Înv., rar Acțiunea de a (se) abruti și rezultatul ei; abrutizare.
- 1847 HELIADE-RĂDULESCU, Teor. Lb., 345: Dobitocire, abbrutire.
- 1874 CARAGIALE, Versuri, 950: Obiectul ei să fie, desigur, omenirea, Iar scopul, abrutirea, mizeria, tâmpirea!
- 1875 Alegătorul Lib., nr. 73, 3: O asemena acțiune [de falsificare] are un îndoit scop: acela al câștigului prin falsificări și al aservirii prin abrutire.
Încă 2 citate
– Scris și: (după it.) abbrutire.
– V. abruti.
