Înv. Care abrutizează; abrutizant.
- 1883 în Studii, nr. 6, 595: Societățile socialiste fundează numeroase școli populare laice și emanciparea poporului de jugul abrutizator al religiei e aproape completă.
- 1887 MILLE, Scrieri, 182: Și când, peste douăzeci de ani, va [Sic!] trece pe lângă locul unde a copilărit, în stradă, desigur rușinea, remușcarea, părerea de rău o va arunca și mai adânc ... în brațele alcoolului abrutizător.
- 1936 Hotarul, nr. 2-3, 55: [„Actele vorbește”] este romanul provinciei meschine și fără orizont, îndobitocitoare, abrutizatoare. E zugrăvirea leală, poate prea pesimistă, a Mizilului.
Încă 2 citate
– Pl.: abrutizatori, -oare.
– Var.: înv., rar abrutizătór, -oáre adj.
– Abrutiza + suf. -tor.
