1.
Prin Transilv., Maram. și Ban. Hrană dată cailor, constând în grăunțe de ovăz sau porumb.
- <1581-1582> Palia Orăștie, 153: Și apă deade a-ș spăla picioarele, și oboroc asinilor săi.
- 1814 Calend. Buda I, 166/10: Dăm calului ... hrean în obroc sau în ceva tărâță mestecat.
- 1825 LB, 456.
- 1890 VAIDA, Mater. Dial., 84: Abrac ... nutreț la cal, ovăz. Ungurescul abrak.
- 1899 Jahresbericht, VI, 78.
- 1900 BARCIANU-POPOVICI, D.3.
- 1903 Telegraful, nr. 46, 180: Luminata comisie au dat lor porunca să vizităluiască satele și țara, ... dând poruncă să aducă din tot satul o jumăta’ de vică de abrac și 2 găini.
- 1918 CABA, Szilágy, 84, ap. TAMÁS, Etym. Wb.
- <1930-1937> ALR, I, 1 127/148.
- 1934 L. COSTIN, Gr. Băn., II, 34: Abroc [=] porția de ovăz la cal (din Caraș-Severin).
- 1936 ȚIUCRA PRIBEAGUL, Pietre, 68: [Cailor] li se dă un braț bun de fân, apoi li se dă grăunțe de ovăz, cantitate până se satură, sau cel puțin 3–4 kg. Grăunțele se numesc „abrac”.
- 1952 Cum vorbim, nr. 3, 42: Abrac ... grăunțe care se dau cailor, tain2 (2).
- 1960 Lexic Reg., I, 7: Abrác ... hrană consistentă dată cailor, mai ales porumb.
- 1961 TEAHA, Gr. Crișului Negru, 123: Abrac [=] ovăz pentru cai < magh. abrak.
Încă 13 citate
2.
Bih. Sac în care se ține ovăzul pentru cai. Cf. abrăciune.
- 1936 BL, IV, 133.
– Var.: înv., reg. abróc, obróc, oboróc s. n.
– Din magh. abrak.
Referințe bibliografice:
1896 GHEȚIE, D.; 1955 DL, I; 1958 DM; 1967 TAMÁS, Etym. Wb.; 2008 NDU; 2011 DRAM.
