1 result
ABANDÓN s. n.
1. Părăsire a cuiva sau a ceva, față de care există o obligație; renunțare la ceva sau la cineva.
  • 1842 ASACHI, Lex., I, 61/41: Abandon, țesia sau delăsarea unui țerm.
  • 1848 NEGULICI, Vocab.
  • 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • 1909 N. Rev. Rom., VII, nr. 8, 116: Dar politica de abandon a fraților noștri, la care ne invită onor. d. P. P. Carp, este o politică de sinucidere pentru statul român însuși.
  • 1940 ARGETOIANU, Îns., VIII, 395: Un refuz în asemenea împrejurări ar fi fost un act de lașitate și un abandon al țării mele.
  • 1950 A. VOINESCU, Jurn., I, 589: La un examen mai de aproape constat că e în acest abandon un gust de „neputință” de a face altfel.
  • 1962 PREDA, Risipitorii, 695: Prin acceptarea a ceea ce există, inclusiv suferința, eu înțeleg angajarea, care e o acțiune și nu un abandon.
  • 1982 D. R. POPESCU, Tiron, II, 163: Această renunțare la… lume, și la tine însuți, acest abandon… mă face să râd.
  • 1993 GOMA, Jurn., III, 199: Repetatele tentative de a începe măcar ... romanul cu Adam-și-Eva au eșuat. Iar dacă trece prea mult timp de la abandon, imposibilă reluarea.
  • 2001 JINGA, Biblia și sacrul, 81: Acesta [fundalul biblic] tinde să apară din ce în ce mai estompat în creațiile din ultima perioadă – semn nu de abandon, ci de o minunată asimilare.

✧ Sint. Abandon familial | Abandon de familie = JUR. delict care constă în părăsirea copiilor, a familiei, a celor asistați de către persoana care are obligația legală de a-i întreține; p. ext. părăsire, neglijare a familiei.
  • 1936 Cod. Pen. (1936), 136: Acela care, cu rea voință, se îndepărtează de la domiciliul familiei, lăsând în părăsire pe aceia față de care, în virtutea puterii părintești, a tutelei legale, a autorității maritale sau calității de soț, avea obligația de asistență morală sau materială, lăsându-i prin aceasta expuși mizeriei fizice sau morale, comite delictul de abandon familial.
  • 1985 R. VULCĂNESCU, Mitol. Rom., 578: Eroul mitic se caracterizează: printr-o biografie mirifică în care intră nașterea miraculoasă, copilăria în abandon familial, inițierea.
  • 2007 D. Dr. Civ. (2007), 633: Astfel de fapte sunt: a) săvârșirea de către unul dintre soți a unei infracțiuni care lezează relațiile de familie (incest, abandon familial, viol etc.).
  • 2011 MO, nr. 117, 5: Neglijarea se poate prezenta sub mai multe forme: ... 7. părăsirea copilului/abandonul de familie, care reprezintă cea mai gravă formă de neglijare.

✧ Sint. Abandon școlar = formă de abandon constând în încetarea frecventării școlii înainte de încheierea anului de studiu început.
  • 2000 N. N. CONSTANTINESCU, Istoria ec., II, 334: Analfabetismul funcțional – determinat în principal de abandonul școlar, de calitatea procesului de instruire -, deși la cote mai reduse, a continuat să existe, ca de altfel în toate țările, chiar și în cele mai dezvoltate.
  • 2004 Adevărul în DCR3, 13: În Codul Ocupațiilor din Romania a apărut о nouă ocupație: mediator școlar. Acesta va avea menirea să înlesnească legătura dintre școală și comunitățile de romi, astfel încât să fie prevenite neșcolarizarea și abandonul școlar.
  • 2011 MO, nr. 117, 12: Semne evocatoare de violență asupra copilului ... Scăderea randamentului școlar, absenteism și abandon școlar.

2. JUR. Cesiune; p. restr. cesiune a bunurilor unui debitor către creditorii săi.
  • 1842 ASACHI, Lex., I, 61/41: Abandon, țesia sau delăsarea unui țerm.
  • 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
  • 1898 Enc. Rom., I: Se zice că un concordat e făcut prin abandon, sau cu clausă de abandon, când se oferă creditorilor un garant, care chezășuește învoiala concordatară, dar în schimb falitul îi abandonează activul său cu condițiune de a dispune de el până la complecta achitare a cuotelor convenite.

