: Miercuri am vorbit la Cameră, în chestiunea Skoda. Am propus o soluție nouă: dumnealor domnii Popovici și g-ral Cihoski să ceară ei înșiși să fie trimiși înaintea Curții de Casație; chiar un vot unanim de absolvire al Camerei neputându-i spăla de atâtea acuzații.
  • 1935 MIHĂESCU, Donna Alba, 749: Nu ar fi făcut ea primul pas către soțul ei, orice-ar fi fost să se întâmple… Dimpotrivă, l-ar fi așteptat ea pe dânsul, dacă el convenea la... împăcare, era rolul lui să vie, s-o caute, să-i întindă ramura „absolvirei” – și numai așa l-ar fi însoțit înapoi.
Fig.
  • 1993 SÎRBU, Adio, II, 37: Eu înțelegeam să studiez cauzele și urmările faptului de a deveni, a fi și a rămâne o victimă nevinovată ... deci urmărirea, descoperirea și absolvirea de anonimat a acelor victime ale căror criminali se plimbă sănătoși, dorm liniștiți.

– Pl.: absolviri.

– Gen.-dat. și: ieșit din uz absolvirei.

– Var.: înv. absolváre1 s. f.

– V. absolvi1.

Referințe bibliografice:
1913 DA, I1; 1930 ȘĂINEANU, D.; 1955 DL, I; 1958 DM; 1966 DN; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2006 NDU; 2007 DEXI.

Încarcă...

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar