RELIG. Înv., rar Spălare rituală pentru purificarea corpului la musulmani. Cf. abluțiune (2).
- <1788-1794> VĂCĂRESCU, Ist. Othom., I, 7: Coprinderea Coranului în perilipsis este aceasta ... A-ș spăla mâinile și picioarile cu apă înnaintea închinăciunii, care spălare o numescu abdestu și cred a fi curățitoriu dă păcate.
- 1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I, 31/10.
- 1847 GAVRA, Lex., I, 3/10: Abdes ... la turci... însămnează curățirea cea prescrisă prin legi.
- 1858 RALET, Suvenire, 142: Turcii vechiului regim sunt curați ... adică din poronca religiei se spală de câteva ori pe zi și aceasta se cheamă abdest.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
- 1862 ANTONESCU, D.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
- 1962 MĂCIUCĂ, D. Cantemir, 39: Așezat cu forța pe tron, Soliman fugise ca ars și ceruse de îndată apă pentru abdest – pentru spălat – spre a se purifica de păcatul săvârșit prin urcarea pe tron.
Încă 7 citate
– Pl.: ?
– Var.: înv., rar abdés (1847 GAVRA, Lex., I, 3/10) s.
– Din tc. abdest.
Referințe bibliografice:
1935 D. Enc. Simb. Bibl.; 2010 E. SUCIU, Infl. Tc., II, 30.
