Rar Abruzzez (1, 2).
- 1981 Z. POPESCU, Omul, 43-44: Ambianța din Fiica lui Jorio [de Gabriele D’Annunzio] este circumscrisă de linii absolute, invizibile, dar expresia este mai mult decât concretă, este pitorească: ținutul abruzzian, cu sălbăticia montană, cu patriarhalitatea rurală, cu riturile tradiționale, cu misticismul sadic.
- 1985 SORESCU, Tr. Inspir., 921: Restaurantul se cheamă, observ, „Ambasciata d'Abruzzo” și-l întreb pe Doplicher dacă nu cumva am vorbit, fără să-mi dau seama, în limba abruzziană? „Nu, nu, a fost italiana convențională”, îmi răspunde.
Încă un citat
– Pl.: abruzzieni, -e.
– Abruzzo (s. pr.) + suf. -ian.
