(Adesea ironic) Diminutiv al lui cadou.
- 1968 Milcovul, nr. 8, 47: Nu mult, puțin, un cadouaș de fiecare, o cravată, o pereche de ciorapi, niscaiva parfumuri și ce mai vreți?
- 1987 Scânteia, nr. 13 977, 26: Lăsând la o parte „nedelicatețea” manierei de a oferi un cadouaș cam de 30 000 de ziua de naștere și a-l cere înapoi de ziua … procesului, să observăm ce consecințe pentru ordinea de drept are satisfacerea unei asemenea pretenții.
- 1990 România liter. (S.), nr. 3, 143: Oamenii de legătură, aleși din tot felul de rubedenii sau țigani momiți cu cadouașe și speriați de amenințări, deținuți de drept comun, au format o altă categorie, carnea de tun.
- 2006 România liter. (S.), nr. 50, 312: Soacra … l-a auzit … șușotindu-i … că maică-sa ar merita un cadouaș.
- 2011 Dilema veche, nr. 375, 32: Vrând să fie simpatice, gazdele le-au oferit înalților demnitari cadouașe: crose de hochei pe iarbă și mingi portocalii.
- 2023 Dilema veche, nr. 1 014, 53: „Copii”, a spus cu glas solemn buna noastră doamnă educatoare … „Moș Gerilă nu v-a uitat … Veți recita poeziile pe care le-am pregătit împreună și veți fi cuminciori și tăcuți ca niște statui, ca să nu primiți, în loc de cadouaș, un bețișor”.
Încă 5 citate
– Pl.: cadouașe.
– Cadou + suf. -aș.
Referințe bibliografice:
2015 Form. Cuv., IV, 337, 342, 344.
