DLR²

1643 VARLAAM, Cazania, 453: Pare-mi că minți aiave, o, cadiule!

<1658–1661> MILESCU, Hronograf, V, 98: Împăratul, sultan Mehmet, pusă în Țarigrad cadiu, și epitropi cumpărător, și ieniceri mulț, de paza Țarigradului.

<1678–1689> DANOVICI, Cronog., II, 240.

<1711–1712> N. COSTIN, Let. Țării Mold., II, 300: Fiindu și cadiul de Brăila față de, s-au dovedit cum birul s-au luat din țară.

1715 DIICHITI, Moreea, 40: Nu știu turcii să vorbească turcește, ce tot grecește, afară numai din cadiu și din voevoda, carii să trimet de la Țarigrad.

<1718–1729> R. POPESCU, Ist. Țării Rum., 496: La mijloc[ul] păresimilor au venit capigiu și cadiu și au scris toate averile lor.

<1726–1729> AMIRAS, Cron. Mold., 96: Apti pașia … au scos … ferman și au pus și bunbașiri pe un Ali aga, ginerele lui Apti pașia și pe Mustafa efendi, cadiul de Hotin.

1730 AXINTE URICARIUL, Cron., 348: Atunce Schender pașa, chiemând pre cadiul să judece pre Lupul dușmanul, deci după ce l-au judecat, îndată l-au și înțepat.

1730 în D. Lb. Liter. Vechi, 92: Au făcut și cadiu (judecătoriu) cetății.

1743 NECULCE, Let. Țării Mold., 738: Constantin Vodă … au și păzit de ș-au făcut mărturie de la un cadeu de Hotin, ce s[ă] tâmplas-atunce la Eș[i], și de la boierii caimacani, cum că li-au fostu bun și n-au luat nemicu de la țară.

jum. sec. XVIII în DIR, A, II, 154: Cărvăsărie … am cumpărat-o de la un cadiu turc.

1754 în D. Lb. Liter. Vechi, 92.

1779 Acte judic., 796: Să te ajungi cu capichehaia, ca să arate la dumnealui agaoa dă acolo și la dumnealui cadiu, spre a da dumnealor cuviincioasa poruncă numitului emir ca să să astâmpere a nu mai face asupreală.

<1788–1794> VĂCĂRESCU, Ist. Othom., I, 22: Să facă turcii geamie la Țarigrad, să aibă mehchemé și cadiu.

1826 GOLESCU, Adunare de tractat., 28/11: Să ia săvârșire față și cu cadiu (adecă judecător).

c. 1832 I. GOLESCU, Cond., III, 64r/7: Cadiu … însemneadză judecător.

1838 Gazeta de Transilv., nr. 25, 981/51: Sultanul a desființat robia în care gemea țăranul din Macedonia. Cadiii sânt însărcinați să privigheze … ca plugarul să fie slobod întru lucrarea sa.

1839 VAILLANT, Vocab.

1840 Foaie pentru minte, nr. 11, 852/19: Dânsul fu dus înaintea cadiului ca vinovat de furtișag.

1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I, 2001/21.

1847 HELIADE-RĂDULESCU, Poezii, 129: Ce foc era pe țară! Cadiu în tot orașul! Turcime în tot satul! Junghieri și pradă mare! Era turbați păgânii.

<1852–1853> ALECSANDRI, Poezii pop., I, 174: Eu pe gânduri am căzut / De când … am văzut / Pe fata cadiului / Din satul Odriului.

1857 POLIZU, Vocab.

1858 RALET, Suvenire, 26: Giurgiovul, după hatișeriful din 1774, avea un catiu unde trebuia să se judece turcii din Valahia.

1862 PONTBRIANT, D.

1863 SION, Ist. Țării Rom., 97: S-a făcut hoget de cătră toți cadii de margine, împreună cu mai mulți bătrâni și onești, aduși ca martori de prin târgurile turcești.

1870 ORĂȘANU, Opere, II, 96: Auzind vizirul / Că bea cu clondirul / Primul procuror, / L-a făcut cadiu; / Și un bidiviu / I-a dat ca odor.

1870 COSTINESCU, Vocab., I.

1879 EMINESCU, Pub., II, 285: Nu era [crezut] jurământul ghiaurului înaintea cadiului turcesc.

1886 STEINBERG, D.

1887 Lefile, XIII: Turcii, în pricinile lor cu locuitorii, de domnul Moldovei să se judece; în caz de nemulțemire, cadiul din Brăila va da sfârșit pricinei.

1889 DELAVRANCEA, Proză, II, 78: Cadiul se minună ascultând plângerea bătrânului.

1893 DDRF, I.

1894 ANTONESCU, N. D. Fr. Rom.2, II, 166.

1896 GHEȚIE, D.

1896 ȘĂINEANU, D.

<1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).

1900 ȘIO, II2, 24.

1903 TDRG, I.

1909 CARAGIALE, Schițe nouă, 541: Efendi cadiu, zise Iusuf, nu vezi că e nebun?

1913 PAMFILE, Cânt., 89: Ioviță … / Tot o fugă că ducea, / Pân’ la casa turcului, / Turcului, cadriului.

1915 Universul (C.), nr. 3, 18: Cadiul sau judele suprem religios al Egiptului a sosit aici în urma suprimării arbitrare a postului său de către englezi.

1920 R. ROSETTI, Scrieri, 203: În Focșăni se află … un cadiu tocmai de la Stambul, venit acolo pentru o judecată mare între pașa de la Brăila și niște negustori turci.

1931 CADE.

<1932–1933> Analele Dobr., XIII–XIV, 45: Caimacamul, cadiul și generalul armatei turcești nu țineau o ședință de consfătuire cu consilierii lor la care să nu invite și pe … reprezentantul românilor.

1933 CAMIL PETRESCU, Procust, 172: Uluit, sultanul s-a întors către cadiul, care făcea un soi de oficiu de grefier.

1933 Nomenc. Profes., 78.

1939 SCRIBAN, D.

1940 DA, I2.

1942 SADOVEANU, Frații Jderi, 856: În împărăția lui Sultan Mehmet … e așezat în fiecare târg câte-un cadiu.

1956 Studii, nr. 2–3, 118: După dată, este vorba de instituirea unui cadiu (judecător musulman), de construirea cetății … și de redactarea inscripției.

1961 DER, I.

1963 Folc. Olt. – Munt., III, 35: Cadiul, când auzea, / La roabe le poruncea.

1970 Viața rom. (R. US), nr. 6, 831: Kera Duduca, pedepsită pentru necredință de cadiu, e cusută într-un sac și aruncată în Dunăre.

1974 D. Lb. Vechi.

1981 DERS.

1987 D. Lb. Liter. Vechi.

1988 D. Inst. Feud., 399: Problemele religioase și judiciare erau coordonate de un cadiu, cele fiscale de un nazir al pașalei.

2007 DEXI.

2009 Magazin, nr. 49, 42: Născut în 1126, la Cordoba, în familia unui erudit musulman care a fost cadiu în timpul dinastiei Almoravide, Averroes a primit o educație aleasă.

2010 E. SUCIU, Infl. Tc., II.

2017 Cron. veche, nr. 10, 232: Funcționarul imperial li s-a înfățișat în toată slava sa aliotmană, împreună cu cadiul local și vreo cinci bașbuzuci de adunătură.

Mai puține citate