Înv., pop. Diminutiv al lui cadișcă.
- 1890 Folc. Olt. – Munt., II, 179: Verde frunză ș-o lalea, / Cadișcuța ce-mi grăia.
- <1910–1911> GIUGLEA – VÂLSAN, Rom. Serbia, 157: Tot în vadu Giurgiului, / Și cu-al Călăfatului, / La cea mică grădinuță / Mi-este-o mândră cădișcuță, / Cu cinzăci de robuliță / Și mi-și lucră-n grădinuță.
- 1940 DA, I2, 21.
- 2010 E. SUCIU, Infl. Tc., II, 133.
Încă 3 citate
– Pl.: cadișcuțe.
– Var.: înv., pop. cădișcúță s. f.
– Cadișcă + suf. -uță.
Referințe bibliografice:
2009 E. SUCIU, Infl. Tc., I, 543; 2024 DELR2 s. v. cadiu (delr.lingv.ro).