- 1683 DOSOFTEI, Viața Svinților, ianuarie 47v/27: A ei fericit slugă Savain spânzurat și pălit cu fachiuri, mulțămiia lui Dumnădzău răbdând cazna.
- 1839–1862 ASACHI, Fab., II, 311: Nici un văl pre el umbrea, Fachie-n brațul său ținea.
- 1954 GRAUR, Fond. Lexical, 138.
- 1961 SADOVEANU, Cânt. Mioarei, 418: Atunci a aprins din urmă Alexa o fachie de cetină, ca să li se lumineze poteca înainte.
Încă 3 citate
- 1903 MARIAN, Insectele, 57: Păstrăvii… se prind noaptea cu mâna sau cu oastea… la lumina fachiei sau a fachiului.
- 1910 PAMFILE, Ind. Casn., 71: Fachiul, fachia, opaițul, văpăițul sau vălugul este un mănunchiu de stuf sau bucăți de draniță legate la un loc, cu cari, aprinse la un cap, umblă pescarii noaptea după pește.
- 1916 ANTIPA, Pesc. Rom., 19: Dovadă despre vechimea acestor instrumente o avem atât în conservarea unor numiri cu forme cu totul arhaice – ca d. ex. „fachie” în loc de făclie – cât și în faptul că ele sunt răspândite aproape uniform în toată porțiunea Carpaților locuită de Români.
- 1922 Șez., XVIII, 2: Peștele se prinde cu mâna, cu fachiu (un fel de țăndări lungi de brad aprinse la un capăt), cu crâșnicul, cu volocul.
- 1925 T. PAPAHAGI, Gr. Maram., 220.
- 1928 SADOVEANU, Împ. Apelor, 457: Vartolomei ne-a poftit în luntrea cea mare adusă de la curte, ca să vedem întâia oară cum se pescuiește noaptea, cu fachia și cu ostia.
- <1930–1937> ALR, I, 1414/159, 375.
- <1930–1937> ALR, II, 6 249/551.
- 1938 SIMIONESCU, Fauna, 209: Oamenii… o prind noaptea cu ostia, țăpoiul lui Neptun, la lumina fachiilor, torțe pe care le fabrică singuri din șindrilă și crengi uscate, unse cu râșină.
- 1960 Mater. Cerc. Dialect., I, 22: Dacă pe urs nu-l poți dezvăța de la târlă, unii-l lovesc în spate cu o facie aprinsă, apoi ursul piere.
Încă 9 citate
– Pl.: fachii, făchii (1925 T. PAPAHAGI, Gr. Maram., 220; <1930–1937> ALR, I, 1414/159, 375, 378, 532) și făchi (<1930–1937> ALR, I, 1414/343; <1930–1937> ALR, II, 6 249/228, 551, 605).
– Var.: fáche (<1930–1937> ALR, I, 1414/215; 1938 DENSUSIANU, H. L. R., II; 1939 SCRIBAN, D.; 1971 ALRR – Maram., II, h. 290/237, pl. făchi) s. f., fachi (<1930–1937> ALR, I, 1414/556, pl. fáchiuri ib.), fáchiu (1910 PAMFILE, Ind. Casn., 71; 1960 Mater. Cerc. Dialect., I, 22, pl. fáchiuri <1930–1937> ALR, I, 1414/370, 571) s. n., fáiche (<1930–1937> ALR, I, 1414/270, 339, 359; 1967 Lexic Reg. II, 111, pl. fáichii ib.), fáichie (<1930–1937> ALR, I, 1414/273, pl. fáichii), fắchie (<1930–1937> ALR, II, 6 249/228), fáită (1971 ALRR – Maram., II, h 290/225, pl. fáite ib.) s. f., sfachi (1957 Anchete dial. (ms), VI, 8, pl. sfáchiuri <1930–1937> ALR, I, 1414/214) s. n., sfáchie (1916 ANTIPA, Pesc. Rom., 790) s. f., sfáchiu (<1884–1885> Chest. Hasdeu, XII, 288) s. n., șfáchie (1939 SCRIBAN, D.) s. f.
– Lat. facula.
Referințe bibliografice:
1916 ANTIPA, Pesc. Rom., 19; 1954 GRAUR, Fond. Lexical, 138; 1967 FD VII, 208.
