Înv., rar Abandonare, renunțare.
- 1847 CIPARIU, ap. B. Contemp., IV, 271: Știi d-ta ce simț io și trebuie să simtă oricine care cât de puțin ș-au studiat limba istoricește? Greață! abandonament! abandonare! etc.
- 1848 NEGULICI, Vocab.
- 1862 ANTONESCU, D., 8.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
Încă 4 citate
– Pl.: ?
– Var.: înv. abandonemấnt (1870 COSTINESCU, Vocab., I) s. n.
– Din fr. abandonnement. – Abandonemânt, cu românizarea sufixului.
