1.
Care este cu totul neobișnuit; ciudat, bizar.
- 1880 Literatorul, nr. 30, 474: Limbagiul este românesc, curat și cuviincios, stilul bun și frumos ... nu se mai vorbește, pe scenă, româneasca francezită și scâlciată ce se vorbea odată, cu „șarmantă”, „épatant” și „abracadabrand”.
- 1882 EMINESCU, Pub., V, 93: Cu aceste abracadabrante pretențiuni, ilustre confrate, jurnalismul devine ceea ce spune Figaro în faimosu-i monolog și cel dintâi lucru ce am avea cu toții de făcut, începând cu „Românul”, ca cel mai bătrân organ de publicitate, este să ne aruncăm condeiul în Dâmbovița.
- 1892 CARAGIALE, Scrieri, I, 724: „Diva”, care nu cunoștea moravurile caste ale publicului brăilean, apare pe scenă într-un costum abracadabrant.
- 1905 HASDEU, St. Art., 396: Pe orizontul Moldovei au răsărit deodată pe neașteptate mai multe meteorite, din cari cel mai zgomotos poartă abracadabrantul nume de „Riria”.
- 1907 ANGHEL – IOSIF, Caleid., I, 14: Se bălăcesc voioși ca într-o troacă și cel citat în cronica trecută, și celălalt tovarăș de cloacă. Se lăfăiesc, se-ndeamnă și strănută: Cioflecăresc cu note hilariante, și unul altui verva-și împrumută ... Cu invective abracadabrante Vroiau să iasă parcă din cratere, Ca umbrele din „Iadul” tău, o, Dante!
- 1911 CHENDI, Period., X, 105: Vor reuși… intrușii exotici, cu idolii lor, cu fantazia lor abracadabrantă, să-și realizeze iluziile lor de vanitate?
- 1935 MIHĂESCU, Donna Alba, 548: Eram sigur că vrea să mă dea gata cu cine știe ce nume abracadabrant.
- 1936 SEBASTIAN, Jurn., 85: Și [Mircea Eliade] are un fel naiv de a se exaspera, de a ridica vocea, pentru a lansa, fără un zâmbet măcar, chestiile abracadabrante pe care le află în oraș, în redacția „Vremei”, în redacția „Cuvântului”.
- 1937 DIAMANDI, Eroii, 257: Omul care, datorită situației excepționale ce ocupă în fostul Imperiu Moscovit, și-ar putea permite luxul să-și satisfacă cele mai abracadabrante gusturi ... se mulțumește să ducă o existență din cele mai modeste.
- 1938 REBREANU, Jurn., 292: De când cu noul regim și cu încătușarea complectă a presei sau cel puțin a criticismului, numai zvonurile mai alimentează curiozitatea și setea de informație a oamenilor. Așa se nasc și se răspândesc fulgerător cele mai abracadabrante știri.
- 1970 R. PETRESCU, M. Iliescu, 145: Nu voia să-l contrazică și nici să-i mai facă imputări, zadarnice acum, deși pe fața ei se citeau lămurit adeseori. Matei le lua, când le surprindea, drept semne de îngrijorare ale ei pentru presupusa boală a domnului Iliescu și făcea gesturi abracadabrante.
- 2003 CĂRTĂRESCU, Pururi tânăr, 266: Alte opt filme în film, fiecare altfel, cu găselnițele cele mai abracadabrante.
Încă 11 citate
2.
Dificil de înțeles; sofisticat, întortocheat.
- 1897 CARAGIALE, Pub., 714: Amicul meu, d. C. R.-Motru, în tribuna noastră literară de ieri, sub titlul „Un articol regretabil”, a criticat tendința unor scriitori ai noștri cari, în lipsă de talent măcar mediocru, caută să facă senzație cu subiecte abracadabrante și mirobolante.
- 1907 CHENDI, Period., VI, 105: Dar masca e totul. E farmecul necunoscutului care învălește pe anonim într-o lumină romantică. Ești dispus sa exagerezi. Să presupui că sub falșele inițiale și sub abracadabrantele iscălituri se ascund minți alese și suflete frumoase.
- 1934 STERE, Revol., I5, 1 179: Vorbea întotdeauna foarte încet, într-un limbaj pitoresc prin schimonosirile neașteptate ale limbii ruse; nu numai că, neputând pronunța consoana „r”, spunea de pildă „lus” și „Selghinsc” – dar recurgea și la întorsături abracadabrante.
- ante 1972 CRAINIC, Mem., I, 160: Blaga m-a făcut să gust pictura lui Kokoschka ..., mai puțin abracadabrantă și de o adâncime apocaliptică în pânzele realizate.
- 2009 Viața Medic., nr. 49, 8: Într-un timp intoxicat cu tot felul de „evenimente” de duzină, fabricate după rețete abracadabrante, cartea profesorului ... ne arată cât de fascinant și bogat în semnificații este „banalul” vieții de fiecare zi.
Încă 4 citate
✧
(Substantivat)
- 1886 STEINBERG, D.
- 1927 VINEA, Pub., IV, 214: A trebuit un gigantic efort de voință, un apel disperat la fantezie, un exod al rațiunii în regiunile abracadabrantului, pentru ca, prin metoda reducerii la absurd, să tolerăm o clipă în conștiință această presupunere ineptă, neverosimilă, delirantă.
Încă un citat
✧
(Adverbial)
- 1919 VINEA, Pub., I, 237: Evenimentele s-au precipitat abracadabrant, și nu știm dacă d. ministru s-a scărpinat o singură dată după ceafă, căci pentru asta ar fi trebuit să-și retragă deștul din gură.
Încă 2 citate
– Var.: înv., rar abracadabránd, -ă adj.
– Pl.: abracadabranți, -te.
– Din fr. abracadabrant.
Referințe bibliografice:
1913 DA, I1; 1929 HODOȘ, M. D.; 1930 ȘĂINEANU, D.8; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1955 DL, I; 1958 DM; 1961 DN; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2008 NDU; 2011 DELR, I, 6.
