Care absolutizează.
- 1961 Viața Rom. (R. US), nr., 10, 159: Să ne oprim asupra unui singur aspect ce dovedește insuficența formulărilor teoretice absolutizante.
- 1966 DN2, 424: Interpretare voluntaristă absolutizantă a libertății opusă determinismului.
- 1973 Ist. Lit. Rom., III, 627: Simplificată cu timpul la două formule absolutizante – „artă pentru artă” și „artă cu tendință” – disputa a degenerat apoi în publicistică vulgarizatoare și agitatorică, întreținută de zelul epigonic.
- 1978 PASCADI, Arta, 49: Acceptând ideea că avem de-a face cu două domenii autonome [eticul și esteticul], nu vom merge până la concluzia oarecum absolutizantă a unui Croce, care ajunge uneori să le rupă cu totul.
- 1979 D. Etnol., 92: [Determinismul] ajunge la explicații parțiale, simplificatoare, absolutizante.
- 1987 D. Enc. Psihiatr., I, 22: Oricare dintre momentele acestei operații de conceptualizare presupune o detașare față de lucrul concret și față de contextul multiplelor sale conexiuni – ceea ce, mai ales în etapele timpurii ale cunoașterii raționale, implică în mod inevitabil simplificări absolutizante.
Încă 5 citate
– Pl.: absolutizanți, -te.
– Absolutiza + suf. -ant.
Referințe bibliografice:
2007 DEXI; 2008 DN10.