Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
ABRÚPȚIE s. f.
1. Rar Întrerupere bruscă.
  • 1842 ASACHI, Lex., I.
  • 1936 D. PROTOPOPESCU, Fenomenul, 231: Romantismul englez nu e o formă de import, nu e o intruzie sau abrupție literară.
2. MED. Înv. Fractură transversală a unui os; ruptură (1).
Sint. (Calc după engl. placental abruption) Abrupție placentară = dezlipire prematură a placentei de la uter (abruptio placentae).
  • ▭ Semnele abrupției placentare în etapele ulterioare sunt prezența durerii abdominale, tensiunea și sensibilitatea uterului și sângerarea.
3. Fig. Divorț.
  • 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
4. RET. Procedeu care urmărește animarea discursului prin eliminarea elementelor de tranziție între părțile unui dialog.
  • 1871 LMD, I.
  • 1988 P. CORNEA, Intr. Lect., 214: Spre a ne face o idee despre ce știau cei vechi în această materie ajunge să-l răsfoim pe Fontanier. Găsim la el înregistrate următoarele figuri ale economiei expresive: litota …, abrupția.

– Pl.: abrupții.

– Var.: înv., rar abrupțiúne (1859 BĂLĂȘESCU, D., I; 1862 PONTBRIANT, D.; 1871 LMD, I) s. f.

– Din fr. abruption, lat. abruptio, -onis.

Încarcă...

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar