Acțiunea de a (se) abandonași rezultatul ei.
1.
Părăsire a ceva sau a cuiva; renunțare la ceva; lăsare (I 1); înv., pop. lepădare (II 1). Cf. abandona (1).
- 1847 CIPARIU, ap. B. Contemp., IV, 271: Știi d-ta ce simț io și trebuie să simtă oricine care cât de puțin ș-au studiat limba istoricește? Greață! abandonament! abandonare! etc.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
- 1864 KOGĂLNICEANU, Orat., II1, 42: Nu trebuie a merge până a se lăsa să se resipească aceste templuri, cari sunt, precum a zis domnul ministru al cultelor, nu numai niște monumente religioase, ci și istorice, și asemenea abandonare poate să aducă ruină unui capital foarte scump.
- 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.
- 1892 URECHIA, Ist. Rom., III, 180: Becattini zice că ceea ce a îndemnat pre Turcia să facă pre Manole Domn Moldovei a fost dorința ca să deae a crede Europei că abandonarea Iașilor … nu au schimbat în nimica starea afacerilor ei în Moldova.
- 1904 CHENDI, Foiletoane, 142: Când criticul a primit și sancțiunea opiniei publice prin aprobarea acțiunei sale și prin abandonarea favoritului de până mai ieri, înseamnă că lovitura a fost meritată.
- 1913 ARGHEZI, Cortina, 129: Jean Guéret e fals în toată atitudinea și hotărârea lui de abandonare a căminului, a soției și a copilei.
- 1921 IBRĂILEANU, Scriit., 134: Poezia aceasta … sufere de câteva concesii ori abandonării versului liber și face impresia … că nu e redactată definitiv.
- 1931 ZARIFOPOL, Arta Liter., II, 272: Distingerile plus-cunoaștere, zero-cunoaștere, minus-cunoaștere nu izbutesc să ne consoleze de abandonarea conceptului de cunoaștere.
- 1941 ARGETOIANU, Îns., IX, 267: Nu sunt decât două soluții: sau abandonarea asediului, lăsând orașul să se predea prin foame după ce se vor fi sfârșit proviziile – sau distrugerea lui prin artileria grea.
- 1955 Viața Rom. (R. US), nr. 7, 243: [Jurubița] e capabilă în același timp de elanuri, dar și de abandonări sincere.
- 1972 P. CORNEA, Orig. Romant., 354: El alege, consemnând cel puțin pe planul tematic, abandonarea eroticii ușoare și superficiale.
- 1997 D. Dr. Privat, 2: A[buzul] de d[rept] p[rocesual] prezintă două laturi și anume: una de natură subiectivă constând în exercitarea dreptului cu rea-credință fie în scopul de a-l șicana pe adversar, fie deliberat în vederea constrângerii acestuia la anumite concesii sau chiar la abandonarea dreptului său.
- 2005 GALR, I, 560: Se înregistrează, la un moment dat, o oarecare tendință de abandonare a sufixului, numeroase împrumuturi, dar și verbe mai vechi fiind atrase spre clasa fără sufix.
- 2009 E. SUCIU, Infl. Tc., I, 383: Faptul se datorește abandonării tipurilor orientale de obiecte și materiale folosite pentru fumat și adoptării altora, de sorginte occidentală.
Încă 14 citate
✦
JUR. Părăsire a copiilor, a familiei sau a persoanelor asistate, lăsându-le fără sprijin.
- 1930 HAMANGIU – NICOLAU, Dr. Roman, 258: Cauzele de drept penal. Ele aparțin dreptului bizantin: a) expunerea copiilor și abandonarea lor; b) prostituarea unei fiice de către tatăl său.
- 1936 Cod. Pen. (1936), 143: Acela care, având sub paza sa, sau îngrijirea sa o persoană … îi pune în pericol iminent vieața, sănătatea sau integritatea corporală, comite delictul de abandonare a persoanelor neputincioase.
- 1994 O. DRIMBA, Ist. Cult., IV, 413: Frecvente ... [în secolul al XV-lea] erau cazurile de infanticid și de abandonare a noilor născuți – în primul rând, desigur, a copiilor nelegitimi.
Încă 2 citate
2.
Fig. Lăsare la voia întâmplării; delăsare (2), nepăsare. V. apatie. Cf. abandona (2).
- <1866-1878> EMINESCU, Trad., 269: Actorul care, prin concepțiunea ingenioasă a principiului de viață universal al caracterelor, prin spiritul intențiunilor sale, ocupă și surprinde pe spiritul cugetător, răpește totodată simțirei plăcerea unei abandonări totale la viața ce pare reală și la mișcarea cea liberă a unui om individual.
- 1887 GRANDEA, Vlăsia, 352: El căuta s-o consoleze în abandonarea și durerea ei.
- 1906 IBRĂILEANU, Opinii, I, 121: Cântecul de supunere, de abandonare al unei femei poate să placă bărbatului.
- 1921 IBRĂILEANU, Scriit., 135: Cuvântul artă evocă mai multă conștiență, mai multă voință ... pe când cuvântul poezie evocă mai mult sentiment, mai multă sinceritate, mai multă spontaneitate, mai multă abandonare, mai multă inspirație.
- 1933 ELIADE, Maitreyi, 64: Am știut că Maitreyi mi se dă toată în acea abandonare a gleznei și a pulpei, așa cum nu se mai dăduse vreodată.
- 1943 FRUNZETTI, Pegas, I, 228: Fiecare abandonare a simțurilor într-un dans lâncezind de voluptate sau plesnind de delir vital deslănțuit este … un dans macabru.
- 1946 D. BOTEZ, Obsesia, 105: Ideea crimei nu-mi apărea atunci când ea ... mă înlătura, ci atunci când mi se da cu multă abandonare, când aveam sentimentul că este mai mult a mea.
- 1962 PREDA, Risipitorii, 695: Dumneata înțelegi prin acceptare abandonare. Prin acceptarea a ceea ce există, inclusiv suferința, eu înțeleg angajarea.
- 1964 CĂLINESCU, Viața Eminescu, 292: În genere [Eminescu] era resemnat, liniștit până la umor, de un umor care prevestea o nouă abandonare în voia spumelor demenței.
- 1967 BARBU, Șos. Nordului, II, 282: Armele erau ținute cu o ușoară abandonare.
- 1969 BARBU, Princepele, 523: Dincolo de pânza subțire atârnau două picioare lungi, într-o abandonare ce trăda o mare oboseală.
- 1985 D. R. POPESCU, Orașul, 331: Pacea pe care poate o visa el nu era cea visată de tatăl ei. Nicidecum. O abandonare. Totul, în mâinile Domnului!.
- 1999 MARINO, Viața, 129: Ele [relațiile] oscilează, în primul rând instinctiv, între dezinteres, indiferență, abandonare și, în unele cazuri, chiar repudiere „afectivă”.
- 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, II, 145: Mărioara zăcea în aceeași poziție de abandonare, cu ochii ridicați în tavan și mâinile împreunate pe pântece.
Încă 13 citate
– Pl.: abandonări.
– V. abandona.
Referințe bibliografice:
1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1923 SEVERIN, Sinon. Lb. Rom., 21; 1955 DL, I; 1958 DM; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2006 NDU; 2007 DEXI.
