1.
MINER. Înv. Minereu de zinc; gealamină.
- <1806–1808> ȘINCAI, Ist. Naturei, 155: Zincul, dacă se topește, este ca și cosutoriul, și, amestecat cu dânsul, îl întărește; iară vâna sau minera zincului se numește cadmiă și este ca un lut roșiu-galbin.
- 1857 POLIZU, Vocab.
- 1862 ANTONESCU, D.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1871 LMD, I.
- 1894 ANTONESCU, N. D. Fr. Rom.2, I, 167.
- 1897 Universul (C.), nr. 222, 23: [Teritoriul] Moresmet … posedă o mină de cadmie și e administrat … de Prusia și Belgia în comunitate.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 1898 Enc. Rom., I: Cadmia [este un] … mineraiu din cari se extrage calamina.
- 1900 BARCIANU-POPOVICI, D.3.
- 1939 SCRIBAN, D.
Încă 10 citate
2.
METAL. Depunere de oxid de zinc impur pe pereții și la gura furnalelor sau a cuptoarelor
în care se prelucrează zincul.
- 1871 LMD, I.
- 1889 Conv. Liter., nr. 12, 1 064: Calamină, cadmie … v. gialamină (oxid de zinc).
- 1894 ANTONESCU, N. D. Fr. Rom.2, I, 167.
- 1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2.
- 1949 LTR, I: Cadmie … [este o] scoarță de oxid de zinc amestecat cu particule metalice de zinc, care se depune pe pereții cuptoarelor de zinc. E întrebuințată în medicină (sub formă de unguent) și în pictură (colorant).
- 1958 LTR2, III: Cadmia din siderurgie poate fi folosită ca materie primă la elaborarea zincului.
- 1961 DN.
- 1972 D. Term. Tehn.
- 1988 DEX – S.
- 2007 DEXI.
Încă 9 citate
– Accentuat și: cadmíe (1988 DEX – S).
– Pl.: cadmii.
– Var.: înv. cádmiă s. f.
– Din fr. cadmie, lat. cadmia.
Referințe bibliografice:
1928 PHILIPPIDE, Orig. Rom., II, 357; 1969 SECHE, Ist. Lexicogr., II, 193; 2024 DELR2 s. v. cadmiu (delr.lingv.ro).
