1.
S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a vechiului oraș Abdera (Avdera) din
Tracia sau care era originară de acolo; (la pl.) locuitorii din Abdera (Avdera); abderit (1).
- c. 1863 BĂRNUȚIU, Ist. Filos., I, 222: După Cicero, acestea sunt ideile abderitanilor, nu ale lui Democrit.
- 1964 Viața Rom. (R. US), nr. 6, 136: Abderitanul atribuia rațiunii cunoașterea esenței lucrurilor. Democrit era ceea ce s-a numit, mai târziu, un raționalist.
Încă un citat
2.
Adj. Care aparține Abderei sau abderitanilor (1), care se referă la Abdera sau la abderitani; înv. abderitic, înv., rar avdereltenesc.
- <1691-1697> T. CORBEA, Dictiones, 285: Leucippus, un filosof abderitean, care au fost ucenicul lui Zeno.
3.
Adj. Fig. Înv. Prostesc.
- 1891 BARIȚIU, Ist. Transilv., III, 199: După ce obosiră toți, se învoiră abia ca ... să se facă o alegere separată ... Adevărată procedură abderitană.
4.
Adj. Care aparține atomismului, care se referă la atomism.
- 1993 BANU, Istoriol. Filoz., 277: Epicur modifică într-atât conceptul abderitan de atom, încât face posibilă situarea lui la temelia viitoarei fizici ca și a viitoarei concepții filozofice, științifice asupra structurii infinite a materiei.
– Pl.: abderitani, -e.
– Var.: înv., rar abderiteán, -ă (scris și: abderitheán, -ă <1691-1697> T. CORBEA, Dictiones, 72) s. m. și f., adj.
– Din lat. abderitanus, -a, -um, fr. abdéritain (adaptat după seria derivatelor în -ean).