3. Uitare de sine, acceptare necondiționată; delăsare (2); nepăsare (2).
  • 1844 Curier a. sexe, V, 340: Dacă câteodată era cam strâmtorată în abandonul său, era căci nu era încă deprinsă bine cu noua sa resoluție.
  • 1848 NEGULICI, Vocab.
  • 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1926 VINEA, Pub., III, 319: Trădarea în masă a șefilor ardeleni va îmbrânci pe țărăniști, orbește, într-un elan de total și necondiționat abandon, în brațele guvernului Averescu.
  • 1929 KIRIȚESCU, Anișoara, 94: Rezemată acum de fotoliu, cu mâinile atârnându-i într-un săvârșit abandon. [Indicație scenică]
  • 1935 BOTTA, Pub., 99: Toate îmi par instruite de un elan idilic și îndrumate spre pace, repaos, abandon.
  • 1948 A. VOINESCU, Jurn., I, 508: Ce om întreg, ce calm adevărat de om de rasă domnitoare, ce complet abandon în voia lui Dumnezeu!
  • 1952 EFTIMIU, O nuntă, 58: Idila a ținut câteva luni, cu abandonul total al fetei.
  • 1959 BĂNCILĂ, Spațiul, 295: Ca să scăpăm de el, nu avem decât o soluție: abandonul în infinit, cum e în cazul ideii de Dumnezeu.
  • 1964 H. LOVINESCU, Moartea unui artist, 273: Pumnii până atunci încleștați i se desfac încet, într-un gest de abandon și neputință.
  • 1968 IVASIUC, Interval, 90: Nu există poate o plăcere atât de mare ca acea sinteză, aproape monstruoasă, între neliniște și dorința de abandon, de a rămâne numai cu el.
  • 1970 R. PETRESCU, M. Iliescu, 150: Domnul Iliescu era indispus că fratele lui comunicase soției sale temerile pe care el i le încredințase într-un moment de inexplicabil abandon și își propuse să-i scrie special pentru a-i sugera nemulțumirea.
  • 1975 PREDA, Delirul, 406: Începu să-i arate constant … o privire care se lăsa prinsă într-a lui într-un abandon blând și fără cuvinte.
  • 1980 PREDA, Cel mai iubit, III, 1 497: De obicei somnul la ea era izolare, retragere ... Acum era o prelungire a dulcelui abandon din timpul serii.
  • <1992-1994> PATAPIEVICI, Cerul, 314: Popper contestă acest tip de abandon, ca și ispita comună de a nu pune la îndoială sursele cunoașterii noastre.
  • 2002 CĂRTĂRESCU, Orbitor, II, 283: Atunci ochiul interior i se deschise și, ca o suveică într-o eternă mișcare încremenită, începu să-i construiască un corp nou, identic cu al lui și totuși total diferit, un corp strălucind în lumina tandră a minții. Un corp supus minții până la ultima lui celulă, un corp de voință și de tânjire, de forță și de dulce abandon.
  • 2005 CIUBOTARU, Catolicii, III, 171: Eul torturat de tristețe își află consolare în curgerea vremii și-n ordinea imuabilă a firii. Este un fel de abandon, justificat de neputința opunerii rezistenței.

✧ Fig.
  • 1934 ZARIFOPOL, Arta Liter., I, 345: Nu se poate entuziasm mai bine tăiat pe talie ... [decât cel din „Rugăciunea pe Akropolis” a lui Renan]. Epitete sonore, dar și istoric exacte; unul chiar cu arătare precisă a numărului inscripției unde se găsește. Un „abandon” delicios, o combinație de solemn cu familiar încântătoare.
  • 1946 OPRESCU, Man. Ist. Artei, III, 171: Ce frumos apoi cad liniile și cât „abandon” în mâinile legate, care dau din nou impresia unor tulpine de floare.

4. MAR., COMER. Renunțare, în condițiile legii, la dreptul de proprietate asupra bunului asigurat, navă sau marfă transportată, în vederea încasării asigurării sau pentru a se elibera de răspundere ori obligații.
  • 1887 Cod. Comer. (1887) – Adn., 172: Abandonul vasului se poate face către toți creditorii sau numai către unii dintr-înșii.
  • 1887 Cod. Comer. (1887) – Adn., 172: Asiguratul poate face abandonul chiar fără să fie ținut a proba pierderea vasului, dacă în călătoriile cu lung curs a trecut un an, și în celelalte călătorii au trecut șase luni, din ziua plecării vasului sau din ziua la care se referă ultimele știri primite.

✧ Sint. JUR. Abandon maritim v. abandon (4).
  • 1904 I. PANȚU, C. Coresp., 287: Abandonez, las, me retrag, părăsesc, renunț; abandon, renunțare, d. e. asiguratul renunță la restul de marfă avariată; abandon maritim.
✦ Părăsire a navei de către echipaj în caz de pericol extrem.
  • 1982 D. Marin.
  • 2010 MO, nr. 617, 14: Exemple de motive întemeiate pentru o inspecție mai detaliată ... situația când membrii echipajului nu cunosc sarcinile ce le revin în caz de incendiu sau de abandon al navei.

5. SPORT Renunțare la participarea sau la continuarea participării într-o competiție sportivă.
  • 1940 CIPRIAN, Capul de rățoi, 113: [Pentagon]: Învins la puncte! [Bălălău]: Knock-out prin abandon.
  • 1984 în LL, nr. 2-4, 263: Sportivul însuși poate abandona; antrenorul său poate cere „abandonul”, atunci când îl consideră pe elevul său incapabil de a continua lupta.

– Pl.: abandonuri.

– Din fr. abandon, it. abbandono.

Referințe bibliografice:
1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1931 CADE; <1942-1943> ABC Marin; 1955 DL, I; 1958 DM; 1962 DER, I; 1975 DEX; 1978 DN3; 1994 D. Ec. Piață; 1997 D. Dr. Privat, 633; 2007 D. Dr. Civ. (2007), 633; 2011 DELR, I, 2.

Dictionary entry