Franțuzism
1.
Adj. Care provoacă râsul; glumeț, poznaș.
- 1848 NEGULICI, Vocab.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
- 1941 CĂLINESCU, Ist. Lit. Rom., 51: Chiar romanul facețios italian, degenerare hilară a marilor poeme, a sosit într-o traducere mai veche din grecește.
- 1961 Viața rom. (R. US), nr. 4, 145: Comunitatea sentimentală cu Mareș este definită în momentul în care mecanicul, la modul facețios, mărturisește o sensibilitate în aceeași direcție.
- 1974 CROHMĂLNICEANU, Lit. Rom., II, 323: Volumul… e scris în maniera lui Max Jacob, de unde impresia că ar fi produsul unui spirit facețios.
- 2008 N. MANOLESCU, Ist. Crit. Lit., 41: Cântecul Morholinei… este un fel de blestem, cu elemente de folclor magic și facețios.
Încă 5 citate
2.
S. n. Rar Formă de expresie artistică din categoria comicului; caracter glumeț al unei opere artistice.
- 1994 CIZEK, Ist. Lit. Lat., I, 70: Se naște astfel o lume bizară, foarte pestriță și foarte permisivă…, unde facețiosul se îmbină cu sentimentalul.
– Pl.: facețioși, -oase.
– Din fr. facétieux.