(Despre laturi sau însușiri ale unui lucru) Căruia i s-a atribuit o valoare absolută.
- 1962 Studia Univ., 133: Spinoza neagă în fond existența unui principiu negativ, absolutizat.
- 1988 D. Enc. Psihiatr., II, 255: Fictivă este, mai degrabă, singularitatea absolutizată.
- 2001 DSL2, 49: Analiza distribuțională, absolutizată, la un moment dat, ca reprezentând obiectivul suprem și unic al oricărei descrieri lingvistice, își păstrează astăzi valabilitatea.
Încă 2 citate
– Pl.: absolutizați, -te.
– V. absolutiza.
