Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde însușirile morale, specific umane; a deveni sau a face să devină insensibil, asemănător unei brute; a (se) îndobitoci, a (se) dezumaniza, înv. a (se) abruti.
- <1859-1860> FILIMON, Escurs., 17: Sunt și de acelea [amoruri] care materializează și abrutizează inimile.
- 1868 BARCIANU – POPOVICI, Vocab.
- ante 1872 HELIADE-RĂDULESCU, Ist. Crit. Univ., 84: Nu se abrutiză atât agerul și înțeleptul locuind cu tâmpitul și innorantul, cât se ageresc și se instruă aceștia din urmă.
- 1882 EMINESCU, Pub., V, 202: Toată populația s-a abrutizat în nesfârșita luptă pentru existență; muncesc ca animalele și nu se poate să aibă altfel de simțiri decât acestea.
- 1892 BACALBAȘA, Pub., II, 90: Dacă excludem categoria contabililor – care și aceea se abrutizează într-o muncă penibilă – apoi vedem că funcționarul comercial face în toată puterea cuvântului o salahorie umilitoare și covârșitoare.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- 1905 CHENDI, Period., IV, 373: Ștefan e prezentat de autor ca un om «nestatornic», de-o beție tristă, nobil în fundul inimii, dar abrutizat prin pasiune.
- 1910 DOBROGEANU-GHEREA, Neoiob., 311: Populație analfabetă, abrutizată și demoralizată de mizerie și nedreptate.
- 1917 PUȘCARIU, Mem., 235: În acești trei ani din urmă așa m-am depărtat de știință și așa m-am abrutizat, încât mă îndoiesc că aș putea scoate ceva bun la cale!
- 1933 ELIADE, Maitreyi, 144: Și scrâșneam din dinți, născocind tot felul de mângâieri care o ucideau pe nevinovata Jenie, dar pe mine mă întărâtau și mai mult, căci nu izbuteau să mă abrutizeze pe cât aș fi voit.
- ante 1934 ZARIFOPOL, Arta Liter., I, 344: Renan păstrează același regim de strâmbături amabile: pe cei din salon îi abrutizează cu enorme complimente sirupoase, iar publicului cititor îi servește istorie religioasă sau literatură diversă, dreasă cu toate ingredientele unei vechi cofetării stilistice.
- <1938-1946> IONESCU, Pub., II, 217: Și dacă masele au pierdut sensul valorilor spirituale, dacă s-au materializat până a pierde interesul pentru tot ce nu e pâine, dacă s-au abrutizat, vina o poartă elitele.
- 1979 LEU, Patriarhii, 72: Foarte mulți oameni din jur, onești, egoiști și abrutizați de preocupări mărunte, nu-ți pot comunica nimic nici măcar în viață și, dacă întorci ochii de la ei, sunt ca și morți, ca și neexistenți pentru tine.
- 1982 M. LOVINESCU, Jurn., I, 52: Mă pun pe lucru demențial până la 4 și jumătate dimineața. Scriu două emisiuni. Ca să mă abrutizez, să n-am când gândi.
- 1996 CĂRTĂRESCU, Orbitor, I, 167: Se abrutiza cu absint azuriu, pe o scenă centrală, rotundă ca un divan.
Încă 14 citate
✧
P. ext.
- <1859-1869> HELIADE-RĂDULESCU, Echilibru, 549: Cenzura abrutiză, licența distruge, libertatea creează.
- 1981 GEORGESCU – STRIHAN, Judecata, II, 169: „Condica criminalicească” ... dintre organele de cercetare penală a omis complet pe armași, a căror sensibilitate era abrutizată prin torturile aplicate.
Încă un citat
– Prez. ind.: abrutizez, pers. 3 abrutizează și înv., rar abrutíză.
– Din fr. (s’)abrutir (datorită prezenței secvenței -iss- în flexiunea etimonului).
Referințe bibliografice:
1906 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1955 DL, I; 1958 DM; 1961 DN; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2006 NDU.
