1.
Adj., s. n., s. f. (Dialect) care se vorbește în regiunea italiană Abruzzo; cuvânt din acest dialect.
- 1902 DENSUSIANU, St. Filol., 182: Particularitățile acestui idiom romanic se apropie de multe ori de cele ale limbii române sau chiar de ale albanezei. Întâlnim afară de acestea multe puncte de contact cu abruzzesa.
- 1913 DA, I1, 10: Unele dialecte italiene, păstrând genul feminin, au schimbat declinarea: astfel abruzzezul alia și aretinul ega.
- 1923 Arh. Iași, 22: Lat. levare are în românește, în dialectul abruzzez și în [cel] sicilian reflexe cu lu- în loc de le-.
- 1980 M. D. Term. Lingv., 252: Limba italiană dispune de trei mari grupuri dialectale în nord, la granița Italiei cu Franța – dialectele galo-italiene, printre care se remarcă cel ligurian, piemontez, lombard și genovez; în centru, cel toscan, marchizan, umbric, roman și corsican; în sud, cel abruzzez, napolitan, apulian, calabrez și sicilian.
- 1981 Lb. Lumii, 120: Cele [dialectele] centro-meridionale se împart în 3 grupe (marchigiană-umbriană-romanescă, abruzzeză-puglieză de N – moliscană-campană-lucană, salentina și calabro-siculă).
- 2008 E. MUNTEANU, Lexicol. Bibl., 84: Acest cuvânt [mortăciune] este panromanic, fiind păstrat, pe lângă dacoromână, aromână și meglenoromână, și în spaniolă, catalană, portugheză, calabreză, abruzzeză și siciliană.
Încă 5 citate
2.
Adj. Care aparține regiunii Abruzzo sau abruzzezilor (1), care se referă la regiunea Abruzzo sau la abruzzezi; rar abruzzian.
- 1928 PHILIPPIDE, Orig. Rom., II, 799: „E” inițial neacentuat < „a”, care fenomen se găsește, drept, și el în multe alte vorbiri romanice, dar nicăeri nu apare în așa măsură ca în limba română și pe teritoriile abruzzez, neapolitan și sicilian.
3.
S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a regiunii italiene Abruzzo sau care
este originară de acolo; (la pl.) populație care locuiește în această regiune.
- 1944 CANDREA, Folc., 47: Se mai pomenește, într-un colțișor al domeniului romanic, la abruzzezii din Italia, ceva despre influența nefastă a furcii, socotită ca piază rea.
- 1972 PALER, Drum. Memorie, 325: Spre deosebire de sarzi, destui abruzzezi își caută norocul la Roma ori prin alte părți.
Încă un citat
– Pronunțat: abruțez.
– Scris și: (după it.) abruzzes, -ă, abruțez (1930 ȘĂINEANU, D.8, 423).
– Pl.: abruzzezi, -e.
– Din it. abruzzese.
