1.
BOT. Arbore exotic, din familia Ebenaceae, cu lemnul negru și dur, din zonele tropicale și subtropicale (mai ales din India)
(Diospyros ebenum).
- <1668-1670> Istorii, 176: Acolo [în Etiopia] iaste aur mult și pili și copacii toți sălbatici și abanos.
- 1795 AMFILOHIE HOTINIUL, Gheogr., 148/7: Într-acest ostrov să face mult chiperiu și abanos.
- 1821 L. ASACHI, Bordeiul, 30/1: În fundul salei era o estradă încunjurată cu o balustradă de lemn de abanos.
- 1842 ASACHI, Lex., I, 62/1.
- 1850 PELIMON, Coliba, 17: În fundul salei era o stradă ceva mai înaltă, ocolită cu grile de lemn de abanos.
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1871 LMD, III.
- 1887 Folc. Dobr., 498: Verde foaie abanos, Rămâi taică sănătos.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- ante 1897 Mater. Folk., 235: Frunzuliță d-abanos, Trece sara pe din dos.
- 1897 VASILIU, Cântece, 109: Frundză verdi di-abănos.
- 1893 DDRF, I.
- 1932 GALACTION, Mahmud, 47: Avea două bufete vaste de lemn de abanos.
- <1941-1944> PILLAT, Cumpăna, 339: Pe strâmte căi, prin crâng de abanos.
- 2003 GRIDAN, Univ. Bijut., 150: Lemnul are o gamă plăcută de culori ... Variază în ce privește duritatea de la fragilitatea lemnului de balsa și de tei până la duritatea aproape de piatră a abanosului.
Încă 16 citate
✧
(Ca termen de comparație, sugerează ideea de duritate, de asprime)
- 1847 PANN, Pov. Vorbii, II, 78: M-a îmbătrânit, mi-a scos peri albi, Și ea, Șade tot abanos, țapăn și vârtos.
2.
Lemnul acestui arbore, folosit pentru fabricarea mobilei de lux, a instrumentelor
muzicale de suflat etc.
- 1669 ap. HEM, I, 83: 1 săcrei viarde; 1 săcreiaș de abanos și poleit.
- <1703-1709> N. COSTIN, Ceasornicul, 677: Au scos dintr-însa o tablă mică de trei picioare de lată și de doaă de lungă, de abanos.
- 1835 GENILIE, Geogr. Ist., 10/18: Egiptenii … se neguțătoria pe Marea Roșie ... și aducea avoriu, abanos.
- 1847 TEULESCU, Indiana, 5/25: Mobilierele cele căptușite cu abanos.
- 1853 ASACHI, Nuv., 213: Cioplan purta ... în mână un toiag de abanos.
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1871 LMD, III.
- 1881 DELAVRANCEA, Coresp., 346: Aș bufni în râsul cel mai veninos să văd un trubadur-modern: cu inimă imensă ... cu baston de abanos.
- 1892 MACEDONSKI, Nuv., I, 86: Orele unsprezece sunau la pendula de abanos.
- 1909 PATRAȘCANU, Proză, I, 81: M-am uitat cu atenție la pălăria lui moale, la jacheta bine croită, la bastonul său de abanos.
- 1922 R. ROSETTI, Scrieri, 407: Acele mătănii erau făcute din materiile cele mai diverse: lemn de odagaciu, chiparos, ... abanos.
- 1929 M. I. CARAGIALE, Craii, 65: Locuia pe liniștita stradă a Modei, la catul al doilea al unei clădiri ce aparținea regelui Carol, la o franțuzoaică bătrână care-i închiriase două încăperi, bogat mobilate în gustul greoi de acum cincizeci de ani. La belșugul de abanos și de mahon … adăoga o nebunească risipă de trandafiri.
- 1947 CHIHAIA, Blocada, 84: Își lărgise eșarfa de mătase și-și sprijinea trupul într-un șarpe înțelept de abanos.
- 1953 CAMIL PETRESCU, Un om, I, 693: Așezat la măsuța de abanos ... Câmpineanu se pregătea să scrie.
- 1963 CĂLINESCU, Lauda, 126: Te duc în patul biblic de cedru și-abanos.
- 1981 BARBU, Săptămâna, 181: Se juca cu nește mătănii de abanos.
- 1987 S. ANGELESCU, Calpuzanii, 7: Am văzut cum, sub ochii mei chiar, se deschidea capacul unei ascunzători ... pe fundul căreia lucea întunecat abanosul celei mai frumoase casete orientale.
- 2003 GRIDAN, Univ. Bijut., 30: Faraonul înfățișat pe o frescă este așezat lângă un scaun de abanos.
Încă 18 citate
✧
Fig.
- 1837 MUMULEANU, Poezii, 222: Noaptea viind triumfătoare, Cu steag negru-ntunecos ... Stând în tron de abanos.
✧
Loc. adj. De abanos = foarte negru, negru-lucios.
- 1858 RALET, Suvenire, 111: Câteva grece cu părul de abanos și cu ochii negri, ce se plimbau dinaintea bisericei … fură marture nepăsătoare acestei întâmplări ciudate.
- 1870 GANE, Scrieri, 73: Marița începu să-i împletească părul cel de abanos.
- 1920 Conv. Liter., nr. 7, 398: În bogăția părului cu reflexe de abanos strălucea beteala.
- 1954 Viața Rom. (R. US), nr. 3, 230: Lumina acestei amiezi, semn al unei toamne aurii, îl înconjoară ca un reflector, scoțând și mai puternic în evidență părul de abanos al omului și trăsăturile aspre, regulate, ale feței străjuită de o mustață cât o pată de tuș.
Încă 3 citate
– Pl.: (1) abanoși.
– Var.: pop. abănós s. m.
– Din tc. abanos.
Referințe bibliografice:
1887 ȘĂINEANU, Semas., 251; 1900 BARCIANU-POPOVICI, D.3; 1924 RESMERIȚĂ, D. Etim.; 1936 D. Silv.; 1939 SCRIBAN, D.; 1955 DL, I; 1958 DM; 1962 DER; 1966 CIORĂNESCU, D. Etim.; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2006 NDU; 2007 DEXI; 2011 DELR, I.
