Persoană care fabulează; scriitor cu talent pentru intrigă.
- <1691–1697> T. CORBEA, Dictiones.
- <1780–1801> MICU, D.
- 1862 ANTONESCU, D.
- 1938 Rev. Fundaț., nr. 8, 379: Metafizicienii și metamoraliștii metaesteticei sunt sau fabulatori de talent, sau metahumoriști care se ignore.
- 1999 MIHĂILESCU, Lit. Postceauș., II, 217: Nu știu ce va mai face scriitorul Ivanciuc, ros de morbul gazetăresc al Biroului de Investigații. Dezvăluind și îmbârligând deopotrivă, substanța fabulatorului riscă să se dilueze.
- 2007 Apostrof, nr. 1, 28: Criticul și teoreticianul literar Mihai Zamfir (1940) este și un autor de romane fluente, un fabulator experimentat în lectură și scriitură.
- 2011 URSU – URSU, Împr. Lex., III, Partea I (A-M), 236.
Încă 6 citate
– Pl.: fabulatori.
– Din lat. fabulator.
