1.
Intranz. POLIT. (Despre monarhi) A renunța voluntar sau constrâns la funcția supremă în stat; prosti2 (3).
- 1831 Albina Rom., nr. 20, 802/30: Împăratul ... au dat o proclamație prin care declăruește că au abdicat (făcut paretisis).
- 1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I, 31/14.
- 1845 F. AARON, El. Ist. Lumii, 170/13: Napoleon abdică pentru a doua oară.
- 1848 NEGULICI, Vocab.
- 1857 ARISTIA, Parallela, I, 26/12: Și abdicând la dinastie, cum a și promis, a reformat statul.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
- <1859-1860> FILIMON, Escurs., 175: El [regele] abdică în favoarea fiului său Maximilian II.
- 1862 ANTONESCU, D., 9.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1871 LMD, I.
- c. 1874 LĂCUSTEANU, Amint., 64: Măria Sa vodă au abdicat și vă rugăm ca să fiți cu priveghere a nu se întâmpla neorânduieli în capitală.
- 1886 STEINBERG, D., 5.
- 1893 DDRF, I.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- 1899 MAIORESCU, Discursuri, IV, 76: [Cuza] anunță Parlamentului hotărârea sa de a abdica.
- 1917 ZAMFIRESCU, Pub. Mem., 231: Exploatând cu inteligență conflictul dintre Dumă și împărat, ajunse să organizeze un complot între prezidentul Dumei, Rodzianko, și comandantul gărzii imperiale, pentru a sili pe țar să abdice și a înlătura astfel pericolul păcii separate.
- 1940 ARGETOIANU, Îns., VIII, 268: Regele „e un mare senior” ... spune el și e convins că mai bine ar abdica decât să facă război Franței.
- 1945 OȚETEA, T. Vladimirescu, 32: Ioan Caragea, înainte de a fi fost numit domn, în 1812, a trebuit să se oblige că, după trei ani, va abdica.
- 1955 T. POPOVICI, Străinul, 94: În ziua următoare se află că regele a abdicat și că au venit legionarii la guvern.
- 1965 DAICOVICIU, Dacii, 116: Diurpaneus e foarte bătrân când abdică în favoarea lui Decebal.
- 1977 IORDAN, Mem., II, 303: La 6 septembrie 1940, Carol al II-lea a abdicat, silit de dezastrul politic din ultima vreme.
- 1984 D. DUMITRIU, Ghica, II, 73: Și principele străin, completează Cuza cu o indiferență leneșă, ar vrea să abdic înainte de a fi primit învestitura?
Încă 23 citate
✧
Înv. Tranz.
- 1831 Albina Rom., nr. 20, 802/44: Declăruesc că cu sfințenie am abdicat corona.
- 1837 SĂULESCU, Hronol., II, 445/20: Riga ... se văzu nevoit a abdica tronul.
Încă un citat
✦
A înceta să exercite o anumită funcție sau demnitate.
- 1837 SĂULESCU, Hronol., I, 63/6: Colatin abdică bucuros consulatul pentru a șterge preapusul poporului.
✧
(Cu pronumele în dativ)
- 1857 BARONZI, Monte Cristo, IV, 36/1: Dar ți-ai abdicat titulele, cum au făcut odinioară Lafayette?
2.
Intranz. A renunța la ceva, a ceda (în fața greutăților), a se retrage dintr-o activitate.
- 1857 POLIZU, Vocab.
- 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.
- 1871 ORĂȘANU, Opere, II, 114: V-abonați la foaia noastră, Sau pe dată abdicăm?
- 1878 VASICI-UNGUREANU, ap. B. Contemp., II, 194: Atâta mi se rebonifica totdeauna de la consistoriu metropolitan, și aceasta mă face să abdic de la onoarea ce mi s-a făcut.
- 1885 România Lib. (C.), nr. 2 246, 2: Când d-sa [dl. Ventura] afirmă că un conferențiar nu poate decât compila, se înșeală, și aceasta nu e prea important, dar în același timp abdică la personalitate și aceasta e mai grav.
- 1889 BARIȚIU, Ist. Transilv., I, 313: Turcii ... nu abdicaseră la dreptul ce pretendea că au ei de a se amesteca în afacerile țerilor coroanei ungurești.
- 1906 STERE, Scrieri, 349: La noi în Moldova situația e cu atât mai gravă, că nici proprietarii nu-și mai îndeplinesc rolul lor social, și abdică în favoarea străinilor.
- 1927 PAPADAT-BENGESCU, Concert, 60: Îl cumpărase [sanatoriul] pentru prestigiul social pe care-l avea, mult-puțin, și nu vrea să abdice de la el.
- 1933 IONESCU, Pub., II, 59: Pe urmă [critica] îți cere eroismul de a abdica de la tine însuți, de la gravitatea ta, pentru futilitate și inesențial.
- 1934 BOTTA, Pub., 267: Când ne vom deprinde ... să abdicăm, voluntar, atunci abia se va fi dovedit imperialismul omului, forța lui subjugatoare și tiranică.
- 1934 NOICA, Mathesis, 25: Ne-am grăbit cu toții să abdicăm în fața ei [a istoriei].
- 1935 VORONCA, Proze, II, 248: Cei mai cu stare vor clădi, poate, adevărate fortărețe – spre a nu abdica de la autarhie, ei singuri cu ai lor vor lipi cărămidă lângă cărămidă – întărite cu metereze, vor săpa șanțuri adânci, peste care vor sta amenințătoare bidoane cu untdelemn clocotind neîncetat.
- 1936 D. PROTOPOPESCU, Fenomenul, 366: Poezia modernă a abdicat de la tumult.
- 1955 P. DUMITRIU, Cron. Fam., II, 396: Toți abdică din ce în ce mai mult de la onoarea umană.
- 1971 I. P. CULIANU, Arta Fugii, 73: Impenitența într-o tovărășie îl plictisise demult, și-ar fi dorit enorm să poată rămâne singur, dar demonul revoltei îl îndemna să nu abdice, sperând poate în izbăvirea morții.
Încă 14 citate
– Prez. ind.: abdíc.
– Din fr. abdiquer, lat. abdicare.
Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1913 DA, I1; 1924 RESMERIȚĂ, D. Etim.; 1929 HODOȘ, M. D.; 1930 ȘĂINEANU, D.8; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1955 DL, I; 1958 DM; 1961 DN; 1975 DEX; 1993 D. Enc., I; 2001 MDA, I; 2006 NDU; 2007 DEXI; 2011 DELR, I; 2013 DGS.
