Tranz. Înv., rar A smulge ceva dintr-un tot din care face parte.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
Încă 2 citate
✦
Înv., rar A întrerupe brusc.
- 1871 LMD, I.
✧
Refl.
- 1926 Arh. Olt., nr. 23, 302: Imaginea șovăie în demiobscuritate a intenției, ritmul se abrupe, neavând energia direcției și continuității.
– Var.: abrúmpe (1859 BĂLĂȘESCU, D., I) vb. III.
– Din lat. abrumpere (adaptat după rupe).
Referințe bibliografice:
1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1966 SECHE, Ist. Lexicogr., I, 42.
