1.
Reg. Țesătură subțire, de obicei străvezie, de mătase, lână sau borangic; voal confecționat din acest tip de țesătură, cu care femeile își acoperă capul.
- 1747 St. Doc., XII, 45: Au târguit… un ștuc fachiol alb.
- <1780–1801> MICU, D., 126.
- 1847 HELIADE-RĂDULESCU, D. Juan, 96/12: Niciodată vestminte altele n-au mai stat așa de favorabile ochiadelor amoroase, afară de fațiolii vențienelor.
- 1878–1960 Folc. Transilv., II, 151
- 1914 VICIU, Colinde, 26: Văl subțire de fachiol.
- 1918 CABA, Szilágy, 97.
- <1930–1937> ALR, II, 3 988/105, 235, 279, 310, 325.
- 1937 Rev. Fundaț., nr. 11, 354: Din frumosul ei fachiol Cu bibiluri aurite, Cad cosițe împletite.
- 1967 ALRM (SN), II, h 412/272.
- 2005 D. MIHĂESCU, Contrib. Etim. 89.
Încă 9 citate
✧
(Adjectival)
- <1930–1937> ALR, II, 3 988/574: Sită fachiolă.
✦
P. ext. Văl al miresei.
- 1912 ISAC, Maica, 149: În haina de mireasă, cu fachiol pe față, pare și mai urâtă.
- <1930–1937> ALR, II/I, h 160/325.
Încă un citat
✦
P. ext. Giulgiu la morți (v. crep, maramă, urzicar, lințoliu).
- 1888 FRÂNCU – G. CANDREA, Moții, 173: Trupul mortului se acoperă cu o pânză albă țesută în casă și care se numește urzicar, fatiol sau giulgiu.
- 1896 GHEȚIE, D.
- <1930–1937> ALR, I/II, h 296/96, 109, 231, 255.
- 1945 An. Arh. Folk., VII, 67: Dacă se tem că mortul se va face strigoiu, ceea ce se cunoaște după fața lui – „îi vesăl, rumen, roșcovan la față” –, i se taie păr din cap și o bucată de pânză („din fachiol”), le pune bine.
- 1960 Mater. Cerc. Dialect., I, 255.
- 2003 SCL, 185.
Încă 5 citate
2.
(Învechit și regional) Peritoneu.
- 1997 ALRR – Transilv., II, h 206/303, 363.
– Accentuat și: fachiól (<1930–1937> ALR, I/II, h 296/131; 2003 SCL, 174).
– Pl.: fachiole.
– Var.: fáchiom (<1930–1937> ALR, I/II, h 296/343), fáh̍i̯ol (<1930–1937> ALR, I/II, h 296/144) fatiól, fáchel (<1930–1937> ALR, II/I, h 160/172), fachiúl (1750 St. Doc., XII, 59; 2003 SCL, 174), fáichior ( <1930–1937> ALR, II/I, h 160/272; 1960 Mater. Cerc. Dialect., I, 209) pahiól (<1930–1937> ALR, II/I, h 160/130, pl. pahioále) s. n. și fațiól (pl. fațioli) s. m.
– Din magh. Fátyol.
