MAT. (În sistemul cartezian) Coordonată care servește la stabilirea poziției unui punct
în plan sau în spațiu, alături de ordonată, respectiv de ordonată și de cotă; distanța, pe o axă orientată, de la origine până la un punct dat.
- c. 1832 I. GOLESCU, Cond., I, 125r/5: Abcisă [=] cuv[ânt] dă mat[ematică].
- 1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I.
- 1851 STAMATI, D.
- 1862 ANTONESCU, D., 228: Linie dreaptă în care pătratul semiordonanței este către unghiul drept al abscisei.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1871 LMD, I.
- 1876 MAIORESCU, Logica, 173: Un exemplu luat din geometria analitică ... ar presupune deplina înțelegere a operațiilor cu ordinate și abscise.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- 1951 CARAFOLI, Aerodin., 99: În practică, abscisele sunt definite în raport cu coarda profilului, începând cu bordul de atac.
- 1970 BLANDIANA, Calitatea, 20: De o parte și de alta a abscisei, curbele sunt de sens contrar, clar identice.
- 1972 D. Term. Tehn., 197: Două mărimi x și y [sunt] legate de un punct P din plan, care reprezintă respectiv distanța de la un punct O, numit originea sistemului de coordonate, la punctul Px de intersecție a axei Ox cu o paralelă la axa Oy dusă prin P (distanță numită abscisa x a lui P).
- 1987 C. T. POPESCU, Planet., 49: Un singur lucru îl mâhnea profund: nu înțelegea prea bine care este sensul fizic al mărimilor de pe abscisă și ordonată și, în cele din urmă, care este legătura cu realitatea a acestor reprezentări.
Încă 12 citate
✧
P. ext.
- 1903 P. ANTONESCU, Amenajamentul, 85: Axa absciselor ne reprezintă suprafețele ocupate de arborete, iar axa ordonatelor etățile lor.
- 1980 SÎRBU, Adio, II, 362: Timpul și spațiul, istoria și politica, civilizația și cultura își dau întâlnire aici, ca la întretăierea unei abscise cu o ordonată.
- 2001 PATAPIEVICI, Omul, 431: Vârful înțeapă acum originea, în t0, iar cateta mică se înalță dreaptă, din abscisă, undeva la tx>0.
Încă 2 citate
✧
Fig.
- 1982 STĂNESCU, Respirări, 142: Destinul ei moral [al Penelopei] este plasat pe înseși abscisa și ordonata întâmplărilor.
– Scris și: abscissă (1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I; 1870 COSTINESCU, Vocab., I; 1871 LMD, I).
– Pl.: abscise.
– Var.: înv., rar abcíză (1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I, 6), abscíză (1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G., I, 4) s. f., abscís (1906 ALEXI, D. Rom.-Germ.2) s. n.
– Din fr. abscisse, lat. abscissa [linea].
Referințe bibliografice:
1906 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1913 DA, I1; 1929 HODOȘ, M. D.; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1949 LTR, I; 1953 D. Tehn.; 1955 DL, I; 1957 LTR2, I; 1958 DM; 1961 DN; 1975 DEX; 1993 D. Enc., I; 2000 MDA, I; 2005 DOOM2; 2006 NDU; 2007 DEXI; 2011 DELR, I.
