Acțiunea de a absolutiza și rezultatul ei; atribuire a unei valori absolute unei însușiri prin ignorarea caracterului relativ
sau condiționat al acesteia; considerarea unei însușiri ca entitate de sine stătătoare, independentă de context.
Cf. absolutiza.
- 1926 Conv. Liter., nr. 1-2, 74: Cu desorganizarea raționalismului a dispărut ultima posibilitate de absolutizare, de creare de mituri ... în sânul culturii europene.
- 1936 CIORAN, Schimbarea, 145: Economismul din bolșevism presupune aceeași absolutizare a sferei neutre spiritului și a bazelor materiale ale istoriei.
- 1948 Contemp. (S.), nr. 104, 15: Izolarea gândirii de material, a ideilor de realitatea obiectivă, înseamnă conceperea gândirii nu în mod dialectic, ci în mod metafizic, aceasta înseamnă absolutizarea și divinizarea ideilor.
- 1968 Ist. Lit. Rom., II, 76: O părere mai nouă respinge absolutizarea uneia sau alteia din soluțiile precedente, optând pentru o a treia formulă.
- 1970 NEGOIȚESCU, Scriit., I, 331: Apreciind așadar favorabil activitatea lui M. Dragomirescu, pe linia estetică inițiată de Maiorescu, autorul „Istoriei literaturii române contemporane” îi reproșează însă acestuia absolutizarea teoretică.
- 1973 BĂNCILĂ, Definiția Filoz., 122: Filozofia ca antropologie o e falsă filozofie; mai mult: o filozofie periculoasă sau un exercițiu monden: absolutizarea capriciului.
- 1978 PASCADI, Arta, 2: Absolutizarea intențiilor nu este permisă din punct de vedere axiologic, pentru că în practica socială nu acționează ele, ci produsele lor.
- c. 1980 NOICA, Devenirea, II, 300: Ființa îngăduie precaritățile din real (unde și ea este de căutat), dar nu absolutizările acestora.
- 1985 M. AVRAM, St. Morf., 199: Exemplul adus în discuție îndeamnă la mai multă prudență față de absolutizarea rezultatelor.
- ante 1986 ELIADE, Mem., II, 35: Credeam, pe atunci, că banalitatea condiției masculine nu poate fi depășită decât printr-o absolutizare a câtorva tendințe specifice bărbatului ... sau printr-o experiență paradoxală.
- 1998 BUZURA, Tentația, 18: Lipsa culturii reale, deci a răspunderii față de exigențele profesiei, a dus la reîntoarcerea la activismul primitiv, la absolutizarea unor tendințe depășite, la înălțarea unor idoli mărunți, ușor de dărâmat la nevoie.
- 2002 MIHĂILESCU, Lit. Postceauș., III, 141: În locul nuanțelor și al moderațiunii evaluative s-au impus cu brutalitate reducționismul, culpabilizarea generală, absolutizarea negativului.
- 2005 GALR, II, 713: [Termenii negativi] pot fi considerați cuantificatori care focalizează negația, indicând absolutizarea ei pe un anumit parametru.
Încă 12 citate
– Pl.: absolutizări.
– V. absolutiza.
Referințe bibliografice:
1975 DEX; 2006 NDU; 2007 DEXI.