Înv.
1.
Adj. Absolutist (3).
- 1853 MUREȘANU, Art., 158: Din contră, Voltaire și consoții lui poeți purtară cu cuviință îndatinată cătușele unui gust absolutistic, ce s-a făurit la curte.
- 1861 ap. B. Contemp., V, 127: Ieri am depus jurământul. E loial, îl poate depune fiecare din ai noștri fără de niciuna sfială. Samănă tare cu cel absolutistic, îi formula cea veche meternichiană.
- 1872 BARIȚIU, Scrieri, 306: Fără revoluțiunea cea de altmintrea foarte tristă din 1784 și fără măsurile absolutistice ale împăratului Iosif II, tirania veche era să se continue până la 1848.
- 1898 CHENDI, Period., I, 238: Să ne reamintim numai stările europene absolutistice, ce dăinuiau în cele două decenii înainte de 1848.
- 1944 Unirea, nr. 36, 1: Când se abuzează de democrație, de liberalism, reacționăm cu putere concentrată, centralizată, dar nicicând despotă, absolutistică, tirană.
Încă 4 citate
2.
Adj. Absolutist (2).
- 1860 ap. B. Contemp., VII, 149: Am avea păcat dacă nu am mărturisi cum că mulți din amploiații străini sunt și onești și oameni, altfel, de capacitate. Dar cei răi, în alianță cu sistema absolutistică încarnată într-înșii i-au depopularizat și pe cei buni.
- 1889 BARIȚIU, Ist. Transilv., I, 81: După aceea domnia absolutistică poată să iasă la lumină.
- 1889 BARIȚIU, Ist. Transilv., I, 441: O putere arbitrară și discreționară ... foarte uzitată până în 1848 și nu în alte staturi absolutistice.
- 1896 TURCU, Escursiuni, 114: Pe timpul absolutismului austriac, districtul Făgărașului a fost împărțit jumătate la Sibiiu și jumătate la Brașov, în care timp au fost opt (8) funcționari de ai regimului austriac absolutistic.
- 1911 Unirea, nr. 77, 3: Regimul absolutistic legase în catuși de fier ori ce mișcare cu tendințe naționale.
- 1928 Arh. Som., nr. 9, 47: Cât timp a dăinuit sistemul absolutistic, au dormit și cauzele pretendenților, dar îndată după introducerea constituției și restaurarea cancelariei aulice transilvane iarăși au început «să se tragă sorțile».
- 1937 Arh. Som., nr. 21, 390: Acest Kanczusky era de altfel un om imoral, și pentru multele sale fapte, chiar guvernul absolutistic l-a demisionat din oficiul lui.
Încă 6 citate
3.
Adj., adv. (Care acționează sau guvernează) în mod absolutist (4).
- 1861 ap. B. Contemp., V, 136: D-tale însă trebuie să-ți exprim bucuria nespusă că la postul acesta, ca la cel mai însemnat în Transilvania, însemnat pentru organizarea constituțională [a] unui teren până acum parte militărește, parte birocratice, în urmare de totul absolutistice domnit, fu denumit Alexandru, care de gubernie nici că fu propus.
- 1870 Familia (F.), nr. 30, 351: Sărmana femeie! Orbită de inclinațiunile sale absolutistice, ea n-a ținut de ceva serios cele ce aceste zâle se petreceau în Paris.
- 1879 EMINESCU, Trad., 169: Fie spiritul invederat mirean, fie predominarea unei trăsuri fundamentale absolutistice sau în fine marea schismă ce se-ncepea în Biserica Romano-Catolică, care să fie înrâurit asupra poporului românesc în așa fel încât să-i fi insuflat înstrăinare și aversiune, destul că acest popor se întoarse hotărâtor de la Roma spre Constantinopol, neclintindu-se în statornica lui convingere confesională.
- 1889 BARIȚIU, Ist. Transilv., I, 344: N-au dispărut însă scopul nestrămutat al casei domnitoare de a ... guberna țara absolutistice.
Încă 3 citate
– Pl.: absolutistici, -ce.
– Var.: înv., rar absolutístice adv.
– Din germ. absolutistisch.
Referințe bibliografice:
2006 NDU, 2013 DGS.
